.

.

Materie si forma in Intelepciunea Kabbalah

.

.

Ca intreg, stiinta este impartita in doua: una se numeste “ cercetare materiala” si cealalta “cercetare de forma”. Asta inseamna ca materia si forma sunt percepute in fiecare element al intregii realitati din fata noastra.

De exemplu, o masa este facuta din materie, adica lemn si are forma, design-ul unei mese. Materia, fiind lemnul, este purtatoarea formei: masa. De asemenea, in cuvantul “mincinos”, exista materie, care este persoana si exista o forma: minciuna. Materia, care este persoana, poarta forma unei minciuni, adica obiceiul de a minti. Si asa exista in toate.

Astfel, de asemenea, stiinta, care cerceteaza elementele realitatii este divizata in doua parti: cercetare materiala si cercetare de forma. Partea stiintei care studiaza calitatea substantelor din realitate, atat materialele, fara forma lor, cat si materiale impreuna cu formele lor, se numeste “cercetare materiala”. Aceasta cercetare este empirica, bazata pe dovezi si deductii ce deriva din experimente practice si aceste experimente practice sunt tratate ca un continut de baza pentru deductii valide.

Cealalta parte a stiintei studiaza doar forme abstracte din materiale, fara nicio legatura cu substantele acestora. Cu alte cuvinte,ei scot formele adevarate si cele false ale materialelor, care sunt oamenii ce le poarta si se angajeaza doar in cercetarea cunoasterii unor valori ale superioritatii sau inferioritatii acestor forme de adevar sau falsitate, cum apar acestea pentru ei insisi, goale, desi ele n-au fost niciodata invesmantate in vreo materie. Asta se numeste “cercetare de forma”.

Cercetarea nu se bazeaza pe experimente practice, caci astfel de forme abstracte nu apar in experimente practice, caci ele nu exista in realitatea concreta. Asta pentru ca, o astfel de forma abstracta este imaginara, adica doar imaginatia o poate contura, chiar daca nu exista in realitatea concreta.

Astfel, orice cercetare stiintifica de acest gen este, in mod necesar, bazata doar pe fundamente teoretice. Asta inseamna ca nu este luata din experimente practice, ci doar din cercetarea negocierilor teoretice.

Intreaga filosofie inalta apartine acestui gen; astfel, multi intelectuali contemporani au parasit-o, caci sunt nemultumiti cu orice fel de cercetare cladita pe fundamente teoretice. Ei cred ca nu are continut,pentru ca ei iau in considerare doar bazele experimentale ca si continut.

Si stiinta Kabbalah, de asemenea, este divizata in doua parti: “cercetare materiala” si “cercetare de forma”. Insa aici exista un mare avantaj fata de stiintele vechi: aici, chiar si partea cercetarii de forma este cladita in intregime pe critica argumentului practic, adica pe un fundament practic, empiric.

. Seth Breitman . Cartile Cabalistice vorbesc doar despre o persoana. Fiecare pas al calatoriei se afla in aceste carti. In timp ce parcurg acesti pasi, am lucrat ca sa transpun unii dintre acestia, in cantece. Singura grija pe care am avut-o, a fost ca aceste cantece sa sune ca proaspete . 1. A Song of Ascents 2. Break Free 3. Life Line 4. One Man – Seth Breitman & Haim Cotton; Dima Graziani, drums 5. March – Seth Breitman & Yoni Hayman 6. Balance 7. Who Wants Change? (gasiti clipul la sectiunea Diverse clipuri si melodii) . Dima Graziani . Pianist, compozitor si inginer de sunet care a inregistrat, mixat, editat si produs peste 80 cd-uri . 1. Dror Ikra . Oren Levi . Cantece cabalistice de Shabbat, ale studentului de la Bnei Baruch si gazda a programului TV din Israel „Boker Ohr” . 1. Song 1 2. Song 2 3. Song 3 4. Dror Ikra 5. Song 5 6. Song 6 7. Song 7 8. Song 8 9. Song 9 10. Song 10 . Haim Cotton . Compozitor din New York, care scrie intr-o mare varietate de stiluri si in prezent este la Facultatea de Jazz si Programe de Muzica Contemporana la Universitatea Noua Scoala . Hine ka Chomer – Scris de Haim Cotton & Seth Breitman, interpretat de Grupul din New York . .

.

.

Aranjamente ale melodiilor facute de catre fondatorul Cabalei moderne, Cabalistul Yehuda Ashlag (cunoscut si sub numele de Baal HaSulam – 1885-1955) .

Baal HaSulam – cel mai mare cabalist al secolului 20 – a scris cantece si a compus melodii ca expresii ale atingerilor sale spirituale. Muzica lui vine catre noi direct din lumile spirituale si au o profunda conexiune spirituala cu urcusurile si caderile experientelor sale cabalistice, in drumul sau de contact cu spiritualitatea. Multe dintre melodiile sale sunt compuse dupa fragmente de texte cabalistice, cum ar fi  Bnei Heichala (cuvinte ale lui Ari), Ki Chilatzta Nafshi (cuvinte atribuite de catre multi, Regelui David), Tzadik ke Tamar Ifrach, Chasal Seder Pesach, LeHagid ba Boker Hasdecha, si Kel Mistater. Baal HaSulam  a dorit ca studentii sai sa cante mai mult melodii cabalistice, decat melodiile pe care oamenii erau obisnuiti sa le interpreteze. El a preluat, deasemeni, cateva melodii ale profesorului sau, Rav Admor din Pursov si a creat asemenea melodii el insusi si le-a predat studentilor sai. Concert al melodiilor lui Baal HaSulam, in aranjamente moderne, interpretate de orchestra “Bnei Baruch” la Tu BeShvat, Ianuarie 2005 Bnei Heichala Chasal Seder Pesach Kaddish Kel Mistater Ki Hilatzta Nafshi LeHagid ba Boker Hasdecha Misod Chachamim Mizmor le David Nigun Tzadik ke Tamar Ifrach Waltz Ia’ale Tachnuneinu Modern . Acid jazz, electronica, metal, funk si versiuni ambientale ale melodiilor lui Baal HaSulam 1. Chasal Seder Pesach 2. Azamer Beshvachin 3. Bnei Heichala 4. Ki Chilatzta Nafshi 5. Tzadik ke Tamar Ifrach Melodiile lui Baal HaSulam in aranjamente de jazz 1. Composition 1 2. Composition 2 3. Composition 3 Rabash Inregistrari originale ale cabalistului Rabbi Baruch Shalom HaLevi Ashlag, cantand melodiile lui Baal HaSulam 1. Bnei Heichala 2. Mizmor le David 3. Chasal Seder Pesach 4. Misod Chachamim 5. Yedid Nefesh 6. Hine ke Chomer 7. Kaddish 8. Krivu Li 9. Tzadik ke Tamar Ifrach 10. La Menatzeach al Shoshanim 11. Nigun I 12. Nigun II 13. Nigun III 14. March Instrumental Aranjamente clasice ale melodiilor lui Baal HaSulam 1. Bnei Heichala (version 1) 2. Chamol al Maaseicha 3. Nigun 4. Mizmor le David 5. Chasal Seder Pesach 6. Misod Chachamim 7. Yedid Nefesh 8. Ki Chilatzta Nafshi 9. Kel Mistater 10. Bnei Heichala (version 2) 11. Hine ke Chomer 12. Kaddish 13. LeHagid ba Boker Hasdecha 14. Krivu Li 15. Asamer Beshvachin 16. Tzadik ke Tamar Ifrach 17. Atkinu Seudata 18. Bnei Heichala (version 3) 19. La Menatzeach al Shoshanim . .

.

.

Muzica si Kabbalah … Care este legatura intre ele? Orice om are o conceptie despre ceea ce este muzica, dar nu toata lumea, stie, de departe, ce este Kabbalah.

Esenta Kabbalah este invaluita in mister, caci nu todeauna a fost interes pentru Kabbalah. Conform legendelor, numai anumiti kabbalisti, mekubalim, invatatii, cunosteau secretele sale, care pot controla lumea noastra si lumile spirituale, care influenteaza lumea noastra, dezvaluind trecutul, prezentul si viitorul.

Kabbalah este Stiinta Structurilor Universurilor, a legilor de dezvoltare ale Lumii Spirituale si lumea noastra, si a legilor Scopului omului.

Kabbalah este o Stiinta a impactului dorintelor umane din jurul lumii.

Toate cartile kabbalistice sunt scrise in limba sentimentelor si dorintelor. Acest limbaj este unic si strict stiintific, folosind grafice, formule si diagrame. Acestea explica cum se modifica dorintele noastre in scopul de a influenta telul intregii omeniri. Prin astfel de scheme si grafice, Kabbalah descrie sentimentele, sufletul persoanei.

Muzica, de asemenea, vorbeste persoanei, intr-o limba a sentimentelor si emotiilor, si, ca atare, este aproape de Kabbalah.

Ce este muzica? Este o emotie capturata intr-o anumita desfasurare. Numai muzica poate transmite procesul de transformare al sentimentelor in decursul timpului. De aceea, pentru cei care inca nu au perceput Lumea Spirituala, muzica de Kabbalah ofera o anumita analogie cu impresia asupra spiritualitatii, resimtite de catre Kabbalist.

Sentimentele cele mai evaluate ale persoanei, se vor delecta cu atat mai mult, cu ceea ce poate fi auzit.

In muzica, o persoana sensibila poate deschide o intreaga lume pentru sine, prin stari emotionale diferite, de la fericire, la tragedie. Si cu cat mai mult isi dezvolta sentimentele, cu atat mai complicat va fi sensul pe care-l transmite muzica.

In acelasi fel, cel care studiaza Kabbalah isi cultiva in interior instrumente adecvate unei atotcuprinzatore spiritualitati, acel spiritual prin care informatiile pot fi percepute. La fel ca un muzician care privind notele aude muzica prin intermediul senzatiilor interioare, un Kabbalist, in timp ce citeste texte Kabbalistice, simte Lumea Spirituala in interiorul sau.

O persoana foarte spirituala, cand prima senzatie de spiritualitate este evidentiata, este plin de recunostinta catre Creator. Incepe sa simta aceasta mare putere si vede cum aceasta l-a adus dintr-o moarte – final al existentei, intr-un Infinit, o Lume ireprosabila, de absoluta constientizare si perfectiune. Aceasta este senzatia pe care Rav Baruch Ashlag (Rabash) o transmise prin muzica sa pe cuvintele din Psalmul:

Iti multumesc ca mi-ai salvat sufletul de la moarte
Ochii de lacrimi
Picioarele mele, de la intrarea in iad.

Cei mai mari Kabbalisti care au scris carti sfinte, au descris secretele universului, si avem, de asemenea, privilegiul de a fi primit melodiile create de marii Kabbalisti Yehuda Ashlag si fiul sau Ashlag Baruch. Prin limbajul sentimentelor, melodiile lor exprima senzatii spirituale si informatii.

Rav Yehuda Ashlag a atins toate secretele universului lui, si le descrie in compozitiile sale – Sulam (Scara), Comentariu la Zohar, Talmud Eser Sefirot (Studiul celor zece Sefirot) … si aceasta lucrare este, de asemenea, imbogatita cu melodii.

Existenta locatiei sufletului in Lumea Spirituala este mentionata ca radacina; Radacinile diferitelor suflete; Suflete coborate in lumea noastra si intrupate in corpuri. Radacinile diferitelor suflete, in relatie cu obiectivele pe care fiecare suflet trebuie sa le completeze(corecteze) in lumea noastra, difera, de asemenea. De aceea, fiecare corp, nu este mai mult decat un mecanism pentru completarea planului de dezvoltare al sufletului.

Persoana incepe sa se simta atrasa de spiritualitate, in lupta cu radacina lui spirituala, in dorinta de a atinge chiar acum, pentru a fi in masura sa simta toate Lumile, astazi, in timp ce inca mai traieste in lumea asta. Muzica Intelepciunii Kabbalah dezvaluie si dezvolta potentialul spiritual al omului.

