(Shlavey HaSulam)

.

.

.

.

Trebuie sa intelegem cum poate fi ajutat un prieten. Cum sa se dea ajutorul cand ei sunt bogati si saraci, intelepti si nebuni, slabi si tari. Daca ar fi toti bogati si isteti si tari etc., cum ar putea sa se ajute reciproc?

Trasatura comuna a tuturor este spiritul. Dupa cum se spune “daca omul are o grija in inima, atunci sa vorbeasca despre ea, cu ceilalti”. Nici averea si nici eruditia nu sunt de folos, atunci cand e vorba de spirit.

Vazandu-si prietenul la greu, omul il poate ajuta. Este scris: “Omul nu se poate scoate singur din inchisoare”. Prietenul este cel care-i poate ridica moralul.

Aceasta inseamna, mai degraba, ca prietenul il poate ridica din starea sa, intr-o stare de vitalitate. Atunci incepe din nou sa adune incredere si avere, cand se afla in starea in care simte scopul vietii aproape.

Rezulta ca fiecare om trebuie sa fie atent si sa se gandeasca cum isi poate ajuta prietenul, sa-i ridice moralul, pentru ca, in ceea ce priveste spiritul omenesc, oricine poate sa gaseasca la prietenul lui, o nevoie pe care sa i-o poata implini.

.

Intrebare: Pentru a evita reincarnarea, la ce nivel spiritual trebuie sa se ajunga?

Kabalistii au spus ca toate sufletele trebuie sa se reincarneze pana la perfectionarea tuturor celor cinci componenete ale sufletului N-R-N-H-I (Nefesh-Ruah-Neshama-Haia-Iehida – Spirit-Suflare-Suflet-Viata-Unitate). Totusi, majoritatea oamenilor nu au toate cele cinci componente, ci numai Nefesh, care este din lumea Assya – a Facerii.

Se subintelege ca omul trebuie sa-si corecteze numai portia lui proprie in concordanta cu radacina sufletului sau si nimic mai mult. Prin aceasta, el intregeste acel aspect al sufletului complet, care i-a fost dat lui sa-l corecteze.

Trebuie stiut ca toate sufletele sunt prelungiri ale sufletului complet, care se numeste Omul Primordial-Adam HaRishon.

Ca urmare a pacatului – pomul cunoasterii – sufletul a fost impartit in 600 000 de fragmente.

In momentul comiterii pacatului “Lumina” lui Adam – numita Zei’ra Ila’ah-Splendoarea Superioara, in Cartea Zohar – care fusese unica, intreaga si unitara, s-a dispersat brusc in multe scantei.

Vezi pag. 56 a cartii Panim Masbirot, paragraful care incepe cu “Si este necesar”: dupa ce s-a amestecat binele cu raul (dupa comiterea pacatului) a fost facuta o structura mare, pentru Coji (fortele impure), pentru a le da puterea de a se mentine in sfintenie, etc. Ca protectie impotriva Cojilor, Lumina celor 7 zile ale creatiei a fost impartita in portii atat de mici incat sa nu poata sustine Cojile. A fost odata un rege, care a vrut sa-i trimita fiului sau, care traia peste mari si tari, o cantitate mare de monezi de aur. Toti locuitorii tarii lui erau hoti, asa incat el nu avea soli de nadejde.

Ce a facut? A maruntit monezile in banisori si i-a trimis cu foarte multi soli. Fiecare dintre acestia a hotarat ca nu merita sa riste furia regelui, pentru o prada atat de neinsemnata.

In acelasi mod, o multime de suflete vor fi in stare ca de-a lungul multor zile sa izbaveasca scanteile sfinte, care au fost uzurpate de catre Coji (raul), dupa comiterea pacatului cu Pomul Cunoasterii.

“Multimea de suflete” reprezinta Luminile Launtrice. “Multimea de zile” reprezinta Luminile Exterioare. Luminile Launtrice lumineaza in prezent, iar Luminile Inconjuratoare vor ilumina in viitor. Atunci cand toti banisorii, impreuna, vor intregi Lumina de la inceput, in prezenta careia Omul Primordial a pacatuit, atunci se va desavarsi corectarea.

Fiecare se naste cu o mica parte din sufletul Omului Primordial, pe care corectand-o, el se poate scapa de nevoia reincarnarilor. O persoana poate corecta numai ceea ce tine de mica sa portie.

Nimeni nu se naste Tzadik-Drept, dupa cum spun kabalistii (Nidah 15,2): Rav Chanina Bar Papah a dezvaluit ca ingerul pe nume Laila, care este raspunzator de Graviditate preia picatura si o aduce inaintea Creatorului zicand: “Stapane al Lumii, ce va fi acesta, puternic sau slab, bogat sau sarac, intelept sau smintit…?”

In orice caz nu se predetermina daca va fi malefic sau om drept, asa ca fiecare om se naste cu obligativitatea servirii Liberului Arbitru.

Ramane la libera alegere a omului: malefic sau drept, intre acestea nu exista predeterminare si nimeni nu se naste drept. In functie de stradania depusa in Tora si Mitzvot, fiecare va merita sa-si innobileze inima si sa se corecteze in concordanta cu radacina sufletului sau, devenind complet.

.

“Iubeste-ti prietenii ca pe tine insuti”, spune Rav Akiva, “Aceasta este Lege mare in Tora”. Inseamna ca daca persoana respecta aceasta Lege toate detaliile sunt incluse in ea, subintelegandu-se ca el se va apropia de ceilalti fara efort , fara straduinta prea mare.

Totusi vedem ca Tora ne spune mai departe “Ce vrea Domnul de la tine? Sa-i fie frica de Mine”.

