“Cate Bordeie, atatea Obiceie”
Cate Palate, atatea Certificate!

16

“Cate Bordeie, atatea Obiceie”

Cate bordeie atatea obiceie

Breaking news!
Descoperire stiintifica: Romanii bolnavi se trag din romani sanatosi care au mers la un control medical!

Break the breaking news! Mai pe romaneste, hop si eu sa “sparg” breaking news-ul aparut in presa online.
Descoperirea stiintifica minte! Romanii bolnavi se trag din romanii sanatosi care isi cumpara case fara certificat energetic.

Ei bine, da! Pe termen lung, cam asta patesc cei care prefera sa “fenteze legea”.

Cam asa a patit si Craiasa Zapezii. Stiti voi… Craiasa de care ne vorbea, cifrat, cu mult timp in urma, Andersen. Evident ca era cifrat, pentru ca… de-abia in zilele noastre s-a descoperit morala povestii.

Si, doar in cazul in care nu-ti amintesti toate detaliile, permite-mi sa recapitulez.

Ca personaje principale ii avem pe Kai, Gerda si Craiasa Zapezii. Ca personaje secundare, o multime…

Evident ca-ti amintesti, nu-i asa? Dar, cu siguranta nu stii ce rol cifrat juca fiecare.

Sa-i luam pe rand pe primii trei, ca sa nu ne lungim.

Kai, baiatul cuminte, devenit chirias (caruia i se promite ca o sa devina proprietar absolut) pe parcursul povestii si care, in dorinta de a pleca de acasa, se lasa ademenit de prima proprietara de palat, intalnita. Fuge cu ea… de voie sau de nevoie… nu conteaza acum.

Craiasa Zapezii, proprietara. Smechera ce-si “radea in barba, frecandu-si mainile” ca este atotputernica deoarece are un palat in proprietate. De fapt, era o fraiera (scuzati franchetea 🙂 ) ce fusese pacalita sa achizitioneze un palat fara audit energetic la zi.

Gerda, initial o fetita, trecuta prin multe peripetii si devenita adult, in final. A studiat multe bordeie ale caror proprietari erau… ba hoti, ba femei din Laponia, ba femei batrane din Finlanda.

Adevarate zone cu probleme termice.

In unele regiuni indepartate, frigul este atat de atroce incat cuvintele ingheata imediat cum sunt pronuntate, si au nevoie de timp pentru a fi dezghetate de caldura si a putea fi auzite. In acest fel, se poate intampla ca unele cuvinte rostite in timpul iernii sa fie percepute abia atunci cand vine vara“. ~ Plutarh

Si fie vara, fie iarna… “cate bordeie, atatea obiceie“. Evident ca, Gerda a studiat si palate, in care convietuiau printi, printese si tot felul de alte categorii sociale. Dar, principalul rol jucat de Gerda va fi dezvaluit peste cateva randuri. Evident ca “nu mergem la cacialma” dar… nici nu o sa “scoatem Asul din maneca” la prima mana.

Aveau aceste trei personaje o relatie foarte interesanta. Si, daca ma intrebi pe mine de care-mi e mila mai mult, iti spun franc: de saraca Craiasa Zapezii. Pentru ca in final, a pierdut… tot ce avea… absolut “totul ducandu-se pe Apa Sambetei“. Si-a pierdut scopul vietii, si-a pierdut chiriasul Kai si intr-un final tragic, chiar si palatul pe care probabil ca platise o avere.

Iar cauza principala a acestui esec imens a fost Gerda. Fosta fetita, care studiase mult la viata ei. Persoana matura care, a stiut cum sa procedeze atunci cand a intrat in palat.

Ai carte, ai parte“.

Ei bine… si acum… a sosit momentul in care ne suflecam manecile si scoatem Asul.

In clipa in care l-a vazut pe chiriasul Kai, inghetat si “vai de mama lui“, stand cu privirile fixate pe un puzzle de gheata in mijlocul salonului palatului fara certificat energetic, Gerda nu s-a pierdut cu firea si, instantaneu… a facut un audit energetic, venind cu solutii in vederea rezolvarii situatiei.