Melodiile Kabbalistice nu sunt supuse unei tipice analize muzicale. Din punct de vedere al muzicii clasice, aceste melodii pot parea banale ca structura si limbaj muzical. Dar acele persoane cu inclinatie pentru ascensiunea sufletelor lor in aceasta viata, care doresc sa atinga Lumea Superioara si intreg universul, simt in aceasta muzica ceva care pare sa ii intoarca, in ceva neexplorat.

Nu stim cum este structurata intelegerea noastra muzicala. De ce simt un acord major, altfel, ca sensibilitate si culoare emotional, fata de unul minor? De ce simtim (o melodie in)tonalitate majora, ca ceva mai luminos, mai deschis, si mai fericit decat cea minora?

Multi muzicieni cu auz muzical perfect pot vedea culori in note, acorduri, si tonuri. Nimeni nu stie cum si de ce apar in noi astfel de asociatii de culori, sunet, gust, si senzatii. Nimeni nu cunoaste structura receptorilor nostri, care percep informatii absolut imateriale.

Kabbalistii inteleg totusi, modul in care aceste dispozitive de lucru sunt determinate in noi, pentru ca stiu structura sufletului. Ca atare, Kabbalistii pot descifra informatii spirituale in sunetele muzicale. Acesta este motivul pentru care muzica Kabbalei este un mijloc de infuzare in lumea interioara a persoanei, a informatiilor din tot ce il inconjoara.

Continutul muzicii lumii noastre este conectat la senzatiile si emotiile pamantesti, personale ale compozitorilor. Compozitorii au aspirat intotdeauna, sa reflecte in muzica, situatiile Creatiei, dar aceste incercari nu au depasit niciodata simpla presupunere sau sentimentul, trairea personala.

Numai melodiile scrise de Kabbalisti, ne permit, de fapt, sa percepem senzaţia de eternitate, senzatiile sufletului in miscare, impingandu-ne la intelegerea esentei noastre, ca parte dintr-un univers etern.

Muzica Kabbalei este scrisa de catre marii Kabbalisti, ca expresie a senzatiilor lor spirituale. Aceasta muzica este, inerent, situata la un inalt nivel spiritual.

O senzatie spirituala nu poate fi uitata. Ceea ce a fost o singura data, interpretat si simtit, ramane si se poate repeta in orice moment. Acest sentiment poate fi folosit si transfigurat mai tarziu, creand cele mai rafinate nuante ale emotiei. In fiecare melodie este o alta senzatie, corespunzatoare fiecarei stari spirituale particulare. Avand in vedere nivelul de elevare al compozitorului, fiecare melodie vorbeste de eteric, deoarece revelarea Lumii Spirituale este pentru Eternitate si Perfectiune.

.

.

(Shlavey HaSulam)

.

.

.

.

Trebuie sa intelegem cum poate fi ajutat un prieten. Cum sa se dea ajutorul cand ei sunt bogati si saraci, intelepti si nebuni, slabi si tari. Daca ar fi toti bogati si isteti si tari etc., cum ar putea sa se ajute reciproc?

Trasatura comuna a tuturor este spiritul. Dupa cum se spune “daca omul are o grija in inima, atunci sa vorbeasca despre ea, cu ceilalti”. Nici averea si nici eruditia nu sunt de folos, atunci cand e vorba de spirit.

Vazandu-si prietenul la greu, omul il poate ajuta. Este scris: “Omul nu se poate scoate singur din inchisoare”. Prietenul este cel care-i poate ridica moralul.

Aceasta inseamna, mai degraba, ca prietenul il poate ridica din starea sa, intr-o stare de vitalitate. Atunci incepe din nou sa adune incredere si avere, cand se afla in starea in care simte scopul vietii aproape.

Rezulta ca fiecare om trebuie sa fie atent si sa se gandeasca cum isi poate ajuta prietenul, sa-i ridice moralul, pentru ca, in ceea ce priveste spiritul omenesc, oricine poate sa gaseasca la prietenul lui, o nevoie pe care sa i-o poata implini.

.

Intrebare: Pentru a evita reincarnarea, la ce nivel spiritual trebuie sa se ajunga?

Kabalistii au spus ca toate sufletele trebuie sa se reincarneze pana la perfectionarea tuturor celor cinci componenete ale sufletului N-R-N-H-I (Nefesh-Ruah-Neshama-Haia-Iehida – Spirit-Suflare-Suflet-Viata-Unitate). Totusi, majoritatea oamenilor nu au toate cele cinci componente, ci numai Nefesh, care este din lumea Assya – a Facerii.

Se subintelege ca omul trebuie sa-si corecteze numai portia lui proprie in concordanta cu radacina sufletului sau si nimic mai mult. Prin aceasta, el intregeste acel aspect al sufletului complet, care i-a fost dat lui sa-l corecteze.

Trebuie stiut ca toate sufletele sunt prelungiri ale sufletului complet, care se numeste Omul Primordial-Adam HaRishon.

Ca urmare a pacatului – pomul cunoasterii – sufletul a fost impartit in 600 000 de fragmente.

In momentul comiterii pacatului “Lumina” lui Adam – numita Zei’ra Ila’ah-Splendoarea Superioara, in Cartea Zohar – care fusese unica, intreaga si unitara, s-a dispersat brusc in multe scantei.

Vezi pag. 56 a cartii Panim Masbirot, paragraful care incepe cu “Si este necesar”: dupa ce s-a amestecat binele cu raul (dupa comiterea pacatului) a fost facuta o structura mare, pentru Coji (fortele impure), pentru a le da puterea de a se mentine in sfintenie, etc. Ca protectie impotriva Cojilor, Lumina celor 7 zile ale creatiei a fost impartita in portii atat de mici incat sa nu poata sustine Cojile. A fost odata un rege, care a vrut sa-i trimita fiului sau, care traia peste mari si tari, o cantitate mare de monezi de aur. Toti locuitorii tarii lui erau hoti, asa incat el nu avea soli de nadejde.

Ce a facut? A maruntit monezile in banisori si i-a trimis cu foarte multi soli. Fiecare dintre acestia a hotarat ca nu merita sa riste furia regelui, pentru o prada atat de neinsemnata.

In acelasi mod, o multime de suflete vor fi in stare ca de-a lungul multor zile sa izbaveasca scanteile sfinte, care au fost uzurpate de catre Coji (raul), dupa comiterea pacatului cu Pomul Cunoasterii.

“Multimea de suflete” reprezinta Luminile Launtrice. “Multimea de zile” reprezinta Luminile Exterioare. Luminile Launtrice lumineaza in prezent, iar Luminile Inconjuratoare vor ilumina in viitor. Atunci cand toti banisorii, impreuna, vor intregi Lumina de la inceput, in prezenta careia Omul Primordial a pacatuit, atunci se va desavarsi corectarea.

Fiecare se naste cu o mica parte din sufletul Omului Primordial, pe care corectand-o, el se poate scapa de nevoia reincarnarilor. O persoana poate corecta numai ceea ce tine de mica sa portie.

Nimeni nu se naste Tzadik-Drept, dupa cum spun kabalistii (Nidah 15,2): Rav Chanina Bar Papah a dezvaluit ca ingerul pe nume Laila, care este raspunzator de Graviditate preia picatura si o aduce inaintea Creatorului zicand: “Stapane al Lumii, ce va fi acesta, puternic sau slab, bogat sau sarac, intelept sau smintit…?”

In orice caz nu se predetermina daca va fi malefic sau om drept, asa ca fiecare om se naste cu obligativitatea servirii Liberului Arbitru.

Ramane la libera alegere a omului: malefic sau drept, intre acestea nu exista predeterminare si nimeni nu se naste drept. In functie de stradania depusa in Tora si Mitzvot, fiecare va merita sa-si innobileze inima si sa se corecteze in concordanta cu radacina sufletului sau, devenind complet.

.

“Iubeste-ti prietenii ca pe tine insuti”, spune Rav Akiva, “Aceasta este Lege mare in Tora”. Inseamna ca daca persoana respecta aceasta Lege toate detaliile sunt incluse in ea, subintelegandu-se ca el se va apropia de ceilalti fara efort , fara straduinta prea mare.

Totusi vedem ca Tora ne spune mai departe “Ce vrea Domnul de la tine? Sa-i fie frica de Mine”.

Astfel, ce i se cere in primul rand unei persoane este numai teama. Daca omul respecta porunca fricii, intreaga Tora si Mitzvot sunt continute in aceasta porunca, chiar si “Iubeste-ti prietenul ca pe tine insuti”.

Conform Rav Akiva situatia este exact inversa, adica frica este continuta in legea “Iubeste-ti prietenul”.

Contrazicandu-l pe Rav Akiva, inteleptii nostri (vezi Brachot-Binecuvantari p.5) se refera la versetul “La urma urmelor si dupa ce ai auzit tot, teme-te de Creator si respecta-I poruncile, pentru ca asa e omul complet”.

In Ghemara se pune intrebarea: “Ce inseamna aceasta, ca asa e omul complet? Rav Elazar a spus: Domnul a zis ca intreaga lume numai pentru asta a fost creata”.

Totusi, dupa Rav Akiva, se pare ca totul este inclus in legea “iubeste-ti prietenul”.

Inteleptii, insa , au sustinut in Makot 24, ca cea mai importanta este credinta; Havakuk declara: “omul drept trebuie sa traiasca conform credintei lui, atat si nimic mai mult”.

La care, Maharsha interpreteaza: “pentru o persoana a Israel, hotaratoare este credinta “, cu alte cuvinte esenta Legii este credinta.

Rezulta deci, ca atat teama cat si “iubeste-ti prietenul” sunt continute in legea credintei!?

Daca vrem sa intelegem cele de mai sus trebuie sa cercetam amanuntit urmatoarele:

1. Ce este credinta?

2. Ce este teama?

3. Ce inseamna “iubeste-ti prietenul”?

Cel mai important este de tinut minte scopul creatiei: “de a le face bine celor pe care i-a creat” si atunci, daca vrea sa le dea placere, atunci de ce: acestea trei de mai sus, adica credinta, teama si “iubeste-ti prietenul”?

Mai degraba, ar insemna ca ei trebuie sa-si adapteze Vasele, pentru a fi in stare sa primeasca placerea pe care Creatorul doreste sa le-o dea celor creati.

Acum, noi trebuie sa intelegem ce definesc pentru noi cele trei de mai sus.

Credinta, inclusiv siguranta ne da o incredere preliminara in obiectiv, care este de a face bine creatiei sale. Trebuie, de asemeni, sa credem, cu certitudine, pentru a putea promite ca si noi putem atinge acest obiectiv. Cu alte cuvinte scopul creatiei este pentru toti, fara exceptie si nicidecum pentru un grup select; scopul creatiei se refera la toti oamenii si nicidecum numai la cei care sunt puternici, indemanatici si curajosi (vezi paragraful 21 din Talmud Eser Sfirot, unde este dat citatul “Aceasta este binecuvantarea”, Creatorul a spus catre Israel: “Priveste, intreaga intelepciune si toata Lumina sunt lucruri usoare. Cui ii este teama de Mine si respecta Legea, in inima lui e toata intelepciunea si toata Lumina”).

Trebuie sa ne folosim de credinta pentru a avea incredere ca putem ajunge la obiectiv si sa nu dezertam la mijlocul drumul din cauza disperarii; trebuie crezut ca Domnul poate ajuta chiar si unei persone mici si josnice, ca mine. Adica, Creatorul ma va aduce aproape de el, iar eu voi fi in stare sa obtin alipirea la El.

In Introducere la Zohar scrie ca teama trebuie sa vina prima, pentru a ajunge la credinta: “Teama este porunca ce le cuprinde pe toate celelalte, ea fiind si poarta de intrare in credinta Lui”; pe masura trezirii fricii, si a increderii in ghidarea Lui. Iar incheierea este: “Sa-i fie omului teama ca va da mai putina placere Celui care l-a creat”. Adica, omului nu trebuie sa-i fie frica pentru propriul beneficiu, ci sa se teama ca nu-i face bucurie Creatorului.

Rezulta ca frica este poarta spre credinta: nu se poate ajunge la credinta pe nicio alta cale. Pentru a putea obtine teama ca nu e capabil sa produca placere Creatorului, trebuie ca mai intai, omul sa vrea sa daruiasca. Abia dupa aceea se poate spune ca s-a facut loc si pentru teama ca nu va face fata. De obicei, omului ii e teama ca iubirea pentru sine nu-i este de ajuns si de fapt, nici nu-l prea preocupa ca nu daruieste Creatorului.