Astfel, ce i se cere in primul rand unei persoane este numai teama. Daca omul respecta porunca fricii, intreaga Tora si Mitzvot sunt continute in aceasta porunca, chiar si “Iubeste-ti prietenul ca pe tine insuti”.

Conform Rav Akiva situatia este exact inversa, adica frica este continuta in legea “Iubeste-ti prietenul”.

Contrazicandu-l pe Rav Akiva, inteleptii nostri (vezi Brachot-Binecuvantari p.5) se refera la versetul “La urma urmelor si dupa ce ai auzit tot, teme-te de Creator si respecta-I poruncile, pentru ca asa e omul complet”.

In Ghemara se pune intrebarea: “Ce inseamna aceasta, ca asa e omul complet? Rav Elazar a spus: Domnul a zis ca intreaga lume numai pentru asta a fost creata”.

Totusi, dupa Rav Akiva, se pare ca totul este inclus in legea “iubeste-ti prietenul”.

Inteleptii, insa , au sustinut in Makot 24, ca cea mai importanta este credinta; Havakuk declara: “omul drept trebuie sa traiasca conform credintei lui, atat si nimic mai mult”.

La care, Maharsha interpreteaza: “pentru o persoana a Israel, hotaratoare este credinta “, cu alte cuvinte esenta Legii este credinta.

Rezulta deci, ca atat teama cat si “iubeste-ti prietenul” sunt continute in legea credintei!?

Daca vrem sa intelegem cele de mai sus trebuie sa cercetam amanuntit urmatoarele:

1. Ce este credinta?

2. Ce este teama?

3. Ce inseamna “iubeste-ti prietenul”?

Cel mai important este de tinut minte scopul creatiei: “de a le face bine celor pe care i-a creat” si atunci, daca vrea sa le dea placere, atunci de ce: acestea trei de mai sus, adica credinta, teama si “iubeste-ti prietenul”?

Mai degraba, ar insemna ca ei trebuie sa-si adapteze Vasele, pentru a fi in stare sa primeasca placerea pe care Creatorul doreste sa le-o dea celor creati.

Acum, noi trebuie sa intelegem ce definesc pentru noi cele trei de mai sus.

Credinta, inclusiv siguranta ne da o incredere preliminara in obiectiv, care este de a face bine creatiei sale. Trebuie, de asemeni, sa credem, cu certitudine, pentru a putea promite ca si noi putem atinge acest obiectiv. Cu alte cuvinte scopul creatiei este pentru toti, fara exceptie si nicidecum pentru un grup select; scopul creatiei se refera la toti oamenii si nicidecum numai la cei care sunt puternici, indemanatici si curajosi (vezi paragraful 21 din Talmud Eser Sfirot, unde este dat citatul “Aceasta este binecuvantarea”, Creatorul a spus catre Israel: “Priveste, intreaga intelepciune si toata Lumina sunt lucruri usoare. Cui ii este teama de Mine si respecta Legea, in inima lui e toata intelepciunea si toata Lumina”).

Trebuie sa ne folosim de credinta pentru a avea incredere ca putem ajunge la obiectiv si sa nu dezertam la mijlocul drumul din cauza disperarii; trebuie crezut ca Domnul poate ajuta chiar si unei persone mici si josnice, ca mine. Adica, Creatorul ma va aduce aproape de el, iar eu voi fi in stare sa obtin alipirea la El.

In Introducere la Zohar scrie ca teama trebuie sa vina prima, pentru a ajunge la credinta: “Teama este porunca ce le cuprinde pe toate celelalte, ea fiind si poarta de intrare in credinta Lui”; pe masura trezirii fricii, si a increderii in ghidarea Lui. Iar incheierea este: “Sa-i fie omului teama ca va da mai putina placere Celui care l-a creat”. Adica, omului nu trebuie sa-i fie frica pentru propriul beneficiu, ci sa se teama ca nu-i face bucurie Creatorului.

Rezulta ca frica este poarta spre credinta: nu se poate ajunge la credinta pe nicio alta cale. Pentru a putea obtine teama ca nu e capabil sa produca placere Creatorului, trebuie ca mai intai, omul sa vrea sa daruiasca. Abia dupa aceea se poate spune ca s-a facut loc si pentru teama ca nu va face fata. De obicei, omului ii e teama ca iubirea pentru sine nu-i este de ajuns si de fapt, nici nu-l prea preocupa ca nu daruieste Creatorului.

Ce anume il poate determina pe om sa-si insuseasca o noua trasatura – Daruirea? si sa vada ca primirea pentru sine insusi este greseala? Asta ar fi contra naturii! Desi omului ii da cateodata prin gand ca ar trebui sa abandoneze iubirea de sine insusi, daca afla asta din carti, sau aude de la prieteni. Dorinta aceasta este sustinuta de o forta foarte mica. Opinia aceasta nu ne este suficient de evidenta, incat s-o aplicam in permanenta si sa spunem ca ea este lege.

Asa incat, mai ramane de dat un singur sfat: Cativa oameni sa se adune la un loc, avand aceeasi dorinta de a abandona iubirea de sine, dar, neavand destula putere, sau preocupare pentru daruire, ei nu sunt in stare sa devina independenti fara ajutor din afara. Aceste persoane se anuleaza unul fata de altul si pot deveni ca un singur corp, intrucat fiecare dintre ei are cel putin potential de iubire pentru Creator, pe care, insa, nu e in stare sa si-o mentina decat reunindu-se cu grupul si anulandu-se fata de grup.

Daca, de exemplu sunt zece persoane in acest corp, el are de zece ori mai multa putere decat unul singur, insa, cu conditia ca fiecare sa vina cu scopul de a-si anula iubirea de sine.

Asta inseamna ca-l va preocupa in cea mai mare masura iubirea pentru ceilalti si nicidecum satisfacerea prorpriei lui dorinte de a primi. Aceasta este singura cale de obtinere a dorintei pentru – si a nevoii de – obtinere a acestei noi calitati numita “vointa de a darui”.