A hotarat imediat sa aplice chiriasului, inghetat si batut de vanturile iernii, o izolatie termica a unei imbratisari certificata energetic la un pret, absolut legal, de o lacrima implementata in pieptul baiatului. Solutie termica ce i-a “bagat mintile in cap chiriasului pacalit”. Lacrima ce a topit toata gheata pe care, proprietara o cladise, ocolind legile.

Si toate acestea au avut loc doar pentru ca… Gerda… devenise intre timp un auditor energetic foarte experimentat. A vazut palatul, a simtit instantaneu problema pe care o avea si a venit cu solutia salvatoare ce l-a scos pe Kai din ghearele ghetii ce-i furase toata sanatatea si-l transformase intr-o “ruina” bolnavicioasa.

Ai grija de corpul tau, este singurul loc în care trebuie sa traiesti!

Iar, Craiasa Zapezii si-a invatat lectia, urmand sa se gandeasca bine inainte sa doreasca sa mai eludeze legea.

Pentru ca, acum, stia ca a riscat si a pierdut. Tranzactia cu Kai a devenit nula, iar viata si sanatatea acestuia a fost salvata de aparitia auditorului energetic.

Ca urmare, sa nu imi spuneti ca nu am avut dreptate. Descoperirea stiintifica (cea mentionata la inceputul articolului) minte! In plus, nu doar romanii se pot imbolnavi atunci cand isi cumpara case fara audit energetic. Se pare ca este o chestie comuna, pe plan international.

Dar, daca spui ca totul a fost un basm si nu te-ai lasat convins de acest exemplu… ei bine, mai am un As.

Ca doar am doua maini si evident, doua maneci.

Sa facem, deci, un salt in zilele noastre. Si, ca sa nu avem discutii, hai sa-ti spun una reala.

***

Cum iti asterni, asa dormi”… dar… ce te faci daca altii astern pentru tine?

Iunie, anul de gratie “X”. Personaj principal… eu.

Trebuie sa recunosc ca nu m-am dat niciodata in vant dupa excursiile in tarile reci.

Drept urmare, ce-mi trece mie prin capul in dotare, intr-o zi cu soare? Sa petrec ceva vreme… asa, vreo doua luni sa fie… in India.

Tara calda, oameni calzi, ce mai… o adevarata clasa A energetica.

Zis si facut. Ma imbarc in avion, decolez si eu si avionul, evident, si dupa 14 ore in care de-abia ma mai tineam pe picioare… pasesc pe pamant indian.

Ca sa fiu sincera, nu era chiar pamant. Avionul fusese conectat la aeroport printr-un tub… burlan… sau cum vreti sa numiti chestia aceea care… stand toata ziua in soare, atinsese o temperatura extrema. Care, pentru un european, credeti-ma, este ceva de nesuportat!

Desi am ajuns acolo de buna voie si nesilita de nimeni, desi imi dorisem mult acea excursie, primul meu gand a fost… “mamaaaa… ce o fi fost in capul meu sa vin aici? Nu stateam eu linistita in tara mea, in loc sa-mi las oasele prin locurile astea?”

Soc termic mare! Si cand zic soc, nu exagerez cu nimic.

Dar cum sunt o luptatoare, mi-am spus sa mai fac un pas si, inca unul… deja ma vizualizam ca o “leguma” ce se taraste prin desert, fara sa aiba nici o speranta de viitor.

Dar, se pare ca Cel de Sus ma iubeste pentru ca dupa vreo 50 metri facuti in acele conditii, brusc “s-a facut lumina-n sat“.

Tubulatura cu pricina se terminase si, uite-ma pe mine, in toata gloria europeana, pasind in cladirea aeroportului. In care se putea respira, pentru ca era evident dotata cu aer conditionat.