Ce anume il poate determina pe om sa-si insuseasca o noua trasatura – Daruirea? si sa vada ca primirea pentru sine insusi este greseala? Asta ar fi contra naturii! Desi omului ii da cateodata prin gand ca ar trebui sa abandoneze iubirea de sine insusi, daca afla asta din carti, sau aude de la prieteni. Dorinta aceasta este sustinuta de o forta foarte mica. Opinia aceasta nu ne este suficient de evidenta, incat s-o aplicam in permanenta si sa spunem ca ea este lege.

Asa incat, mai ramane de dat un singur sfat: Cativa oameni sa se adune la un loc, avand aceeasi dorinta de a abandona iubirea de sine, dar, neavand destula putere, sau preocupare pentru daruire, ei nu sunt in stare sa devina independenti fara ajutor din afara. Aceste persoane se anuleaza unul fata de altul si pot deveni ca un singur corp, intrucat fiecare dintre ei are cel putin potential de iubire pentru Creator, pe care, insa, nu e in stare sa si-o mentina decat reunindu-se cu grupul si anulandu-se fata de grup.

Daca, de exemplu sunt zece persoane in acest corp, el are de zece ori mai multa putere decat unul singur, insa, cu conditia ca fiecare sa vina cu scopul de a-si anula iubirea de sine.

Asta inseamna ca-l va preocupa in cea mai mare masura iubirea pentru ceilalti si nicidecum satisfacerea prorpriei lui dorinte de a primi. Aceasta este singura cale de obtinere a dorintei pentru – si a nevoii de – obtinere a acestei noi calitati numita “vointa de a darui”.

Finalmente, de la iubirea pentru prieteni, omul poate ajunge la iubirea pentru Creator, in sensul ca vrea sa produca satisfactie Creatorului. Rezulta ca numai datorita iubirii pentru prieteni, omul si-a obtinut nevoia de a darui si intelegerea faptului ca daruirea este importanta si necesara. Abia acum putem vorbi despre teama, in sensul de a nu fi capabil sa daruiasca satisfactie Creatorului: asta se numeste teama.

Astfel, principiul “iubeste-ti prietenul” este temelia pe care se poate ridica edificiul Sfinteniei, fiindca de aici incepe nevoia de a darui satisfactie Creatorului. Pe urma, poate apare si acea frica, ca probabil, nu va putea darui satisfactie Creatorului. Dupa ce a trecut prin aceasta poarta a fricii, omul poate sa ajunga si la credinta, ea fiind Vasul in care se poate picura Sfintenia, dupa cum ni se explica in cateva locuri.

Vedem deci, ca stam in fata a trei legi: Prima este a lui Rav Akiva: “iubeste-ti prietenul ca pe tine insuti”. Inaintea ei nu exista nimic care sa-i dea omului combustibilul cu care sa-si schimbe starea, nici macar in cea mai mica masura, dar asta este singura iesire din iubirea de sine si intru iubirea semenului si pentru a simti ca iubirea de sine e ceva rau.

Acum am ajuns la a doua lege, care este frica. Fara frica nu este loc pentru credinta, asa cum spune Baal HaSulam.

In final, iata-ne ajunsi si la a treia lege: cea a credintei. Dupa ce toate cele trei legi au fost indeplinite, omul ajunge sa simta scopul Creatorului, care consta in a face bine creatiilor sale.

.

Omul se naste cu nevoia de a primi, numita iubire de sine. Unde nu poate vedea un beneficiu pentru el insusi, el nu are combustibil pentru cea mai mica miscare. Totusi, fara anularea aceste iubiri de sine, omul nu poate obtine echivalenta de forma cu Creatorul.

Aceasta este in opozitie totala cu natura noastra; De aici- nevoia pentru asociere. Impreuna, ca o mare putere, noi putem lucra ca sa ne anulam vointa de a primi, care in sine, este malefica, pentru ca interfereaza cu obtinerea scopului pentru care omul a fost creat.

De aceea asocierea trebuie realizata de catre oameni care au aceeasi conceptie despre lume – atenuarea vointei de a primi. Atunci, asocierea unor astfel de persoane va naste o putere foarte mare, care va fi capabila sa depaseasca suma totala a iubirilor de sine. Si aceasta, pentru motivul ca, generalul este inclus in particular: fiecare este inclus in tot, si, reciproc, toti sunt inclusi in fiecare. De aceea, fiecare persoana se poate bransa la puterea colectiva, mare, a intregii asocieri, in scopul obtinerii obiectivului.

In scopul obtinerii aceste “includeri reciproce” a unei persoane in cealalta, fiecare trebuie sa se anuleze unul fata de celalalt. Aceasta se obtine atunci cand fiecare vede punctele bune ale celuilalt si face abstractie de defecte. Cel care se considera pe el insusi, chiar cu foarte putin, deasupra colegilor sai, nu va fi capabil sa se asimileze in asociere.

De asemeni, ei trebuie sa fie foarte seriosi in momentul acestei anulari de sine, altminteri, ei nu vor fi acordati cu obiectivul general. In trecut, de dragul “mersului in modestie” se incetatenise obiceiul unei comportari neserioase in afara, desi, in adancul si adevarul inimii lor se afla o flacara arzanda.

Oamenii saraci cu duhul trebuie sa aiba mare grija sa nu se lase atrasi in vorbarie si actiuni care nu contribuie la scopul pentru care s-au reunit si anume apropiere de Creator. (Mai mult despre subiectul apropierii de Creator, vezi Matan Tora-Acordarea Torei, p. 138)

Numai ca atunci cand omul nu se afla intre colegii lui, e mai bine sa-si ascunda intentia din inima si sa fie in afara, ca toti ceilalti, in conformitate cu versetul “Paseste in modestie, impreuna cu Creatorul tau”. Desi exista si interpretari mai eterice ale acestui verset, talcul simplu este foarte mare.

Este de importanta primordiala, ca atunci cand colegii se aduna, atmosfera dintre ei sa fie una de egalitate, pentru a fi capabili sa se anuleze reciproc.

In aceasta asociere trebuie sa se dea atentie la a nu apare o infestare prin superficialitate, care ar distruge totul. (Aceasta este insa o problema personala interna.) Pe de alta parte, cand o persoana nu este in compania unui coleg din asocierea lui el nu trebuie sa faca pe seriosul, ci sa se manifeste exact ca si persoana in prezenta careia se afla. El nu trebuie sa vorbeasca despre lucruri serioase, ci despre subiecte care-l intereseaza si pe cel in prezenta caruia se afla si pe care il numim “musafirul nepoftit”.

.

1984 – Al doilea eseu

.

Si un strain l-a gasit ratacind prin campie. ‘Ce cauti?’ L-a intrebat strainul. ’Imi caut fratii, raspunse (Iosif), Oare imi poti spune unde pastoresc ei oile?’ (Vayesheh Ex. 37:16-17)

.

Cand spunem campie ne referim la un loc de unde roadele pamantului vin sa sustina lumea. Munca agricola cuprinde aratul, semanatul, recoltarea, precum se face referire in versetele culegatorii vor aduna recolta cu lacrimi de bucurie si campul pe care l-a binecuvantat Creatorul. Cand spunem ca cineva rataceste prin campie – conform Baal Haturim – spunem ca, de fapt, acel cineva face o eroare in intelegerea directiilor (spre deosebire de o greseala provenita din cauze din afara). El nu-si vede drumul corect catre destinatie si ii este teama ca nici nu o sa ajunga vreodata la destinatia lui.

’Ce cauti?’ l-a intrebat strainul. Cu alte cuvinte, Cum te pot ajuta?. ’Ii caut pe fratii mei’, raspunse (Iosif). Cu alte cuvinte, prin legatura stransa cu fratii mei, facand parte dintr-un grup care demonstreaza iubire frateasca, voi putea sa ma reintorc pe calea care duce la Casa Creatorului. Numele ei este Calea bunavointei (a daruirii), ea fiind opusa naturii noastre (egocentrice si revendicative). Singura recomandare pentru a porni pe calea bunavointei este iubirea dintre prieteni, prin care vor ajunge si la ajutor reciproc.

Ei au parasit deja, locul acesta, spuse strainul. Rashi interpreteaza aici: Ei deja au parasit terenul fraternitatii, insemnand ca ei nu vor sa fie asociati cu tine. In final, din aceasta cauza Poporul lui Israel a coborat in Exil, in Egipt. Pentru ca sa ne ridicam din Egipt, trebuie sa ne asumam raspunderea de a intra numai in asociatii si grupuri care au dragoste frateasca; astfel vom merita sa iesim din Egipt si sa primim Tora.

.

1984 – Al treilea Eseu

.

1. De ce mi-am ales anume pe acesti prieteni?..

2. De ce acesti prieteni, m-au ales pe mine?

3. Oare nu e necesar ca fiecare sa-si dezvaluie iubirea pentru asociatii lui, sau este indeajuns ca s-o simta in inima, iubindu-si colegii in tacere fara sa-si deschida strafundurile tainice ale inimii. Discretia este o mare virtute, precum bine se stie.

.

Poate ar trebui sa spunem ca, dimpotriva, omul trebuie sa le arate colegilor ca ii iubeste si asta pentru motivul ca dezvaluirea lui va trezi si in prieteni iubirea pentru ceilalti colegi din grup. El va deveni constient de dragostea frateasca, care inconjoara tot grupul, ceea ce are ca rezultat o amplificare a iubirii in cadrul grupului, datorita includerii intregii dinamici de iubire de grup in fiecare persoana. In loc sa fie in limitele puterii sale proprii, daca are, de exemplu zece colegi, el va fi patruns de zece puteri care, toate contribuie la satisfacerea nevoii de a avea dragostea prietenilor.

Pe de alta parte, daca dragostea pentru prieteni este tinuta ascunsa, persoanei ii va lipsi puterea grupului. Ii va fi foarte greu sa aprecieze meritele prietenilor si fiecare isi va inchipui ca el este cel drept, ca el este singurul preocupat de iubirea aproapelui. De aceea va dispune doar de o mica putere pentru iubirea semenului. De aceea iubirea pentru prieten trebuie sa aiba forma dezvaluita si sa nu stea ascunsa in inima fiecaruia.

Dar omul trebuie sa-si reaminteasca in permanenta obiectivul grupului. Altfel, corpul fizic va confunda subiecte si scopuri. Corpul isi are prorpriul sau itinerar, propriul sau interes. Trebuie sa se tina minte, ca grupul exista, tocmai pentru a se ajunge la iubirea semenului, care este trambulina pentru ajungerea la iubirea Creatorului.

Tot acest castig se dobandeste numai daca motivul intrarii persoanei in grup este ca el sa daruiasca altcuiva beneficiu, fara niciun fel de compensatie pentru el insusi. Dar daca motivatia afilierii lui la grup este primirea a tot soiul de ajutoare, daruri, favoruri, cine se va bucura in acest caz va fi corpul, pentru ca orice asociere de acest gen se bazeaza pe dragostea de sine, care stimuleaza simturile lacomiei si ale poftelor. Corpul isi va vedea crescandu-i sansa de a profita, iar ajutorul din partea prietenilor, il va vedea ca pe o ocazie de acumulari materiale.

Trebuie sa se tina minte ca asocierea are drept temelie iubirea aproapelui. Fiecare persoana trebuie sa-si asume obligatia sa iubeasca pe ceilalti si sa urasca egoismul. Cand il vede pe prieten straduindu-se sa-si atenueze egoismul si sa puna accentul pe iubirea aproapelui, atunci fiecare se va include in intentiile prietenilor. Daca in grup sunt, de ex. Zece membri, fiecare va avea zece puteri cu care sa tina in frau egoismul si dusmaniile acestuia. Altminteri, nu numai ca fiecare ramane singur cu puterea lui de a da prietenilor iubire (ca nu-i vede pe ei dand dragoste, caci si-o tin ascunsa), ba chiar dimpotriva, asociatii il vor face sa-si piarda si bruma lui de putere de a avea dragoste frateasca; deoarece, dupa cum ii vede pe ceilalti ascunzandu-si iubirea, asa va invata sa faca si el, astfel cazand in iubire de sine.