Finalmente, de la iubirea pentru prieteni, omul poate ajunge la iubirea pentru Creator, in sensul ca vrea sa produca satisfactie Creatorului. Rezulta ca numai datorita iubirii pentru prieteni, omul si-a obtinut nevoia de a darui si intelegerea faptului ca daruirea este importanta si necesara. Abia acum putem vorbi despre teama, in sensul de a nu fi capabil sa daruiasca satisfactie Creatorului: asta se numeste teama.

Astfel, principiul “iubeste-ti prietenul” este temelia pe care se poate ridica edificiul Sfinteniei, fiindca de aici incepe nevoia de a darui satisfactie Creatorului. Pe urma, poate apare si acea frica, ca probabil, nu va putea darui satisfactie Creatorului. Dupa ce a trecut prin aceasta poarta a fricii, omul poate sa ajunga si la credinta, ea fiind Vasul in care se poate picura Sfintenia, dupa cum ni se explica in cateva locuri.

Vedem deci, ca stam in fata a trei legi: Prima este a lui Rav Akiva: “iubeste-ti prietenul ca pe tine insuti”. Inaintea ei nu exista nimic care sa-i dea omului combustibilul cu care sa-si schimbe starea, nici macar in cea mai mica masura, dar asta este singura iesire din iubirea de sine si intru iubirea semenului si pentru a simti ca iubirea de sine e ceva rau.

Acum am ajuns la a doua lege, care este frica. Fara frica nu este loc pentru credinta, asa cum spune Baal HaSulam.

In final, iata-ne ajunsi si la a treia lege: cea a credintei. Dupa ce toate cele trei legi au fost indeplinite, omul ajunge sa simta scopul Creatorului, care consta in a face bine creatiilor sale.

.

Omul se naste cu nevoia de a primi, numita iubire de sine. Unde nu poate vedea un beneficiu pentru el insusi, el nu are combustibil pentru cea mai mica miscare. Totusi, fara anularea aceste iubiri de sine, omul nu poate obtine echivalenta de forma cu Creatorul.

Aceasta este in opozitie totala cu natura noastra; De aici- nevoia pentru asociere. Impreuna, ca o mare putere, noi putem lucra ca sa ne anulam vointa de a primi, care in sine, este malefica, pentru ca interfereaza cu obtinerea scopului pentru care omul a fost creat.

De aceea asocierea trebuie realizata de catre oameni care au aceeasi conceptie despre lume – atenuarea vointei de a primi. Atunci, asocierea unor astfel de persoane va naste o putere foarte mare, care va fi capabila sa depaseasca suma totala a iubirilor de sine. Si aceasta, pentru motivul ca, generalul este inclus in particular: fiecare este inclus in tot, si, reciproc, toti sunt inclusi in fiecare. De aceea, fiecare persoana se poate bransa la puterea colectiva, mare, a intregii asocieri, in scopul obtinerii obiectivului.

In scopul obtinerii aceste “includeri reciproce” a unei persoane in cealalta, fiecare trebuie sa se anuleze unul fata de celalalt. Aceasta se obtine atunci cand fiecare vede punctele bune ale celuilalt si face abstractie de defecte. Cel care se considera pe el insusi, chiar cu foarte putin, deasupra colegilor sai, nu va fi capabil sa se asimileze in asociere.

De asemeni, ei trebuie sa fie foarte seriosi in momentul acestei anulari de sine, altminteri, ei nu vor fi acordati cu obiectivul general. In trecut, de dragul “mersului in modestie” se incetatenise obiceiul unei comportari neserioase in afara, desi, in adancul si adevarul inimii lor se afla o flacara arzanda.

Oamenii saraci cu duhul trebuie sa aiba mare grija sa nu se lase atrasi in vorbarie si actiuni care nu contribuie la scopul pentru care s-au reunit si anume apropiere de Creator. (Mai mult despre subiectul apropierii de Creator, vezi Matan Tora-Acordarea Torei, p. 138)

Numai ca atunci cand omul nu se afla intre colegii lui, e mai bine sa-si ascunda intentia din inima si sa fie in afara, ca toti ceilalti, in conformitate cu versetul “Paseste in modestie, impreuna cu Creatorul tau”. Desi exista si interpretari mai eterice ale acestui verset, talcul simplu este foarte mare.

Este de importanta primordiala, ca atunci cand colegii se aduna, atmosfera dintre ei sa fie una de egalitate, pentru a fi capabili sa se anuleze reciproc.

In aceasta asociere trebuie sa se dea atentie la a nu apare o infestare prin superficialitate, care ar distruge totul. (Aceasta este insa o problema personala interna.) Pe de alta parte, cand o persoana nu este in compania unui coleg din asocierea lui el nu trebuie sa faca pe seriosul, ci sa se manifeste exact ca si persoana in prezenta careia se afla. El nu trebuie sa vorbeasca despre lucruri serioase, ci despre subiecte care-l intereseaza si pe cel in prezenta caruia se afla si pe care il numim “musafirul nepoftit”.

.

1984 – Al doilea eseu

.

Si un strain l-a gasit ratacind prin campie. ‘Ce cauti?’ L-a intrebat strainul. ’Imi caut fratii, raspunse (Iosif), Oare imi poti spune unde pastoresc ei oile?’ (Vayesheh Ex. 37:16-17)

.

