Apa Sâmbetei

Foto- Matija Turcin

În credința populară lucrurile care nu pot fi aruncate, precum obiectele sfinte deteriorate, sunt aruncate pe apa Sâmbetei care le va duce pe lumea cealaltă, a morților.

Din această credință au derivat blestemul Du-te (duce-te-ai) pe apa sâmbetei! cu sensul de „a muri” și expresia A se duce pe apa sâmbetei cu sensul de „a se pierde, a se irosi.

 Apa Sâmbetei este în mitologia românească un râu care izvorăște de sub Pomul vieții aflat în Paradis. Apa Sâmbetei creează hotarul dintre cele două lumi, „lumea asta” și „lumea cealaltă” sau „lumea văzută” și „lumea nevăzută” (Raiul și Iadul) și este matca tuturor apelor, ea colectând toate apele de pe pământ. După ce înconjoară pământul de 7 sau de 9 ori, periplu în care apa devine din ce în mai puțin pură, râul intră în Sorbul Pământului și se varsă în Iad.

După Elena Niculiţă-Voronca, Apa Sâmbetei este patronată de Sfânta Sâmbătă, o personificare a zilei cu acelaşi nume, şi izvorăşte de sub rădăcinile Bradului Lumii. După ce înconjoară pământul de un număr impar de ori (de 3, 7 sau 9 ori), apa râului se transformă în flăcări și se varsă în Iad.

Apa Sâmbetei înconjoară Ostroavele pe care trăiesc Blajinii sau Rohmanii, ființe mitologice pașnice și foarte credincioase. Ei locuiesc în curățenie pe ostroavele de la capătul Apei Sâmbetei. Destinul lor încă nu s-a scris până la capăt, căci, se crede că după ce pământul va fi năpădit de păcatele oamenilor, blajinii îl vor stăpâni și îl vor purifica.

Roh-man este un cuvânt arhaic autohton care înseamnă „om luminos”, având aceeaşi rădăcină ca şi numele acordat în antichitate cavalerului trac: „Zeind-Roimenos” (Sfântul Luminos). La rândul său, cuvântul „blajin” – care are o etimologie slavă – este echivalentul termenului autohton „rohman”. Cu alte cuvinte, atât blajin, cât şi rohman se pot traduce prin expresia „om luminos”.

În Ostroavele Albe locuiesc rohmanii; acesta este motivul pentru care rohmanii au fost denumiţi „dalbi”,– albul fiind culoarea luminii şi a purităţii. Rohmanii au neveste foarte frumoase, pe care miturile şi legendele le numesc rohmaniţe; nume cu care a fost numită o floare – romaniţa, o femeie frumoasă fiind adesea complimentată ca fiind „frumoasă ca o romaniţă”.

Blajinii nu știu să calculeze trecerea timpului și, de aceea, sărbătoresc Paștele, numit Paștele Blajinilor, la o săptămână după data reală, în Duminica Tomii, atunci când văd trecând pe apa Sâmbetei cojile de ouă roșii aruncate pe ape de creștini de Paște.