4. Oare trebuie sa stie fiecare ce ii lipseste prietenului sau, pentru a-i umple acest gol, sau este suficienta munca depusa in general pentru realizarea dragostei fratesti?

.

Totusi, Tora ne invata: “Ce face Creatorul, mai mult, decat sa ceara de la tine sa te temi de El?” De aici vedem ca e lege a cere de la o persoana sa se Teama de Creator. Cu alte cuvinte, se pare ca, doar daca o persoana se va teme de Creator, intreaga Tora si implinirea tuturor poruncilor va urma in mod automat, inclusiv, chiar, porunca, “Iubeste-ti prietenul ca pe tine insuti”.

Conform cuvintelor de mai sus, ale Rabinului Akiva, “Frica de Creator” este inclusa in “Iubeste prietenul tau”. Inteleptii nu sunt de acord. Ei ne invata (Brochot 6a) ca Teama sta in marea lege din versetul: “suma tuturor problemelor, atunci cand toate acestea sunt luate in considerare: teama de Creator si respectarea tuturor poruncilor Lui, este pentru fiecare om”. Talmud-ul intreaba: “Ce inseamna: ‘pentru fiecare om ?’ Rabi Elazar spune: ‘Creatorul, spune: ‘toata lumea a fost creeata numai pentru el’”. Cu toate acestea, in conformitate cu Rabi Akiva, inca, totul este inclus in: “Iubeste-ti prietenul”?

Inteleptii au spus (Macot 24), ca regula cea mare este Credinta, precizand: “Havakuk stabilite (constitutia poruncilor), de unde (principiul), dupa cum este scris: ‘Un Sfant traieste prin Credinta lui’”. De aici aflam ca regula cea mare este Credinta. La acest punct, Mharsha comenteaza: “Credinta este o regula care este relevanta pentru cel care vrea sa ajunga la Creator, in orice moment”. Acum se pare ca atat Teama cat si Iubirea sunt subcategorii de Credinta!

In scopul de a clarifica toate acestea, avem nevoie de trei lucruri, pentru a intelege in profunzime:

Ce este Credinta?
Ce este Frica?
Ce este Iubirea?

Trebuie sa ne amintim ca, in mod constant, scopul creatiei este de a beneficia creaturile. Avand in vedere ca Creatorul vrea sa confere facerea de bine, de ce avem nevoie de Credinta, Teama si Iubire? Trebuie sa fie astfel , pentru ca aceste trei sunt conditii necesare pentru primirea de bunatate si incantare (pe care Creatorul doreste a le conferi).

Haideti, acum, sa intelegem modul in care acestea trei functioneaza, relativ la conditiile prealabile. Am fost dotat cu credinta, care include increderea, pentru ca noi trebuie sa credem in scopul creatiei, care este, dupa cum s-a mentionat, vointa Creatorului de a conferi bunatate. In mod similar, trebuie sa avem incredere ca putem atinge acest obiectiv. Noi trebuie sa credem ca perfectiune creatiei in primirea evlaviei infinite nu este doar prerogativa unor elite selectate dintre persoaneler fizice speciale, ci a intregii lumi, fara exceptie. Revelarea finala a Divinitatii nu este numai pentru oameni speciali,talentati, excepţional de puternici, sau curajosi, ci pentru toata lumea.

Facem referire la Introducerea la Talmud Eser Sfirot-Studiul celor Zece Sfirot, Paragraf. 21 citand Midrash Raba, in cap. Zot Habracha: “Creatorul spune lui Israel: ’Prin viata ta! Toata intelepciunea si Tora sunt usoare! Intreaga intelepciune si Tora sunt deja in inima celui care se Teme de Mine si realizeaza Tora Mea’”.

Deci, trebuie sa avem Credinta si incredere ca obiectivul este intr-adevar realizabil. Sa nu disperam in eforturile noastre si sa nu renuntam la lupta. Noi trebuie sa credem ca Creatorul va ajuta, de asemenea, oamenii umili ca noi, ca Creatorul ne va imbratisa si pe noi, si ca suntem capabili sa aderam la El.

In scopul de a merita aceasta Credinta, noi trebuie sa anticipam cu teama (respect pentru Creator). Se face referire la “Introducere in Zohar”, pag. 191 in Sulam-Scara, incepand cu cuvantul “Explicatie …”: “Frica este porunca, care include toate poruncile din Tora, si este poarta de acces la Credinta in Creator. Inspiratia pentru Credinta in supravegherea Creatorului este direct proportionala cu experimentarea respectului (Frica) pentru supravegherea Sa”. Sectiunea, acolo, concluzioneaza: “Frica este teama persoanei ,ca poate fi gasit ca lipsit de confirmare si de recunostinta (a darui satisfactie), fata de Creator”. Vedem in acesta subliniere, ca Frica nu este de a nu ne fi drag, ci este Teama ca nu-L recunosc, in mod corespunzator pe Creator. Frica este o poarta de acces la altceva, si anume: Credinta.

In scopul de a putea ajunge la aceasta Teama, ca nu I-am dat recunoastere Creatorului, noi trebuie sa simtim mai intai vointa si dorinta interioara de a da, in general. Atunci cand vrem sa fim oameni “darnici”, in ochii Creatorului, putem sa ne facem griji cum e -sa nu fim oameni “darnici”. Din pacate, mult mai probabil, oamenii isi fac griji cum sa-si implineasca ambitiile lor de dragoste-de-sine decat sa-si arate iubirea pentru bunatatea Creatorului.

Cum putem schimba natura noastra atat de complet, sa inabusim nativa noastra iubire de sine si sa incepem sa dam? Chiar daca o persoana, in urma celor citite, poate experimenta un puseu ocazional de mustrare de constiinta, privind obsesia lui pentru iubirea de sine, acesta va fi mult prea mic si de o forta inconsecventa, pentru a ilumina sufletul, ca principiu al marilor comandamente din Tora.

Cu toate acestea, exista un sfat. Sa fie mai multe persoane, fiecare cu puterea lui minima, care se vor aduna impreuna, cu intentia de a depasi iubirea lor de sine. Chiar daca in mod individual le este greu sa ajunga la succes, daca fiecare isi va reduce mandria in fata celorlalti, ei vor funcţiona ca un singur trup, compus din, sa zicem zece oameni. Acest organism va avea de zece ori puterea fiecaruia dintre indivizii care il compun. Cu toate acestea, va functiona numai daca fiecare individ vine in aceasta uniune, in mod expres, cu scopul de a subjuga iubirea sa de sine, si nu cu scopul de umplere din ceea ce ar primi pe cheltuiala celorlalti. El trebuie sa ia in considerare numai iubirea lui pentru ceilalti. Aceasta este singura modalitate de a dezvolta noua trasatura a personalitatii – daruirea. De la iubirea de prieteni, el se va inalta la a iubi, a recunoaste si a indreptati pe Creator.

Rezumand: numai atunci cand vom vedea cum vine spre noi nevoia de iubire de prieteni, vom deveni constienti de posibilitatea ca, probabil, noi nu prezentam suficient respect pentru Creator. Asta va face sa incepem sa ne Temem ca suntem vinovati in ce priveste recunostinta fata de Creator.

Fundatia principala pe care ne construim structura Sfinteniei este “Iubeste-ti prietenul“, de la care putem invata sa-L recunoastem pe Creator. Apoi, putem vorbi de Teama, Teama ca nu avem pentru El o recunoastere corespunzatoare. Numai atunci putem veni la Credinta, Vasul Prezentei Divine.

Prin urmare, exista trei mari principii:

Rabi Akiva: “Iubeste-ti prietenul “ – singura cale de a scapa de atrofia spirituala si apatia din iubirea de sine si de a simti ca iubirea de sine este ceva rau.

Al doilea mare principiu este Teama, fara de care nu este nici o posibilitate de Credinta.

Credinta – cu Credinta vom incepe sa simtim, ca scopul creatiei este in beneficiul creaturilor.

.

Cum trebuie sa relationeze intre ei, membrii unei asociatii?

Este clar ca, daca o persoana isi vede asociatul ca inferior, ca pe cineva pe care sa-l instruiasca pentru imbunatatirea caracterului, relatia nu va fi una de prietenie, ci ca cea dintre profesor si student. Sau, dimpotriva, daca vede asociatul ca pe un superior al carui standard reprezinta calitati bune de caracter, el il va vedea, prin urmare, ca pe un rabin, si nu un egal si prieten. O persoana vine doar pentru a accepta un egal ca pe un prieten. Cuvantul “prieten” implica o situatie similara. Acest lucru este evident din punct de vedere intelectual. In cazul in care opiniile lor sunt asemanatoare, se vor decide sa se asocieze. Apoi, ei vor stabili realizarea scopului comun pentru profitul lor comun. De exemplu, doi parteneri, cu puncte de vedere identice, care lucreaza la un proiect impreuna, cu scopul de a-si aduce unele profituri, se vor simti pe ei insisi de putere egala. Cu toate acestea, de indata ce unul dintre parteneri se simte mai capabil decat celalalt, el nu va accepta pe celalalt ca partener egal, ci vor forma un parteneriat, in functie de procente, in funcţie de contributiile lor respective (25%, 33% etc) . Deci, nu putem numi cu siguranta, parteneriatul ca fiind egal.

In contrast, egalitatea de sanse este necesara pentru a forma un grup bazat pe iubire frateasca. Unitatea intre membri este rezultanta a egalitatii dintre ei. Poate un grup, care imparte profiturile sale inegal, sa fie denumit unificat? Este clar ca orice profit material care rezulta dintr-o asociere bazata pe dragoste frateasca va fi impartit in mod egal, fara ascundere sau “contrabanda”, unul fata de celalalt. Totul trebuie facut in spirit de iubire, prietenie, adevar si pace.

In Matan Tora p. 142, cu toate acestea, se spune, ca cele doua conditii se refera la realizarea de elevatie spirituala. 1) Pentru a fi deschis in permanenta la critici din partea celor din jur si 2), el trebuie sa fie printre mai multe persoane – “Gloria Regelui este intr-o adunare mare”. Pentru a indeplini prima conditie trebuie sa se vada pe el insusi ca apartinand asociatiei. Apoi, el va fi in masura sa accepte critica; cei mari nu pot accepta criticile celor mici. Cei mari nu pot fi inspirati de cuvintele celor mici. Doar cei mici sunt inspirati de critica celor mari. Pentru a indeplini a doua conditie, trebuie sa onoreze colegii asociati, ca si cum ar fi Inteleptii Generatiei. Apoi, societatea inconjuratoare il va afecta, ea fiind o vasta asamblare, deoarece calitatea depaseste cantitatea.

Motivul: “fiecare trebuie sa ajute prietenul sau” implica o relatie de egalitate, dar din cauza ca “fiecare trebuie sa invete de la prietenul sau” implica o relatie de student profesor – fiecare persoana vede pe prietenul sau mai mare decat el.

Dar cum il poate considera pe prietenul sau mai mare decat el insusi atunci cand se vede pe el insusi ca avand virtuti mai mari decat prietenul sau; e mai talentat, are un caracter mai bun, etc.?

Exista doua cai de a intelege acest lucru. 1) Din moment ce el a ales deja aceasta persoana ca prieten, lasa-l sa vada relatia ca in modul intelectual, de mai sus, (si, asa este mult mai natural), intelectual. Din moment ce el a ales deja pe cineva ca prieten, lasa-l sa urmeze caile de dragoste frateasca. Lasa-l sa se concentreze pe punctele bune ale prietenului si sa ignore punctele negative, desi ele pot fi reale. Sta scris in Scriptura: “Dragostea va trece cu vederea toate crimele”,(Proverbe 10:12). Vedem ca este in natura persoanei, a-i vedea rai pe copiii vecinului sau si buni pe cei proprii. Daca cineva va mentiona vreun defect la copiii lui, el va sari imediat in apararea lor.