Cand spunem campie ne referim la un loc de unde roadele pamantului vin sa sustina lumea. Munca agricola cuprinde aratul, semanatul, recoltarea, precum se face referire in versetele culegatorii vor aduna recolta cu lacrimi de bucurie si campul pe care l-a binecuvantat Creatorul. Cand spunem ca cineva rataceste prin campie – conform Baal Haturim – spunem ca, de fapt, acel cineva face o eroare in intelegerea directiilor (spre deosebire de o greseala provenita din cauze din afara). El nu-si vede drumul corect catre destinatie si ii este teama ca nici nu o sa ajunga vreodata la destinatia lui.

’Ce cauti?’ l-a intrebat strainul. Cu alte cuvinte, Cum te pot ajuta?. ’Ii caut pe fratii mei’, raspunse (Iosif). Cu alte cuvinte, prin legatura stransa cu fratii mei, facand parte dintr-un grup care demonstreaza iubire frateasca, voi putea sa ma reintorc pe calea care duce la Casa Creatorului. Numele ei este Calea bunavointei (a daruirii), ea fiind opusa naturii noastre (egocentrice si revendicative). Singura recomandare pentru a porni pe calea bunavointei este iubirea dintre prieteni, prin care vor ajunge si la ajutor reciproc.

Ei au parasit deja, locul acesta, spuse strainul. Rashi interpreteaza aici: Ei deja au parasit terenul fraternitatii, insemnand ca ei nu vor sa fie asociati cu tine. In final, din aceasta cauza Poporul lui Israel a coborat in Exil, in Egipt. Pentru ca sa ne ridicam din Egipt, trebuie sa ne asumam raspunderea de a intra numai in asociatii si grupuri care au dragoste frateasca; astfel vom merita sa iesim din Egipt si sa primim Tora.

.

1984 – Al treilea Eseu

.

1. De ce mi-am ales anume pe acesti prieteni?..

2. De ce acesti prieteni, m-au ales pe mine?

3. Oare nu e necesar ca fiecare sa-si dezvaluie iubirea pentru asociatii lui, sau este indeajuns ca s-o simta in inima, iubindu-si colegii in tacere fara sa-si deschida strafundurile tainice ale inimii. Discretia este o mare virtute, precum bine se stie.

.

Poate ar trebui sa spunem ca, dimpotriva, omul trebuie sa le arate colegilor ca ii iubeste si asta pentru motivul ca dezvaluirea lui va trezi si in prieteni iubirea pentru ceilalti colegi din grup. El va deveni constient de dragostea frateasca, care inconjoara tot grupul, ceea ce are ca rezultat o amplificare a iubirii in cadrul grupului, datorita includerii intregii dinamici de iubire de grup in fiecare persoana. In loc sa fie in limitele puterii sale proprii, daca are, de exemplu zece colegi, el va fi patruns de zece puteri care, toate contribuie la satisfacerea nevoii de a avea dragostea prietenilor.

Pe de alta parte, daca dragostea pentru prieteni este tinuta ascunsa, persoanei ii va lipsi puterea grupului. Ii va fi foarte greu sa aprecieze meritele prietenilor si fiecare isi va inchipui ca el este cel drept, ca el este singurul preocupat de iubirea aproapelui. De aceea va dispune doar de o mica putere pentru iubirea semenului. De aceea iubirea pentru prieten trebuie sa aiba forma dezvaluita si sa nu stea ascunsa in inima fiecaruia.

Dar omul trebuie sa-si reaminteasca in permanenta obiectivul grupului. Altfel, corpul fizic va confunda subiecte si scopuri. Corpul isi are prorpriul sau itinerar, propriul sau interes. Trebuie sa se tina minte, ca grupul exista, tocmai pentru a se ajunge la iubirea semenului, care este trambulina pentru ajungerea la iubirea Creatorului.

Tot acest castig se dobandeste numai daca motivul intrarii persoanei in grup este ca el sa daruiasca altcuiva beneficiu, fara niciun fel de compensatie pentru el insusi. Dar daca motivatia afilierii lui la grup este primirea a tot soiul de ajutoare, daruri, favoruri, cine se va bucura in acest caz va fi corpul, pentru ca orice asociere de acest gen se bazeaza pe dragostea de sine, care stimuleaza simturile lacomiei si ale poftelor. Corpul isi va vedea crescandu-i sansa de a profita, iar ajutorul din partea prietenilor, il va vedea ca pe o ocazie de acumulari materiale.

Trebuie sa se tina minte ca asocierea are drept temelie iubirea aproapelui. Fiecare persoana trebuie sa-si asume obligatia sa iubeasca pe ceilalti si sa urasca egoismul. Cand il vede pe prieten straduindu-se sa-si atenueze egoismul si sa puna accentul pe iubirea aproapelui, atunci fiecare se va include in intentiile prietenilor. Daca in grup sunt, de ex. Zece membri, fiecare va avea zece puteri cu care sa tina in frau egoismul si dusmaniile acestuia. Altminteri, nu numai ca fiecare ramane singur cu puterea lui de a da prietenilor iubire (ca nu-i vede pe ei dand dragoste, caci si-o tin ascunsa), ba chiar dimpotriva, asociatii il vor face sa-si piarda si bruma lui de putere de a avea dragoste frateasca; deoarece, dupa cum ii vede pe ceilalti ascunzandu-si iubirea, asa va invata sa faca si el, astfel cazand in iubire de sine.

4. Oare trebuie sa stie fiecare ce ii lipseste prietenului sau, pentru a-i umple acest gol, sau este suficienta munca depusa in general pentru realizarea dragostei fratesti?

.

Totusi, Tora ne invata: “Ce face Creatorul, mai mult, decat sa ceara de la tine sa te temi de El?” De aici vedem ca e lege a cere de la o persoana sa se Teama de Creator. Cu alte cuvinte, se pare ca, doar daca o persoana se va teme de Creator, intreaga Tora si implinirea tuturor poruncilor va urma in mod automat, inclusiv, chiar, porunca, “Iubeste-ti prietenul ca pe tine insuti”.