In acele clipe, “mi-a venit inima la loc” si dupa formalitatile ce trebuiau indeplinite, ma urc in taxiul ce ma astepta. Destinatia… hotelul de cinci stele unde hotarasem sa ma cazez.

Si cum, biletul de intoarcere era pentru luna august a aceluiasi an de gratie “X”, deja stiind cum sa ma protejez de conditiile atmosferice specifice zonei, mi-am inceput vacanta cutreierand toate locurile, cotrobaind prin toate cotloanele, vizitand temple, palate, bordeie si case… asa cum un turist, care se respecta, face.

Timp aveam suficient, finantele nu-mi lipseau. Si cum, in Mumbai era cam cald, hotarasc intr-o zi sa-mi incerc norocul si-n munti.

Iau vitejeste volanul masinii inchiriate si… directia Mahabaleshwar, o localitate mica din statul indian Maharashtra. Indienii sustineau ca e o zona de deal, insa eu… as fi putut jura ca relieful e asemanator celui din Himalaya.

Dar, cum nu despre relief vreau sa-ti vorbesc… sa trecem mai departe.

Ajung in localitatea cu pricina si, ca un turist adevarat, ies din masina sa admir peisajul. Dar, soc! Norocul meu a fost parapetul aflat in imediata mea apropiere, fara de care, as fi zburat precum Judy Garland (pardon, Dorothy) din Vrajitorul din Oz, atunci cand tornada a luat-o… si pe ea si pe casa.

In fine, ma reculeg eu dupa ce-mi recastig respiratia.

Dar, funda din par nu am mai gasit-o. Vantul acela turbat mi-a smuls-o si a dus-o, a dus-o… probabil peste mari si tari.

Cu chiu cu vai ma strecor in masina si apas pe acceleratie, in speranta ca voi ajunge mai repede la hotelul de 3 stele pentru care optasem. Pasami-te, asta era maximum de stele ce putusem gasi. Dar, eram linistita. Cum la noi, orice hotel de 3 stele iti ofera conditii satisfacatoare de cazare, cam asa imi inchipuisem ca va fi si acolo.

La acea ora, tot ce-mi doream era sa ies din bataia vantului acela inspaimantator.

In fine, gasesc destul de repede hotelul cu pricina si ma cazez.

Urc la etajul unu unde era camera ce-mi fusese repartizata, deschid usa si raman blocata pe hol.

Un design interior cu totul si cu totul special, imi desfata privirea. Parea ca totul este din catifea si brocard tesut din fire de matase naturala. Covoarele aratau de parca ma aflam undeva intr-un serai arabesc (nu ca as fi fost vreodata in unul, dar asa-mi inchipuiam eu, avand multe povesti citite la activ).

Mi-au trebuit cateva momente bune pana sa-mi revin.

Dupa care, am pasit in camera de hotel.

Ma intind epuizata si emotionata in patul ce parea venit dintr-o poveste.

Si… sar zbierand ca din gura de sarpe! Nici magicienii cei mai experimentati nu-si pot schimba asa repede pozitia.

Patul… era ud.

Ud… dar chiar ud!

Poate nu-ti inchipui ce inseamna ud.

Cada mea plina cu apa, e ceva mai uscata decat era patul acela.

Din saritura aterizez pe scaunul gen jilt regal cu tapiserie de catifea si brocard de matase.

Si… sar iar!

Deja puteai jura ca sunt un purice, ce nu are alta treaba decat sa sara de colo-colo. Cu singura diferenta ca eu nu piscam pe nimeni.

Nu piscam dar, incepusem deja sa bazai. Cam ca un tantar. La propriile urechi ca, oricum nu era nimeni in preajma sa ma auda.

Dar, ca sa nu o lungim, intr-un final, sangele meu latin a biruit si, furioasa, am dat iama peste indienii de la receptia hotelului.

Cu o gura cat o sura. Sa ma plang ca patul e ud. Si fotoliul. Si probabil peretii. Si covorul, dar nu eram sigura, pentru ca nu ma descaltasem inca.

Indienii… oameni pasnici. Si zambitori.