Se poateintreba despre asta: care este realitatea? Copiii lui sunt intr-adevar virtuosi, iar detractorii isi exprima mania lor fara nicio justificare? Sau nu? Astfel am auzit despre asta, de la tatal meu Rav Ashlag. Intr-adevar, fiecare om are plusuri si minusuri. Atat vecinul, cat si tatal spun adevarul, dar vecinul nu vorbeste despre fiu, din punct de vedere al tatalui. El nu are acest gen de dragoste pentru copil. Prin urmare, el vede minusurile, fiului. Asta se potriveste mai bine scopurilor sale; nu poate dovedi ca propriii copii sunt mai buni. Acesta este adevarul despre ceea ce el vede. Dar ce vede? Numai lucruri care ii convin lui.

Tatal, de asemenea, vede adevarul, dar numai partea buna a acestuia, nu raul. Sa vada raul, nu-i face nicio placere. El vede doar acele aspecte de la care este posibil sa obtina placere – adica virtutile.

Daca exista dragoste frateasca, una dintre legile sale naturale este faptul ca vede ce e bun in prietenul sau. Prin urmare, daca o persoana vede un defect in prietenul sau, realitatea este ca defectul respectiv este in el insusi, in iubirea lui frateasca, si in acest fel, el nu poate vedea defectele. El nu trebuie sa vrea, ca prietenul sau sa devina mai bun, ci el insusi trebuie sa devina. Apoi, el va vedea numai binele in prietenul sau.

.

.

.

.

Punctele de vedere si opiniile oamenilor au un impact asupra parerilor si opiniilor altor oameni. Atunci cand o persoana care cultiva o noua atractie, spre Calea Adevarului este printre oameni care nu au nicio legatura cu ceea ce inseamna asta, sau, dimpotriva, sunt antitetici si chiar ostili la aceasta, este inevitabil ca opiniile lor sa penetreze mai slab; cu efecte negative.

Prin urmare, cei care doresc sa urmeze Calea Adevarului trebuie sa stabileasca propria lor asociere, (un cadru, o comunitate separata) Aceasta asociatie nu se va amesteca cu opiniile altora si va pastra integritatea propriei viziuni asupra lumii. Membrii vor reclarifica continuu scopul asocierii pentru ei insisi, in scopul de a obtine impreuna punctul de vedere comun majoritatii.

Aceasta asociatie se va izola de restul societatii in ce priveste celelalte orientari spirituale, mentinand numai legaturile materiale si practice. Acest lucru va impiedica interferarea intre puncte de vedere si opinii. Nu vor avea loc discutii privind religia.

Atunci cand o persoana este printre oameni religiosi, el incepe sa se contrazica cu ei. El imediat vine in contact cu opiniile lor si incepe sa le absoarba in gandirea sa. Mai tarziu, el nu va fi capabil sa discearna daca acestea sunt ganduri straine, sau, propriile lui ganduri, luate, fara sa vrea, de la altii.

Pentru a lucra pe calea Adevarului, izolarea de la ceilalti este necesara. Calea Adevarului, fiind in opozitie fata de calea lumii, necesita incurajare continua. Calea lumii este de a acumula informatii si cunostinte, precum si de a lua, a primi, in timp ce Calea Adevarului este de a Crede si de a Darui. Daca atentia lui rataceste de la aceasta, el va uita munca sa si aspiratia sa spre Calea Adevarului. El va cadea in iubirea de sine. Numai de la asociatie, grup se primeste puterea de a tine piept, impotriva punctelor de vedere si opiniilor din lume, cum sta scris in Scriptura: “Fiecare om sa-si ajute prietenul”.

Astfel, gasim in Zohar (Pinchas p. 31, punctul 91, in Sulam), urmatoarele: Daca o persoana care locuieste intr-un oras in care exista oameni rai, cu care se interfereaza, perturba obiceiurile religioase, sa se mute de acolo. Sa se stabileasca alaturi de persoane bune, care respecta Spiritualitatea. Tora este numita un “copac “, “Copacul vietii, pentru cei care adera la ea”, de asemenea, omul este numit un “copac”. Poruncile Torei sunt ca fructele. Dupa cum afirma Scriptura, “Doar un pom fara roade poate fi dezradacinat si distrus”. Este, dezradacinat in lumea viitoare.

Prin urmare, el trebuie sa plece de la locul celor nelegiuiti, daca nu poate reusi spiritual, la un loc cu oameni buni, unde va reusi.

Deci avem: S-a spus: omul este comparat cu un copac, care, atunci cand e invadat de buruieni, va fi distrus de acestea. Omul, de asemenea, trebuie sa evite mediile ostile, adica, companionii care nu urmaresc Calea Adevarului. Are nevoie sa se protejeze cu grija, pentru nu fi atras de opiniile lor. Acest lucru se numeste izolare, sau ganduri de domeniu privat. Gandurile din domeniul public sunt de iubire de sine, si sunt, de asemenea, numite “mai multe domenii”, pentru ca este domeniu al iubirii de sine, si separat, de domeniul Creatorului.

Acum putem intelege cuvintele kabalistilor (San.38): “Rabi Yehuda a declarat in numele Rav, “Adam a fost un Epicorus (negator de credinta), dupa cum se mentioneaza in Scriptura: “’Si creatorul i-a spus lui Adam:’ Unde esti tu?’ La ce inclina parerea ta?’”

Rashi explica: “… a fost un Epicorus = a apelat la cultul stelelor. Aitz Yosef comenteaza: “’Unde esti?’ Care este inclinatia din inima ta’”- inseamna un Epicorus (care reneaga); dupa Scriptura: “Nu te intoarce dupa inima ta”. Acest lucru inseamna cel care merge pe o cale diferita (pana atunci, Calea Creatorului)”

Nu toate aceste lucruri sunt de inteles! Cum ne putem gandi ca Adam a apelat la cultul stelelor? Sau dupa Josef Aitz, ca s-ar fi intors de la Creator, dupa inima sa?

Conform celor ce am invatat, totusi, functia Creatorului este daruirea. Fiind un beneficiar, este echivalent cu cultul idolilor aceasta instrainare fata de Creator. Adam a pacatuit pentru ca i-a fost imposibil sa manance din Pomul Cunoasterii, in scopul de a da, ci numai in scopul de a lua pentru el. Aceasta “luare pentru sine” este numita “cotitura dupa inima”, in Scriptura. Inima vrea doar sa primeasca pentru sine. Acesta a fost pacatul Pomului Cunoasterii. (a se vedea Intro. la Panim Meirot si Masbirot, aliniat 15)

Acum putem intelege scopul asocierii, al carui scop este de a oferi o atmosfera in care membrii pot lucra in scopul de a darui.

.

.

.

Ne-am intalnit astazi pentru a stabili o asociatie a celor interesati sa urmeze calea metodei autorului “Scarii”-Sulam (Kabalistul Rabi Yehuda Ashlag), calea de ascensiune de la nivelul unui animal la nivelul de om. A se vedea Rashbi (Yevamot 61a), versetul “’Esti oaia Mea, Oaia Mea pe care o pastoresc . Esti om’. (Ezechiel 34:31). Tu esti numit “om”, si nu altii’”.

In scopul de a intelege ce este nivelul “om”, vom cita Kabalistii (Brochot 6b) cu privire la versetul din Eclesiastul 12:13, “Suma tuturor problemelor, atunci cand toate acestea sunt luate in consideratie: Teama pentru Creator si respectarea poruncilor Lui, este pentru fiecare om”. Talmudul intreaba,” Ce inseamna, “ca este intreg omul?” Rabi Elazar, spune: “Creatorul, spune: ‘toată lumea a fost creata numai pentru aceasta (adica pentru frica de Creator)’”. Daca este asa, ca lumea a fost creata pentru teama de Creator, trebuie sa intelegem ce este, prin urmare, aceasta teama de Creator.

Este cunoscut din toate cuvintele kabalistilor, ca scopul creatiei lumii a fost de a beneficia noi, creaturile. Creatorul a vrut sa dea placere creaturilor, astfel ca ei ar trebui sa se simta fericiti in lume. Cu toate acestea, Kabalistii spun: “Aceasta (teama) este intreg omul!”

Aceasta lume este creata din teama de Creator!?

Raspuns: In conformitate cu explicatia data in Matan Tora, devine clar faptul, ca motivul pentru care creatii nu primesc placerea si bunatate – care este scopul propus al creatiei – este din cauza puternicei disimilaritati de forma dintre Creator si om: Creatorul da si omul ia.

Acesta este principiul general, ca toate ramurile sa aiba o similitudine cu radacina din care au rasarit. “Atingerea” nu are loc cu Creatorul, radacina fiintei noastre (Creatorului, in mod evident, nu-I lipseste nimic si, prin urmare, nu are nevoie de a primi). Deci, atunci cand un om are nevoia de a primi sau de a lua, se simte inconfortabil. Omului ii este rusine sa manance rodul existentei bunavointei.

Pentru a depasi aceasta dificultate, Creatorul a creat lumea. In ebraica, cuvantul “Lume” (Olam), provine de la radacina lingvistica pentru “Ascuns” (He’elem). Inseamna ca, Bunatatea si Placerea sunt ascunse. Dar de ce?

Raspunsul este: de dragul fricii. Acest om ar trebui sa se teama sa faca uz de capacitatea lui de a lua, care este motivata de iubirea de sine. O persoana ar trebui sa se retina de la capricii si sa supuna dorinta pentru unele lucruri dorite, exceptand cele prin care, el trebuie sa simtam ca, Creatorul admira bucuria lui pentru lucrul respectiv; ca omul vrea sa “dea” – ca sa spunem asa – Creatorului. Omul ar trebui sa aiba frica / respect fata de Creator, ceea ce inseamna teama de a primi numai pentru sine. Acest lucru se datoreaza faptului ca orice placere pe care omul si-o face pentru sine, automat il indeparteaza de Creator.

Din contra, o persoana trebuie sa respecte poruncile Creatorului si sa aspire, ca respectarea lor trebuie sa-l aduca la ganduri sublime si pure, la intentia de a “darui” Creatorului, prin respectarea poruncilor Lui. Kabalistii au spus (Macot 23b): “Rabinul Hanania ben Akashia spune: ‘Creatorul a vrut sa dea meritul lui Israel (cei care doresc sa urmeze calea Creatorului). Prin urmare, El a marit (imbogatit) Tora si Poruncile din plin’”.

Acesta este motivul pentru care ne intalnim pentru a stabili o asociatie in cadrul careia toti membrii sai aspira la “a darui” Creatorului. Inainte de a putea – ca sa spunem asa – da Creatorului, trebuie totusi sa invatam sa daruim pentru om. Aceasta se numeste iubire pentru colegi (altruism). Altruismul are nevoie de auto-anulare. Pe de o parte, apoi, fiecare membru trebuie sa simta umilinta, in prezenta prietenului sau. Pe de alta parte, cu toate acestea, el trebuie sa simta mandria ca Creatorul i-a dat posibilitatea de a participa la o astfel de asociere, ca aceasta, in care, membrii au un singur scop: sa dezvaluie prezenţa Creatorului printre ei.

Chiar daca nu ne-am atins inca acest obiectiv, avem totusi, dorinta neincetata de a ajunge la el. Acesta este, de asemenea, important pentru noi. Intr-adevar, chiar daca noi suntem doar la inceput de drum, avem inca speranta si aspiram pentru a atinge in cele din urma acest obiectiv maret.

.

.

.

Mesia sta in poarta Ierusalimului si asteapta ca oamenii sa fie demni de mantuire. El este incatusat si are nevoie de oameni adevarati, care sa-l elibereze. S-a saturat de piosi, s-a saturat de superficialitate, acum El cere din adancul sufletului, oameni ai adevarului.

(Din Aforismele lui Rabi Menahem Mendel din Kotzk – “Nu exista o inima mai completa decat inima infranta, pag. 115)

.

De mult timp ma indeamna constiinta sa ma eliberez de piedici si sa scriu un eseu cuprinzator, care sa descrie cat mai profund sufletul iudaismului si al religiei, de asemenea sa descriu Stiinta Kabbalah, atat de originala, cu scopul de a o raspandi tuturor, spre a servi tuturor ca sursa a intelegerii in toate domeniile care ating piscurile Universului, in splendoarea lor adevarata.

Mai demult, in Israel, inainte de descoperirea tiparului nu se gaseau, la indemana fiecaruia, carti false despre subiectul sufletului, animei Iahadut-ului-dorinta spre Creator, fiindca aproape nu existau autori care sa nu simta raspundere pentru ceea ce scriu. Si aceasta, pentru ca de obicei, cei neseriosi nu erau renumiti.