Conform cuvintelor de mai sus, ale Rabinului Akiva, “Frica de Creator” este inclusa in “Iubeste prietenul tau”. Inteleptii nu sunt de acord. Ei ne invata (Brochot 6a) ca Teama sta in marea lege din versetul: “suma tuturor problemelor, atunci cand toate acestea sunt luate in considerare: teama de Creator si respectarea tuturor poruncilor Lui, este pentru fiecare om”. Talmud-ul intreaba: “Ce inseamna: ‘pentru fiecare om ?’ Rabi Elazar spune: ‘Creatorul, spune: ‘toata lumea a fost creeata numai pentru el’”. Cu toate acestea, in conformitate cu Rabi Akiva, inca, totul este inclus in: “Iubeste-ti prietenul”?

Inteleptii au spus (Macot 24), ca regula cea mare este Credinta, precizand: “Havakuk stabilite (constitutia poruncilor), de unde (principiul), dupa cum este scris: ‘Un Sfant traieste prin Credinta lui’”. De aici aflam ca regula cea mare este Credinta. La acest punct, Mharsha comenteaza: “Credinta este o regula care este relevanta pentru cel care vrea sa ajunga la Creator, in orice moment”. Acum se pare ca atat Teama cat si Iubirea sunt subcategorii de Credinta!

In scopul de a clarifica toate acestea, avem nevoie de trei lucruri, pentru a intelege in profunzime:

Ce este Credinta?
Ce este Frica?
Ce este Iubirea?

Trebuie sa ne amintim ca, in mod constant, scopul creatiei este de a beneficia creaturile. Avand in vedere ca Creatorul vrea sa confere facerea de bine, de ce avem nevoie de Credinta, Teama si Iubire? Trebuie sa fie astfel , pentru ca aceste trei sunt conditii necesare pentru primirea de bunatate si incantare (pe care Creatorul doreste a le conferi).

Haideti, acum, sa intelegem modul in care acestea trei functioneaza, relativ la conditiile prealabile. Am fost dotat cu credinta, care include increderea, pentru ca noi trebuie sa credem in scopul creatiei, care este, dupa cum s-a mentionat, vointa Creatorului de a conferi bunatate. In mod similar, trebuie sa avem incredere ca putem atinge acest obiectiv. Noi trebuie sa credem ca perfectiune creatiei in primirea evlaviei infinite nu este doar prerogativa unor elite selectate dintre persoaneler fizice speciale, ci a intregii lumi, fara exceptie. Revelarea finala a Divinitatii nu este numai pentru oameni speciali,talentati, excepţional de puternici, sau curajosi, ci pentru toata lumea.

Facem referire la Introducerea la Talmud Eser Sfirot-Studiul celor Zece Sfirot, Paragraf. 21 citand Midrash Raba, in cap. Zot Habracha: “Creatorul spune lui Israel: ’Prin viata ta! Toata intelepciunea si Tora sunt usoare! Intreaga intelepciune si Tora sunt deja in inima celui care se Teme de Mine si realizeaza Tora Mea’”.

Deci, trebuie sa avem Credinta si incredere ca obiectivul este intr-adevar realizabil. Sa nu disperam in eforturile noastre si sa nu renuntam la lupta. Noi trebuie sa credem ca Creatorul va ajuta, de asemenea, oamenii umili ca noi, ca Creatorul ne va imbratisa si pe noi, si ca suntem capabili sa aderam la El.

In scopul de a merita aceasta Credinta, noi trebuie sa anticipam cu teama (respect pentru Creator). Se face referire la “Introducere in Zohar”, pag. 191 in Sulam-Scara, incepand cu cuvantul “Explicatie …”: “Frica este porunca, care include toate poruncile din Tora, si este poarta de acces la Credinta in Creator. Inspiratia pentru Credinta in supravegherea Creatorului este direct proportionala cu experimentarea respectului (Frica) pentru supravegherea Sa”. Sectiunea, acolo, concluzioneaza: “Frica este teama persoanei ,ca poate fi gasit ca lipsit de confirmare si de recunostinta (a darui satisfactie), fata de Creator”. Vedem in acesta subliniere, ca Frica nu este de a nu ne fi drag, ci este Teama ca nu-L recunosc, in mod corespunzator pe Creator. Frica este o poarta de acces la altceva, si anume: Credinta.

In scopul de a putea ajunge la aceasta Teama, ca nu I-am dat recunoastere Creatorului, noi trebuie sa simtim mai intai vointa si dorinta interioara de a da, in general. Atunci cand vrem sa fim oameni “darnici”, in ochii Creatorului, putem sa ne facem griji cum e -sa nu fim oameni “darnici”. Din pacate, mult mai probabil, oamenii isi fac griji cum sa-si implineasca ambitiile lor de dragoste-de-sine decat sa-si arate iubirea pentru bunatatea Creatorului.

Cum putem schimba natura noastra atat de complet, sa inabusim nativa noastra iubire de sine si sa incepem sa dam? Chiar daca o persoana, in urma celor citite, poate experimenta un puseu ocazional de mustrare de constiinta, privind obsesia lui pentru iubirea de sine, acesta va fi mult prea mic si de o forta inconsecventa, pentru a ilumina sufletul, ca principiu al marilor comandamente din Tora.

Cu toate acestea, exista un sfat. Sa fie mai multe persoane, fiecare cu puterea lui minima, care se vor aduna impreuna, cu intentia de a depasi iubirea lor de sine. Chiar daca in mod individual le este greu sa ajunga la succes, daca fiecare isi va reduce mandria in fata celorlalti, ei vor funcţiona ca un singur trup, compus din, sa zicem zece oameni. Acest organism va avea de zece ori puterea fiecaruia dintre indivizii care il compun. Cu toate acestea, va functiona numai daca fiecare individ vine in aceasta uniune, in mod expres, cu scopul de a subjuga iubirea sa de sine, si nu cu scopul de umplere din ceea ce ar primi pe cheltuiala celorlalti. El trebuie sa ia in considerare numai iubirea lui pentru ceilalti. Aceasta este singura modalitate de a dezvolta noua trasatura a personalitatii – daruirea. De la iubirea de prieteni, el se va inalta la a iubi, a recunoaste si a indreptati pe Creator.

Rezumand: numai atunci cand vom vedea cum vine spre noi nevoia de iubire de prieteni, vom deveni constienti de posibilitatea ca, probabil, noi nu prezentam suficient respect pentru Creator. Asta va face sa incepem sa ne Temem ca suntem vinovati in ce priveste recunostinta fata de Creator.

Fundatia principala pe care ne construim structura Sfinteniei este “Iubeste-ti prietenul“, de la care putem invata sa-L recunoastem pe Creator. Apoi, putem vorbi de Teama, Teama ca nu avem pentru El o recunoastere corespunzatoare. Numai atunci putem veni la Credinta, Vasul Prezentei Divine.

Prin urmare, exista trei mari principii:

Rabi Akiva: “Iubeste-ti prietenul “ – singura cale de a scapa de atrofia spirituala si apatia din iubirea de sine si de a simti ca iubirea de sine este ceva rau.

Al doilea mare principiu este Teama, fara de care nu este nici o posibilitate de Credinta.

Credinta – cu Credinta vom incepe sa simtim, ca scopul creatiei este in beneficiul creaturilor.

.

Cum trebuie sa relationeze intre ei, membrii unei asociatii?

Este clar ca, daca o persoana isi vede asociatul ca inferior, ca pe cineva pe care sa-l instruiasca pentru imbunatatirea caracterului, relatia nu va fi una de prietenie, ci ca cea dintre profesor si student. Sau, dimpotriva, daca vede asociatul ca pe un superior al carui standard reprezinta calitati bune de caracter, el il va vedea, prin urmare, ca pe un rabin, si nu un egal si prieten. O persoana vine doar pentru a accepta un egal ca pe un prieten. Cuvantul “prieten” implica o situatie similara. Acest lucru este evident din punct de vedere intelectual. In cazul in care opiniile lor sunt asemanatoare, se vor decide sa se asocieze. Apoi, ei vor stabili realizarea scopului comun pentru profitul lor comun. De exemplu, doi parteneri, cu puncte de vedere identice, care lucreaza la un proiect impreuna, cu scopul de a-si aduce unele profituri, se vor simti pe ei insisi de putere egala. Cu toate acestea, de indata ce unul dintre parteneri se simte mai capabil decat celalalt, el nu va accepta pe celalalt ca partener egal, ci vor forma un parteneriat, in functie de procente, in funcţie de contributiile lor respective (25%, 33% etc) . Deci, nu putem numi cu siguranta, parteneriatul ca fiind egal.

In contrast, egalitatea de sanse este necesara pentru a forma un grup bazat pe iubire frateasca. Unitatea intre membri este rezultanta a egalitatii dintre ei. Poate un grup, care imparte profiturile sale inegal, sa fie denumit unificat? Este clar ca orice profit material care rezulta dintr-o asociere bazata pe dragoste frateasca va fi impartit in mod egal, fara ascundere sau “contrabanda”, unul fata de celalalt. Totul trebuie facut in spirit de iubire, prietenie, adevar si pace.

In Matan Tora p. 142, cu toate acestea, se spune, ca cele doua conditii se refera la realizarea de elevatie spirituala. 1) Pentru a fi deschis in permanenta la critici din partea celor din jur si 2), el trebuie sa fie printre mai multe persoane – “Gloria Regelui este intr-o adunare mare”. Pentru a indeplini prima conditie trebuie sa se vada pe el insusi ca apartinand asociatiei. Apoi, el va fi in masura sa accepte critica; cei mari nu pot accepta criticile celor mici. Cei mari nu pot fi inspirati de cuvintele celor mici. Doar cei mici sunt inspirati de critica celor mari. Pentru a indeplini a doua conditie, trebuie sa onoreze colegii asociati, ca si cum ar fi Inteleptii Generatiei. Apoi, societatea inconjuratoare il va afecta, ea fiind o vasta asamblare, deoarece calitatea depaseste cantitatea.

Motivul: “fiecare trebuie sa ajute prietenul sau” implica o relatie de egalitate, dar din cauza ca “fiecare trebuie sa invete de la prietenul sau” implica o relatie de student profesor – fiecare persoana vede pe prietenul sau mai mare decat el.

Dar cum il poate considera pe prietenul sau mai mare decat el insusi atunci cand se vede pe el insusi ca avand virtuti mai mari decat prietenul sau; e mai talentat, are un caracter mai bun, etc.?

Exista doua cai de a intelege acest lucru. 1) Din moment ce el a ales deja aceasta persoana ca prieten, lasa-l sa vada relatia ca in modul intelectual, de mai sus, (si, asa este mult mai natural), intelectual. Din moment ce el a ales deja pe cineva ca prieten, lasa-l sa urmeze caile de dragoste frateasca. Lasa-l sa se concentreze pe punctele bune ale prietenului si sa ignore punctele negative, desi ele pot fi reale. Sta scris in Scriptura: “Dragostea va trece cu vederea toate crimele”,(Proverbe 10:12). Vedem ca este in natura persoanei, a-i vedea rai pe copiii vecinului sau si buni pe cei proprii. Daca cineva va mentiona vreun defect la copiii lui, el va sari imediat in apararea lor.