Iar daca indraznea cineva sa scrie intr-un fel neadevarat, nu-si permitea sa plateasca sumele enorme cerute atunci de catre scribi. Astfel, scrierile nu ajungeau la publicul larg.

In acele vremuri, nici cei mai mari cunoscatori nu aveau interes sa raspandeasca stiinta lor, scriind carti despre subiectul in discutie, data fiind convingerea lor, ca poporul nu ar avea nevoie de astfel de revelari, ci dimpotriva, ei erau convinsi de necesitatea de a ascunde cat mai tainic informatia posedata, in ce priveste Lumea Spirituala. Caci ne-a fost poruncit sa ascundem spiritul Torei si studiul ei, de cei ce nu ar fi demni sau pregatiti sa o cunoasca, iar acesti autori nu erau de acord sa-i coboare din valoarea spirituala si sa expuna stiinta pretioasa, celor vanitosi.

Caci asta ne este datoria fata de Maretia Creatorului.

Insa, din epoca in care se raspandise in lume Tiparul si a scazut pretul cartilor, a devenit usor a propaga informatii in mod necontrolat, din partea unor autori neautentici. Acestia, exploatand ocazia de a deveni bogati si de faima, nu au dat atentie de loc consecintelor faptelor lor, lipsite de raspundere.

Aceste carti, scrise de persoane – care nu au avut parte de studiul Kabalei si din gura-n gura-peh el peh – de la un rabin ales pentru asta, si care ignorau sursele antice, originale ale stiintei – au descris propriile lor pareri si teorii, sustinandu-le divinitatea, descriind prin ele sufletul acestei natiuni cu uriasul ei tezaur. Si, pentru ca, prostii, nu au fost grijulii, n-au stiut sa se fereasca si nu aveau cum sa afle ca au transmis generatiilor urmatoare informatii gresite, stricate chiar, totul spre propriul lor profit meschin, sacrificand adevarul, autenticitatea stiintei, harazita urmasilor.

Iar in ultimul timp si-au ridicat prea sus capul acesti falsificatori si si-au infipt ghearele in stiinta Kabalei, fara sa le pese ca este inchisa sub mii de zavoare, pana in zilele de astazi, astfel incat nimeni nu patrunde si nimeni nu scapa din ea nici macar o vorba cu intelesul potrivit si, bine inteles, nici legatura dintre cuvinte. Dat fiind ca, in toate cartile autentice care s-au scris pana azi, nu exista decat subintelesuri, aluzionate astfel, incat doar cei ce studiaza direct, din gura mentorului autorizat, pot intelege ceva, si asta, cu greu.

De aceea, au fost derutati foarte mult cititorii, in ce priveste interpretarea acestor lucruri. Mai ales ca s-a creat o atmosfera usuratica, prin care fiecaruia i se parea ca i-ar fi de ajuns a cerceta un manuscris in orele libere, pentru a patrunde aceste intelesuri sublime si a le comenta. Si fiecare trage concluziile sale dupa plac.

Acestea au fost cauzele, care m-au scos din apele mele si m-au determinat sa decid ca este timpul de a actiona in favoarea Creatorului si sa salvez ce se mai poate salva. Si mi-am luat raspunderea de a dezvalui o anumita parte din scrierile originale respective, spre a le raspandi si populariza.

.

.

CE ESTE SPIRITUALITATEA?

.

Filosofia a intampinat multe probleme ca sa dovedeasca ca materialitatea provine din spiritualitate si astfel sufletul stapaneste trupul. Vorbele lor inca sunt de neacceptat pentru inima, sub orice forma. Greseala primordiala este perceptia lor eronata asupra spiritualitatii: ei au decis ca spiritualitatea a creat corporealitatea, ceea ce este, desigur, o nascocire.

Orice parinte se regaseste, cumva, in progenitura sa. Aceasta relatie este calea si traseul prin care se extind consecintele. In plus, orice operator trebuie sa fie atent la operatiunea sa, cu care ia contact. Cat timp afirmi ca spiritualitatea exclude orice incidente corporale, atunci o asemenea cale nu exista, sau o legatura prin care spiritualul are contact sau poate fi implicat in vreo initiativa.

Oricum, intelegerea sensului cuvantului “spiritualitate” nu are nimic de-a face cu filosofia. Asta pentru ca, in ce fel ar putea sa discute despre ceva ce nu au vazut sau simtit vreodata? Pe ce se bazeaza notiunile lor elementare?

Daca exista vreo definitie care poate povesti despre spiritual de la corporal, ea apartine doar acelor care au obtinut un lucru spiritual si l-au simtit. Acestia sunt Kabalistii autentici; este intelepciunea Kabbalah de care avem nevoie.

FILOSOFIA IN RELATIE CU ESENTA LUI

Filosofiei ii face placere sa se preocupe de Esenta Lui si sa dovedeasca ce reguli nu I se aplica Lui. Oricum, Kabbalah nu a avut niciodata de-a face cu asta, caci cum ar putea fi definit ceva de neatins si impenetrabil? Intr-adevar, o definitie negativa este la fel de adevarata ca si o definitie pozitiva. Daca vezi un obiect de la distanta si il recunosti ca fiind negativ, insemnand tot ceea ce el nu este, asta, de asemenea, se numeste a vedea si a recunoaste intr-un anumit fel. Daca un obiect este intr-adevar, in afara campului vizual, chiar si caracteristicile lui negative sunt de neobservat.

Daca, spre exemplu, vedem o imagine neagra de la distanta, insa totusi ne dam seama daca este un om sau o pasare, asta se numeste viziune. Daca ar fi fost inca mai departe, nu am fi fost in stare sa determinam daca este o persoana.

Asta este originea confuziei lor si a neadevarului. Filosofiei ii place sa fie mandra ca intelege tot ce este negativ in legatura cu esenta Lui. Oricum, inteleptii Kabalei isi acopera gura cu mana si nu-I dau Lui nici macar un nume simplu, pentru ca noi nu definim prin nume sau cuvant ceea ce nu atingem. Asta pentru ca un cuvand descrie anumite grade ale atingerii. Oricum, Kabalistii vorbesc despre iluminarea Sa in realitate, insemnand toate acele iluminari pe care ei chiar le-au atins, ca o dovada a realizarii evidente.

SPIRITUALITATEA ESTE O FORTA FARA TRUP

Asta este ceea ce Kabalistii definesc drept “spiritualitate” si despre asta vorbesc. Ea nu are nici imagine, spatiu, timp sau orice alta valoare corporala (in opinia mea, filosofia a uzat de un invelis care nu-i apartine, pentru ca a furat definitii din Intelepciunea Kabbalah si a facut delicatese cu intelegerea omeneasca. Daca nu era pentru asta, ei nu s-ar fi gandit niciodata sa fabrice asemenea discernamant). Oricum, este doar o posibila forta, adica nu este o forta invesmantata intr-un trup obisnuit, lumesc, ci o forta fara corp.

UN VAS SPIRITUAL SE NUMESTE “O FORTA”

Acesta este locul in care trebuie punctat ca forta despre care vorbeste spiritualitatea nu se refera la Lumina spirituala. Lumina spirituala se rasfrange direct din esenta Lui si este, astfel, asemeni Esentei Sale. Asta inseamna ca noi nu avem perceptie sau realizare in Lumina spirituala pe care o putem defini prin nume. Chiar numele “Lumina” este imprumutat si nu este real. Astfel, trebuie sa stim ca numele “Forta” fara trup se refera strict la “vasul spiritual”.

LUMINI SI VASE

Astfel, noi nu trebuie sa cercetam cum inteleptii Kabalei, care au umplut toata intelepciunea cu sinele lor, au facut diferenta intre diferitele Lumini. Asta pentru ca aceste observatii nu se refera la Luminile in sine, ci la impresia vasului, fiind mai sus mentionata forta, care este afectata de intalnirea sa cu Lumina.

VASE SI LUMINI (SEMNIFICATIA CUVINTELOR)

Aici trebuie trasata linia dintre dar si iubirea care il creaza. Luminile, insemnand impresia vasului, care este realizabila, se numeste “forma si continut la un loc”. Impresia este forma si forta de deasupra este continutul.

Oricum, iubirea care este creata este considerata o “forma fara continut”. Asta inseamna ca, daca separam iubirea de darul in sine, ca si cum nu ar fi invesmantat niciodata vreun dar, ci doar in numele abstract “iubirea Divinitatii”, atunci asta este privita ca forma. In acest caz, practicarea ei este privita ca si “Kabbalah de formare”. Oricum, inca ar fi considerata ca ceva real, fara nicio asemanare cu Filosofia de formare, atata timp cat spiritul acestei iubiri ramane in dobandire, separat complet de dar, fiind insasi Lumina.

CONTINUT SI FORMA IN KABBALAH

Motivul este ca, desi aceasta iubire este, mai degraba, o consecinta a darului, este cu mult mai importanta decat darul in sine. Este asemeni unui mare rege care ofera un obiect fara importanta unei persoane. Desi darul in sine este fara importanta, iubirea si atentia regelui il face de nepretuit si valoros. Astfel, este complet separat de continut, fiind Lumina si darul, intr-un mod in care munca si rasplata raman separate in realizare doar cu iubirea insasi, in timp ce darul este, evident, uitat de inima. Astfel, acest aspect al intelepciunii este numit “Intelepciuna de formare a Kabalei”. Intr-adevar, aceasta parte este cea mai importanta parte a intelepciunii.

ABYA

Aceasta iubire este formata din patru parti care seamana destul de mult cu dragostea umana: cand primim mai intai darul, inca nu spunem ca cel care l-a oferit este cineva care ne iubeste, cu atat mai mult daca cel ce a daruit este important si cel care a primit nu este egal cu el.

Oricum, daruirea repetata si perseverenta va face ca si cea mai importanta persoana sa para ca un iubit adevarat si egal. Asta pentru ca legea iubirii nu se aplica intre mari si mici, asa incat cei doi iubiti trebuie sa se simta egali.

Astfel, puteti masura aici patru grade ale iubirii. Intamplarea este numita Assiya, repetarea oferirii darurilor se numeste Yetzira si aparitia iubirii insasi este numita Beria.

Aici incepe studiul Intelepciunii formative a Kabalei, pentru ca la acest grad iubirea este separata de daruri. Asta este sensul pentru “si creaza intuneric”, adica Lumina este indepartata din Yetzira si iubirea ramane fara Lumina, fara darurile ei.

Apoi vine Atzilut.Dupa ce a fost gustata si separata in intregime forma de materie, ca in “si creaza intuneric”, devine merituos sa acceada la gradul lui Atzilut, unde forma imbraca substanta inca o data, adica Lumina si iubirea sunt impreuna.

ORIGINEA SUFLETULUI

Tot ce este spiritual este perceput ca si o forta separata de trup pentru ca nu are imagine corporala. Oricum, din aceasta cauza ramane izolata si separata complet de corporal. In asemenea stare, cum poate aranja ceva corporal in miscare, cu atat mai putin sa nasca ceva fizic, de vreme ce nu are nicio legatura prin care sa intre in contact cu corporalul?

ELEMENTUL ACID

Oricum, adevarul este ca forta insasi este, de asemenea, considerata o materie pura, ca si orice materie corporala din lumea concreta si faptul ca nu are nicio imagine pe care simturile umane sa o poata percepe nu-i diminueaza valoarea continutului, care este “forta”.

Luati, de exemplu, o molecula de oxigen: se afla in majoritatea materialelor din lume. Insa, daca luati o sticla cu oxigen pur, cand nu este amestecat cu nici o alta substanta, veti afla ca sticla pare a fi goala complet. Nu veti pute face nicio observatie in legatura cu asta: va fi exact ca si aerul, intangibil si invizibil.

Daca desfacem capacul si mirosim, nu vom simti niciun miros; daca gustam, nu vom simti nicio aroma si daca il vom cantari, nu va avea mai mult decat greutatea sticlei goale. La fel se intampla si cu hidrogenul care este, de asemenea, fara gust, miros si greutate.