Se poateintreba despre asta: care este realitatea? Copiii lui sunt intr-adevar virtuosi, iar detractorii isi exprima mania lor fara nicio justificare? Sau nu? Astfel am auzit despre asta, de la tatal meu Rav Ashlag. Intr-adevar, fiecare om are plusuri si minusuri. Atat vecinul, cat si tatal spun adevarul, dar vecinul nu vorbeste despre fiu, din punct de vedere al tatalui. El nu are acest gen de dragoste pentru copil. Prin urmare, el vede minusurile, fiului. Asta se potriveste mai bine scopurilor sale; nu poate dovedi ca propriii copii sunt mai buni. Acesta este adevarul despre ceea ce el vede. Dar ce vede? Numai lucruri care ii convin lui.

Tatal, de asemenea, vede adevarul, dar numai partea buna a acestuia, nu raul. Sa vada raul, nu-i face nicio placere. El vede doar acele aspecte de la care este posibil sa obtina placere – adica virtutile.

Daca exista dragoste frateasca, una dintre legile sale naturale este faptul ca vede ce e bun in prietenul sau. Prin urmare, daca o persoana vede un defect in prietenul sau, realitatea este ca defectul respectiv este in el insusi, in iubirea lui frateasca, si in acest fel, el nu poate vedea defectele. El nu trebuie sa vrea, ca prietenul sau sa devina mai bun, ci el insusi trebuie sa devina. Apoi, el va vedea numai binele in prietenul sau.

.

.

.

.

Punctele de vedere si opiniile oamenilor au un impact asupra parerilor si opiniilor altor oameni. Atunci cand o persoana care cultiva o noua atractie, spre Calea Adevarului este printre oameni care nu au nicio legatura cu ceea ce inseamna asta, sau, dimpotriva, sunt antitetici si chiar ostili la aceasta, este inevitabil ca opiniile lor sa penetreze mai slab; cu efecte negative.

Prin urmare, cei care doresc sa urmeze Calea Adevarului trebuie sa stabileasca propria lor asociere, (un cadru, o comunitate separata) Aceasta asociatie nu se va amesteca cu opiniile altora si va pastra integritatea propriei viziuni asupra lumii. Membrii vor reclarifica continuu scopul asocierii pentru ei insisi, in scopul de a obtine impreuna punctul de vedere comun majoritatii.

Aceasta asociatie se va izola de restul societatii in ce priveste celelalte orientari spirituale, mentinand numai legaturile materiale si practice. Acest lucru va impiedica interferarea intre puncte de vedere si opinii. Nu vor avea loc discutii privind religia.

Atunci cand o persoana este printre oameni religiosi, el incepe sa se contrazica cu ei. El imediat vine in contact cu opiniile lor si incepe sa le absoarba in gandirea sa. Mai tarziu, el nu va fi capabil sa discearna daca acestea sunt ganduri straine, sau, propriile lui ganduri, luate, fara sa vrea, de la altii.

Pentru a lucra pe calea Adevarului, izolarea de la ceilalti este necesara. Calea Adevarului, fiind in opozitie fata de calea lumii, necesita incurajare continua. Calea lumii este de a acumula informatii si cunostinte, precum si de a lua, a primi, in timp ce Calea Adevarului este de a Crede si de a Darui. Daca atentia lui rataceste de la aceasta, el va uita munca sa si aspiratia sa spre Calea Adevarului. El va cadea in iubirea de sine. Numai de la asociatie, grup se primeste puterea de a tine piept, impotriva punctelor de vedere si opiniilor din lume, cum sta scris in Scriptura: “Fiecare om sa-si ajute prietenul”.

Astfel, gasim in Zohar (Pinchas p. 31, punctul 91, in Sulam), urmatoarele: Daca o persoana care locuieste intr-un oras in care exista oameni rai, cu care se interfereaza, perturba obiceiurile religioase, sa se mute de acolo. Sa se stabileasca alaturi de persoane bune, care respecta Spiritualitatea. Tora este numita un “copac “, “Copacul vietii, pentru cei care adera la ea”, de asemenea, omul este numit un “copac”. Poruncile Torei sunt ca fructele. Dupa cum afirma Scriptura, “Doar un pom fara roade poate fi dezradacinat si distrus”. Este, dezradacinat in lumea viitoare.

Prin urmare, el trebuie sa plece de la locul celor nelegiuiti, daca nu poate reusi spiritual, la un loc cu oameni buni, unde va reusi.

Deci avem: S-a spus: omul este comparat cu un copac, care, atunci cand e invadat de buruieni, va fi distrus de acestea. Omul, de asemenea, trebuie sa evite mediile ostile, adica, companionii care nu urmaresc Calea Adevarului. Are nevoie sa se protejeze cu grija, pentru nu fi atras de opiniile lor. Acest lucru se numeste izolare, sau ganduri de domeniu privat. Gandurile din domeniul public sunt de iubire de sine, si sunt, de asemenea, numite “mai multe domenii”, pentru ca este domeniu al iubirii de sine, si separat, de domeniul Creatorului.

Acum putem intelege cuvintele kabalistilor (San.38): “Rabi Yehuda a declarat in numele Rav, “Adam a fost un Epicorus (negator de credinta), dupa cum se mentioneaza in Scriptura: “’Si creatorul i-a spus lui Adam:’ Unde esti tu?’ La ce inclina parerea ta?’”

Rashi explica: “… a fost un Epicorus = a apelat la cultul stelelor. Aitz Yosef comenteaza: “’Unde esti?’ Care este inclinatia din inima ta’”- inseamna un Epicorus (care reneaga); dupa Scriptura: “Nu te intoarce dupa inima ta”. Acest lucru inseamna cel care merge pe o cale diferita (pana atunci, Calea Creatorului)”

Nu toate aceste lucruri sunt de inteles! Cum ne putem gandi ca Adam a apelat la cultul stelelor? Sau dupa Josef Aitz, ca s-ar fi intors de la Creator, dupa inima sa?