Oricum, cand asezam aceste doua elemente impreuna, ele vor deveni instantaneu un lichid – apa potabila care are si gust si greutate. Daca turnam apa in var activ, ea se va amesteca cu varul si va deveni solida ca si acesta.

Deci, elementele oxigen si hidrogen, care nu vor avea vreodata perceptie tangibila, devin un corp solid. Astfel, cum putem decide asupra fortelor naturale care nu au continut corporal doar pentru ca nu sunt aranjate intr-un asemenea mod, incat simturile noastre sa le perceapa? Mai mult, este evident ca majoritatea materialelor tangibile din lumea noastra au in componenta oxigen, pe care simturile umane nu-l pot percepe si simti! Mai mult, chiar in realitatea tangibila, solidul si lichidul, pe care noi le percepem in lumea palpabila, se pot transforma in aer si fum la o anumita temperatura. Tot astfel, vaporii se pot transforma in solide, cand temperatura scade.

In acest caz, ar trebui sa ne intrebam cum, unul daruieste ceva ce nu are? Vedem clar ca toate imaginile palpabile provin din elemente pe care le contin si sunt intangibile si nu exista ca materiale de sine statatoare. Tot astfel, toate descrierile exacte pe care le cunoastem si le folosim pentru a defini materiale sunt discordante si nu exista in forma lor neamestecata. Mai degraba ele imbraca si dezvelesc forme sub influenta conditiilor, cum ar fi caldura sau frigul.

Partea de inceput a substantei corporale este “forta” din ea, chiar daca noi nu putem inca sa facem diferenta intre forte, ca si la elementele chimice. Poate ca in viitor ele vor fi descoperite in forma lor pura, asa cum doar recent am descoperit elementele chimice.

EGALIATATE DE FORTA IN SPIRITUAL SI FIZIC

Intr-un cuvant: toate numele care le atribuim materialului sunt complet fabricate, adica rezulta din perceptia concreta in cele cinci simturi ale noastre. Ele nu exista in sau prin ele insele. Pe de alta parte, orice definitie am atribui fortei, care o separa de material, este, de asemenea, fabricata. Chiar atunci cand stiinta realizeaza ultima sa descoperire, noi inca trebuie sa ne raportam doar la realitatea tangibila. Asta inseamna ca in orice operatiune materiala pe care o vedem sau simtim trebuie se percepem operatul ei, care este, de asemenea, o substanta, ca si operatiunea insasi. Exista o corelare intre ele, altfel nu ar exista niciuna.

Trebuie sa stim ca aceasta eroare de a separa operatorul de operatiune vine din Filosofia de formare , care insista sa demonstreze ca actul spiritual influenteaza operatiunea corporala. Asta are ca rezultat ipoteze eronate, cum sunt cele de mai sus, de care Kabbalah nu are nevoie.

TRUP SI SUFLET IN CEI SUPERIORI

Parerea Kabalei in aceasta privinta este foarte limpede, excluzand orice amestec al filosofiei. Asta pentru ca, in mintea kabalistilor, chiar spiritualul, separat, entitatile conceptuale – carora filosofia le neaga orice apartenenta la corporal si le prezinta ca fiind substanta pur conceptuala, desi este, intr-adevar, spirituala, mai mult sublim si abstract – au inca un trup si un suflet, exact ca si omul fizic.

Astfel, nu trebuie sa va intrebati cum pot sa castige doi premiul si sa spuna ca sunt combinati. Mai mult, filosofia crede ca orice este compus se poate apoi dezintegra si descompune, adica moare. Altfel, cum ar putea cineva sa spuna ca amandoi sunt combinati si eterni?

LUMINI SI VASE

Intr-adevar, gandurile lor nu sunt si gandurile noastre, pentru ca drumul inteleptilor Kabalei este acela de a gasi dovada clara a realizarii, facand imposibila revocarea acesteia prin cantarirea intelectuala. Insa dati-mi voie sa fac aceste lucruri astfel, incat sa fie clare pentru intelegerea oricarei persoane.

Pentru inceput, trebuie sa stim ca diferenta dintre Lumini si Vase este imediat creata in prima emanatie din Ein Sof(Infinit). In mod natural, prima emanatie este, de asemenea, cea mai deplina si mai pura decat toate care urmeaza dupa ea. Este cert ca primeste acest farmec si desavarsire de la Ein Sof, care doreste sa-i acorde orice farmec si placere.

Este stiut ca masura placerii este in mod esential vointa de a o primi. Asta pentru ca, ceea ce dorim cel mai mult sa primim, pare cel mai placut. Din aceasta cauza, ar trebui sa facem doua observatii in aceasta prima emanatie: “vointa de a primi” care primeste Esenta si insasi Esenta primita.

Ar trebui sa stim, de asemenea ca vointa de a primi este ceea ce percepem ca si “trup” al emanatiei, insemnand esenta sa primara, fiind vasul de primire a divinitatii Lui. A doua este Esenta binelui primit, care este Lumina Lui, care se extinde vesnic spre emanatie.

Inseamna ca distingem, in mod necesar, doua discernaminte care se imbraca una pe alta chiar in cel mai sublim spiritual pe care inima il poate concepe. Este opus opiniei filosofiei, care a fabricat faptul ca entitatile separate nu sunt compusi materiali.

Este necesar ca acea “vointa de a primi” care exista, in mod necesar, in emanatie (pentru ca, fara ea nu exista placere ci doar constrangere si niciun sentiment de placere) sa fie absenta in Esenta Lui. Acesta este motivul pentru denumirea “emanata”, caci nu mai este Esenta Lui, caci de la cine ar putea primi El?

Oricum, darul pe care il primeste este, in mod necesar, o parte a Esentei Lui, pentru ca aici nu este nevoie de nicio innoire. Astfel, vedem marea diferenta dintre trupul generat si abundenta primita care este considerata Esenta Lui.

CUM POATE SPIRITUALUL SA PROCREEZE CORPORALUL?

Este greu de inteles cum spiritualul poate zamisli si raspandi ceva corporal. Aceasta intrebare este o chestiune filosofica straveche pentru rezolvarea careia s-a consumat multa cerneala.

Adevarul este ca aceasta intrebare este una dificila, doar daca cineva urmeaza doctrina lor. Asta pentru ca ei au hotarat forma spiritualitatii fara nicio legatura cu ceva corporal. Asta da nastere unei intrebari dificile: cum poate spiritualul sa zamisleasca sau sa conduca spre ceva corporal?

Dar exista punctul de vedere al inteleptilor Kabalei cum ca acest lucru nu este dificil deloc, pentru ca termenii lor sunt complet opusi cu ai filosofilor. Ei sustin ca orice calitate spirituala se egalizeaza cu calitatea corporala ca doua picaturi intr-un iaz. Astfel, relatiile sunt de o asemanare maxima si nu exista nicio separare intre ele, cu exceptia substantei: spiritualul este format din substanta spirituala si corporalul este format din substanta corporala.

Oricum, toate calitatile din materialele spirituale staruie si in materialele corporale, cum se explica in articolul “Esenta Intelepciunii Kabbalah”.

Vechea filosofie prezinta trei opinii ca si obstacole in fata explicatiei mele: prima este decizia lor, cum ca puterea intelectului uman este sufletul etern, esenta omului. A doua este presupunerea lor, cum ca trupul este consecinta sufletului. A treia este afirmatia lor, ca entitatile spirituale sunt obiecte simple, nu complexe.

PSIHOLOGIA MATERIALISTA

Nu doar ca nu este locul potrivit pentru o cearta cu ei despre presupunerile lor fabricate, dar chiar si vremea sustinatorilor unor asemenea puncte de vedere a trecut si autoritatea lor a fost revocata. Ar trebui, de asemenea, sa multumim expertilor psihologiei materialiste pentru asta, cea care a construit soclul pe ruina celui anterior, castigand bunavointa publicului. Acum este de acord toata lumea cu nulitatea filosofiei, pentru ca nu este cladita pe fundatii concrete.

Aceasta doctrina veche a devenit un bolovan in drum si un ghimpe mortal spre inteleptii Kabalei pentru ca, acolo unde ei ar fi trebuit sa biruie inaintea inteleptilor Kabalei si sa-si aroge abstinenta si prudenta, sanctitate si puritate, inainte ca inteleptii sa dezvaluie inaintea lor chiar si cel mai mic lucru din spiritualitate, ei au primit cu usurinta ceea ce si-au dorit de la filosofia de formare. Fara plata sau castig, ei s-au adapat de la fantana lor de intelepciune pana la saturatie si s-au oprit sa intre in Intelepciunea Kabbalah, pana cand intelepciunea a fost aproape data uitarii printre cei din Israel. Oricum, noi suntem recunoscatori psihologiei materialiste, pentru ca i-a dat o lovitura mortala.

EU SUNT SOLOMON

Cele de mai sus sunt asemanatoare unei fabule spuse de inteleptii nostri: Asmodeus (diavolul) l-a condus pe Regele Solomon patru sute de parsas (o masura a distantei), de la Ierusalim si L-a parasit, fara niciun ban si fara mijloace de supravietuire . Apoi s-a asezat pe tronul Regelui Solomon, in timp ce regele cersea pe la usi. In orice loc mergea, el spunea : “Eu sunt Ecleziastul!”, dar nimeni nu il credea. Si asa a mers dintr-o localitate in alta, zicand, “Eu sunt Solomon!” Dar cand a venit la Sanhedrin (inteleptii Talmudului), ei au spus: “Un prost nu rosteste aceeasi prostie tot timpul, spunand ‘Am fost candva un rege’”.

Se pare ca, desi numele nu este esenta unei persoane, detinatorul numelui este. Altfel, cum un om intelept ca Solomon nu a putut fi recunoscut ca fiind, intr-adevar, detinatorul numelui? Mai mult, persoana este cea care scoate in evidenta numele si ar trebui sa-si arate intelepciunea!

TREI AVERTISMENTE

Exista trei motive care ne previn despre cunoasterea detinatorului unui nume:

1. Pentru ca este plina de adevar, intelepciunea devine clara doar atunci cand toate detaliile ei sunt prezentate impreuna. De aceea, inainte ca cineva sa cunoasca intreaga intelepciune ii este imposibil sa vada chiar si o particica din ea. Astfel, noi avem nevoie sa se faca public adevarul din ea, asa incat sa avem destula incredere ca sa depunem un efort mare.
2. Asa cum Asmodeus, demonul, purta hainele Regelui Solomon si s-a instaurat pe tronul acestuia, filosofia s-a inscaunat pe tronul Kabalei, cu concepte mai usor de asimilat, caci minciuna este acceptata mai repede. Astfel, sunt doua probleme aici: prima, intelepciunea adevarului este profunda si laborioasa, in timp ce filosofia este falsa si usor de inteles; si a doua, ea este inutila, pentru ca filosofia este destul de satisfacatoare.
3. Asa cum demonul sustinea ca Regele Solomon este nebun, filosofia batjocoreste si respinge Kabbalah.

Oricum, atata timp cat intelepciunea este sublima, ea este mai presus de oameni si este separata de ea (de filosofie). Pentru ca el (Solomon) a fost cel mai intelept om, era mai presus decat oricare altul. Astfel, nici cel mai bun elev nu l-a putut intelege, cu exceptia acelor prieteni, adica Sanhedrin, pe care el i-a invatat intelepciunea sa, zi de zi, timp de zile si ani. Ei sunt cei care l-au inteles si au facut cunoscut numele lui intregii lumi.

Motivul pentru asta este ca intelepciunea schitata este perceputa in cinci minute si asa este posibil sa o obtina oricine si poate fi facuta cunoscuta foarte usor. Oricum, un concept greoi nu va fi inteles in mai putin de cateva ore. Poate sa dureze chiar zile sau ani, in functie de inteligenta fiecaruia. Asa incat, cei mai buni elevi vor fi cunoscuti doar prin selectarea catorva din acea generatie, pentru ca ideile profunde sunt bazate pe cunostinte acumulate anterior.

De aceea nu este de mirare ca cel mai intelept dintre toti oamenii, care a fost exilat intr-un loc unde nu il cunoastea nimeni, nu a putut sa-si demonstreze intelepciunea sau macar sa ofere un indiciu al intelepciunii lui, inainte ca ei sa creada ca el chiar este detinatorul numelui.

La fel este si cu Intelepciunea Kabbalah in vremea noastra: necazurile si exilul care au venit asupra noastra ne-au facut s-o uitam (si daca exista oameni care o practica, nu-i fac nicio favoare, ci ii fac, mai degraba, rau, pentru ca ei nu au primit-o de la un intelept Kabalist). Oricum, in aceasta generatie, ea este asemeni Regelui Solomon in exil, strigand ,”Eu sunt intelepciunea si toate gusturile religiilor si Tora sunt in mine”, dar inca nu o crede nimeni. Insa asta este socant, pentru ca, daca ea este o intelepciune autentica, nu se poate dezvalui singura, ca si oricare alta intelepciune? Nu poate. Asa cum Regele Solomon nu si-a putut dezvalui intelepciunea, elevilor din locul exilului sau si a fost nevoit sa vina la Ierusalim, locul Sanhedrin-ilor, care au studiat si il cunosteau pe Regele Solomon si au marturisit despre adancimea intelepciunii lui, la fel este si cu Intelepciunea Kabbalah: are nevoie de mari intelepti care sa-si examineze inimile pentru a o studia timp de douazeci sau treizeci de ani. Doar atunci vor fi capabili sa o sustina.

Si, asa cum Regele Solomon nu l-a putut impiedica pe Asmodeus sa se aseze pe tronul sau, sa pretinda ca este el, pana la intoarcerea sa din Ierusalim, inteleptii Kabalei observa teologia filosofica si se plang ca li s-a furat invelisul de deasupra intelepciunii lor, pe care Platon si predecesorii lui greci au obtinut-o in timp ce studiau cu discipolii profetilor din Israel. Ei au furat elemente de baza ale intelepciunii din Israel, s-au invesmantat intr-o mantie care nu este a lor. In aceasta zi, teologia filosofica sta pe tronul Kabalei, fiind chiar sub adapostul stapanei.

Si cine-i poate crede pe inteleptii Kabalei, cand altii stau pe tronul lor? Este ca atunci cand ei nu l-au crezut pe Regele Solomon aflat in exil, caci il stiau pe cel ce sta pe tronul sau, adica pe demon, Asmodeus. Ca si cu Regele Solomon, nu are rost sa fie dezvaluit adevarul, pentru ca intelepciunea este profunda si nu poate fi revelata depunand marturie sau facand experimente, exceptandu-i pe cei credinciosi, care s-au dedicat ei, cu inima si sufletul.

Asa cum Sanhedrinii nu l-au recunoscut pe Regele Solomon atata timp cat inselatoria lui Asmodeus nu a fost data-n vileag, Kabbalah nu-si poate dovedi natura si autenticitatea si nicio dezvaluire nu va fi suficienta, pentru ca lumea sa o recunoasca inaintea inselaciunii si falsitatii filosofiei teologice, care i-a luat tronul si a devenit vizibila.

Astfel, nu exista nicio cale de salvare pentru Israel atunci cand psihologia materialistica a aparut si a dat o lovitura mortala in capul filosofiei teologice. Acum, orice persoana care il cauta pe Creator trebuie sa aduca inapoi Kabbalah pe tronul care-i apartine si sa-i refaca gloria.

.

Profetia lui Baal HaSulam

Rav Iehuda Ashlag (din manuscris)

.

.

Si aceasta a venit pentru a trece in zilele razboiului, zilele macelului ingrozitor, pentru ca m-am rugat, plangand amarnic toata noaptea. Si iata, la ivirea zorilor, aceasta parea ca si cum toti oamenii din lume s-au adunat intr-un grup inaintea ochiului mintii mele. Si un barbat plutea in aer printre ei, cu sabia deasupra capetelor lor, lovindu-le capetele. Capetele au zburat in sus, si corpurile lor au cazut intr-un mare bazin si au devenit o mare de oase.

Iar o voce mi-a vorbit tare : “Eu sunt Domnul, Creatorul, care guverneaza lumea cu mare mila”. Intinde mana ta si ia sabia, de acum eu iti dau tie putere si tarie. “Apoi spiritul lui Bore m-a invaluit, am tinut sabia, si acel barbat a disparut instantaneu. Cand m-am uitat catre locul sau, el disparuse, iar sabia – in posesia mea, proprietatea mea personala. Iar Bore mi-a spus: ”Du-te in afara tarii tale, in tara minunata, tara Sfintilor Parinti, unde te voi face un mare intelept si toti inteleptii tarii te vor binecuvanta, pentru ca te-am ales inteleptul integru din toata aceasta generatie, pentru a vindeca suferinta oamenilor prin mantuire. Ia aceasta sabie in mana ta, si apar-o cu inima si sufletul tau, pentru ca acesta este un semn intre mine si tine, pentru ca toate lucrurile bune se vor intampla prin tine, pentru ca pana acum, nu am avut niciun om de incredere ca tine, caruia sa-i dau aceasta sabie. Din acest motiv, facatorii de rele au facut ceea ce au facut, dar de acum inainte, fiecare sabotor care vede sabia mea in mana ta va disparea promt si va fi starpit din tara.

”Iar eu mi-am ascuns fata, pentru ca mi-a fost frica sa ma uit la Cel care mi-a vorbit. Si sabia, simpla, de fier, care a aparut inaintea imaginatiei mele, ca un oribil distrugator, s-a transformat in literele sclipitoare ale Numelui Sfant Shadai, a carui stalucire si sclipire este umpluta cu lumina, contemplarii, linistii, si reasigurarii pentru intreaga lume. Iar eu mi-am spus : “Pot eu sa daruiesc tuturor locuitorilor din lume o picatura de puritate de aceasta sabie, pentru ca apoi ei vor sti, ca minunata lume a Domnului este in Tara.“

Mi-am ridicat ochii, si iata, Domnul statea deasupra mea si mi-a zis: “Eu sunt Domnul, Creator al parintilor tai. «Ridica-ti ochii de la locul in care stai in picioare in fata Mea, si vezi intreaga realitate, pe care am creat-o in absenta ta, Sus si Jos impreuna, de la crearea lor in desfasurarea lor in realitate, prin evolutia lor continua, catre completarea lor, ca beneficiu al muncii mainilor mele, in care am glorie.”
Apoi am vazut si m-am bucurat pentru creatia glorioasa si toate ce sunt in ea, si incantarea si placerea de care toti locuitorii pamantului se bucura. Si am fost recunoscator Domnului. Apoi, am zis catre Domnul: “Noi te vom sluji cu tremur si teama si pentru totdeauna vom fi recunoscatori Numelui Tau, deoarece de la Tine nici rau, nici bun nu ies la suprafata, doar o lunga succesiune de placeri sunt asezate in fata noastra de la inceput, la sfarsit. Si fericiti sunt aceia care colinda in Lumea Ta, pe care tu ai pregatit-o pentru ei, pentru placere si gentilete si abundenta. Nu exista nici o ocolire, sau obstacole in faptele Tale, Sus si Jos Impreuna.”
Iar eu am fost umplut cu o minunata intelepciune, si deasupra tuturor, Intelepciunea Creatorului Absolut. Si asa am castigat intelepciunea zi dupa zi – o suta si optzeci de zile. In acele zile, am contemplat, rugandu-ma la Creator, spunand: ”Iata, am fost umplut cu intelepciune, mai mult decat toti ceilalti care sunt inaintea mea, si nu exista nimic in lume pe care sa nu-l stiu. Inca, eu nu inteleg un cuvant din afirmatiile profetilor si inteleptilor Creatorului. De asemenea, eu nu inteleg cel mai mult Numele Sfinte. Si gandesc – Creatorul mi-a promis astfel de intelepciune si cunoastere, asa ca sa devin un model de perfectiune printre intelepti si fiintele create, iar eu inca nu inteleg spusele lor.”

Si inainte sa-L chem, Creatorul a venit langa mine si mi-a spus: “Dar iata, vezi ca intelepciunea si atingerea ta sunt de departe deasupra tuturor inteleptilor care au trait pe pamant. Ce M-ai intrebat pe mine, ca nu ti-Am dat? De ce faci ca spiritual tau sa sufere cu intelegerea cuvintelor profetiei, ceea ce stii negresit este exprimat in gradul inferior al cuvintelor tale. Tu doresti de la Mine sa te cobor de la nivelul la care esti, asa ca tu sa poti intelege cuvintele lor asa cum au facut ei ?”

Eu am tacut, si am jubilat, si nu am dat niciun raspuns. Dupa aceea, am intrebat Creatorul: “Pana acum nu am auzit nimic despre durabilitatea corpului meu; toate beneficiile si destinele care au venit la mine sunt din spiritualitate, si acolo ele au un scop. Ce daca unele boli ale corpului imi fac mintea confuza rau si voi pacatui inaintea Ta? Poti sa-Mi explici, inainte sa pierd toata aceasta abundenta sau sa ma pedepsesti ?” Si Creatorul a jurat inaintea mea in Numele sau Mare si Grozav, si in Tronul sau Etern, ca El, niciodata nu va da drumul indurarii, fata de mine, de-a pururi. Voi pacatui sau nu, Indurarea Sa si Sfintenia nu vor fi departe de mine, pentru totdeauna. Si am auzit si m-am bucurat. (Pentru ca tu ti-ai atins scopul, Eu am amnistiat toate pacatele tale si am mila).

Si dupa toate aceste zile, am ascultat atent toate promisiunile si destinele pe care le-am ales de la Creator. Cu toate acestea, nu am gasit in ele nici o satisfactie sau cuvinte prin care sa vorbesc locuitorilor acestei lumi ca sa-i conduc catre vrerea Creatorului, asa cum El mi-a spus. Nu am putut colinda printre oamenii care sunt vanitosi si calomniaza pe Creator si creatia sa, satirizand pe cei amarati, desi am fost satul si elogiat, am mers pe jos voios. Problemele m-au atins in adancul inimii, si am hotarat ca, fie ce o fi, chiar daca cobor din gradul meu inalt, trebuie sa fac o rugaminte sincera Creatorului, sa-mi acorde atingerea si cunoasterea profetiei si intelepciunii, si cuvintele prin care sa-i pot ajuta pe oamenii disperati si lumea, ca sa-i ridic la acelasi grad de intelepciune si placere ca si mine.

Si desi stiam ca nu trebuie sa-mi intristez spiritul, nu am putut sa stau si mi-am revarsat inima in rugaciune. Dimineata, mi-am ridicat ochii si am vazut pe Creator razand la mine si la cuvintele mele. Si el mi-a zis: “Ce vezi tu?” si eu am spus : “Vad doi oameni luptand – unul intelept, perfect si puternic, si celalalt mic si prost, asemeni unui copil abia nascut. Si acesta, slab, mic si fad, invins de cel puternic si perfect”. Iar Creatorul mi-a spus: ”Acesta mic este destinat pentru maretie”. Si cel mic a deschis gura si mi-a zis niste cuvinte pe care nu le-am inteles suficient, insa am simtit in ele, toate comorile intelepciunii si profetiei, care salasluieste printre toti adevaratii profeti, pana am stiut ca Domnul mi-a raspuns si mi-a dat caile prin toti profetii si inteleptii Creatorului.

Si Bore mi-a zis: “Ridica-te si priveste catre rasarit”. Si mi-am ridicat privirea si am vazut ca omul cel mic a crescut odata si l-a egalat, iar nivelul sau a crescut la nivelul celui mare, desi lui, inca ii lipseau gustul si ratiunea ca inainte de aceasta. Iar eu am fost naucit.

Dupa aceea, Domnul mi-a vorbit (ca avand perspectiva imaginii spre noi), zicand, “Culca-te jos, pe partea mainii tale drepte”. Si eu m-am asezat pe pamant. Iar el mi-a spus: “Ce vezi?” Si eu am spus : “Vad multi oameni si multe popoare, in crestere si descrestere, iar fetele lor sunt de oameni deformati”. Si Domnul mi-a zis: “Daca tu poti, le dai forma tuturor acestor popoare si le insufli spiritul vietii, apoi eu tei voi aduce la pamantul pe care l-am legat prin juramant, parintilor tai, sa ti-l dau tie, si toate telurile mele vor fi indeplinite prin tine”.

Newer Posts »