Conform celor ce am invatat, totusi, functia Creatorului este daruirea. Fiind un beneficiar, este echivalent cu cultul idolilor aceasta instrainare fata de Creator. Adam a pacatuit pentru ca i-a fost imposibil sa manance din Pomul Cunoasterii, in scopul de a da, ci numai in scopul de a lua pentru el. Aceasta “luare pentru sine” este numita “cotitura dupa inima”, in Scriptura. Inima vrea doar sa primeasca pentru sine. Acesta a fost pacatul Pomului Cunoasterii. (a se vedea Intro. la Panim Meirot si Masbirot, aliniat 15)

Acum putem intelege scopul asocierii, al carui scop este de a oferi o atmosfera in care membrii pot lucra in scopul de a darui.

.

.

.

Ne-am intalnit astazi pentru a stabili o asociatie a celor interesati sa urmeze calea metodei autorului “Scarii”-Sulam (Kabalistul Rabi Yehuda Ashlag), calea de ascensiune de la nivelul unui animal la nivelul de om. A se vedea Rashbi (Yevamot 61a), versetul “’Esti oaia Mea, Oaia Mea pe care o pastoresc . Esti om’. (Ezechiel 34:31). Tu esti numit “om”, si nu altii’”.

In scopul de a intelege ce este nivelul “om”, vom cita Kabalistii (Brochot 6b) cu privire la versetul din Eclesiastul 12:13, “Suma tuturor problemelor, atunci cand toate acestea sunt luate in consideratie: Teama pentru Creator si respectarea poruncilor Lui, este pentru fiecare om”. Talmudul intreaba,” Ce inseamna, “ca este intreg omul?” Rabi Elazar, spune: “Creatorul, spune: ‘toată lumea a fost creata numai pentru aceasta (adica pentru frica de Creator)’”. Daca este asa, ca lumea a fost creata pentru teama de Creator, trebuie sa intelegem ce este, prin urmare, aceasta teama de Creator.

Este cunoscut din toate cuvintele kabalistilor, ca scopul creatiei lumii a fost de a beneficia noi, creaturile. Creatorul a vrut sa dea placere creaturilor, astfel ca ei ar trebui sa se simta fericiti in lume. Cu toate acestea, Kabalistii spun: “Aceasta (teama) este intreg omul!”

Aceasta lume este creata din teama de Creator!?

Raspuns: In conformitate cu explicatia data in Matan Tora, devine clar faptul, ca motivul pentru care creatii nu primesc placerea si bunatate – care este scopul propus al creatiei – este din cauza puternicei disimilaritati de forma dintre Creator si om: Creatorul da si omul ia.

Acesta este principiul general, ca toate ramurile sa aiba o similitudine cu radacina din care au rasarit. “Atingerea” nu are loc cu Creatorul, radacina fiintei noastre (Creatorului, in mod evident, nu-I lipseste nimic si, prin urmare, nu are nevoie de a primi). Deci, atunci cand un om are nevoia de a primi sau de a lua, se simte inconfortabil. Omului ii este rusine sa manance rodul existentei bunavointei.

Pentru a depasi aceasta dificultate, Creatorul a creat lumea. In ebraica, cuvantul “Lume” (Olam), provine de la radacina lingvistica pentru “Ascuns” (He’elem). Inseamna ca, Bunatatea si Placerea sunt ascunse. Dar de ce?

Raspunsul este: de dragul fricii. Acest om ar trebui sa se teama sa faca uz de capacitatea lui de a lua, care este motivata de iubirea de sine. O persoana ar trebui sa se retina de la capricii si sa supuna dorinta pentru unele lucruri dorite, exceptand cele prin care, el trebuie sa simtam ca, Creatorul admira bucuria lui pentru lucrul respectiv; ca omul vrea sa “dea” – ca sa spunem asa – Creatorului. Omul ar trebui sa aiba frica / respect fata de Creator, ceea ce inseamna teama de a primi numai pentru sine. Acest lucru se datoreaza faptului ca orice placere pe care omul si-o face pentru sine, automat il indeparteaza de Creator.

Din contra, o persoana trebuie sa respecte poruncile Creatorului si sa aspire, ca respectarea lor trebuie sa-l aduca la ganduri sublime si pure, la intentia de a “darui” Creatorului, prin respectarea poruncilor Lui. Kabalistii au spus (Macot 23b): “Rabinul Hanania ben Akashia spune: ‘Creatorul a vrut sa dea meritul lui Israel (cei care doresc sa urmeze calea Creatorului). Prin urmare, El a marit (imbogatit) Tora si Poruncile din plin’”.

Acesta este motivul pentru care ne intalnim pentru a stabili o asociatie in cadrul careia toti membrii sai aspira la “a darui” Creatorului. Inainte de a putea – ca sa spunem asa – da Creatorului, trebuie totusi sa invatam sa daruim pentru om. Aceasta se numeste iubire pentru colegi (altruism). Altruismul are nevoie de auto-anulare. Pe de o parte, apoi, fiecare membru trebuie sa simta umilinta, in prezenta prietenului sau. Pe de alta parte, cu toate acestea, el trebuie sa simta mandria ca Creatorul i-a dat posibilitatea de a participa la o astfel de asociere, ca aceasta, in care, membrii au un singur scop: sa dezvaluie prezenţa Creatorului printre ei.

Chiar daca nu ne-am atins inca acest obiectiv, avem totusi, dorinta neincetata de a ajunge la el. Acesta este, de asemenea, important pentru noi. Intr-adevar, chiar daca noi suntem doar la inceput de drum, avem inca speranta si aspiram pentru a atinge in cele din urma acest obiectiv maret.

.

.