Asteapta sa termin zbieretele, urletele sau cum s-or numi sunetele acelea.

In timp ce… se uita ei cu respect si mila la mine.

Si incep sa-mi explice inginereste de ce totul e ud.

Desteapta de mine… am uitat sa va spun ca, gasisem de cuvinta sa ma aventurez in India in plin sezon musonic.

Si ploua, ploua, ploua… de nu iti vedeai degetele de la varful picioarelor.

Asa ca, tehnic, logic, fizic si chimic… indienii mi-au demonstrat ca, pana nu trece musonul, patul, fotoliul, covorul, peretii, acoperisul si cate si mai cate alte chestii inconjuratoare… toate vor fi ude.

Si nici vantul ce, intre timp imi dadusem seama ca vajaia in hotel mai abitir ca la locul acela de observatie unde ma salvase parapetul, nu se va opri.

Asta ca sa-mi bag mintile in cap.

Si mi le-am bagat. Dar in acelasi timp am bagat si cheia in contact. In contactul masinii evident. Si… repejor am luat directia Mumbai. Nu ca ar fi fost alt sezon acolo. Tot in plin muson se aflau. Si tot 85% umiditate anuntau la stiri. Dar aveau domnule alte cladiri. Probabil auditate energetic.

Nu prea pricepeam eu cum de anuntau la radio ca procentul de umiditate atmosferica era de doar 85%… cand eu vedeam cum ploua, nu cu galeata ci, cu furtunul de pompieri. In fine, chestie de perceptia realitatii.

Asa ca, m-am bagat eu intr-un hotel 5 stele si acolo am ramas pana a trebuit sa ma imbarc in avionul ce ma ducea acasa.

In Romania noastra fara musoni.

August, acelasi an de gratie “X”.

Dupa o decolare cu probleme din cauze musonice, dupa un zbor destul de perturbat la inceput, aterizez cu bine, ma urc vitejeste in taxi respirand usurata.

Eram acasa.

Ca prin vis aud radioul cu a sa voce harsaita… “va anuntam ca pentru acest august, procentul de umiditate in Bucuresti va depasi 85%“.

Ceeeee?

Imi sar ochii ca la melc si in urmatoarea clipa ii spun soferului. Ca sa fiu sincera, nu spun… ci… zbier.

“Schimbare de directie!!! Soseaua Mihai Bravu nr. 85-93… direct la birourile Enermed. Sa vina auditorii!”

Pentru nimic in lume nu voiam sa mai experimentez locuitul intr-o cladire ce nu avea audit energetic.

Si-asa casa mea avea ceva probleme de la o vreme. La ultimele ploi incepusera sa apara cateva pete de mucegai pe toata verticala coltului dintre living si bucatarie. In baie… la fel, incepuse sa se vada pe alocuri.

O vorba buna poate tine de cald trei luni de iarnă“. Dar, nu la fel ca un audit energetic facut la timp.

Stiam deja ca Enermed elaboreaza certificate energetice in maxim 24h de cand aveau toate datele de care avem nevoie. Pentru eliberarea unui certificat energetic in regim de urgenta, in maxim 4h, cu mentiunea ca au nevoie de toate datele necesare introducerii in programele de calcul.

Nu… nu vroiam sa-mi vand casa. Tot ce vroiam era un audit energetic.

Pentru ca “iarna nu-i ca vara“… vreau sa stiu exact cum “stau” si ce solutii trebuie sa aplic pentru ca urmatoarea iarna, cand va fi “un ger de crapa pietrele“, eu sa stau zambind la caldura, admirand natura acoperita in straie albe.

Si pentru ca, plec de la ideea ca nu ai crezut povestea Craiesei Zapezii, am incercat sa gasesc dovezi statistice si stiintifice ca sa-mi argumentez afirmatiile. Dar, va trebui sa ma crezi pe cuvant ca la nu stiu ce radio, in ziua de 7 august, anul de gratie “X”, intr-un taxi, eu asta am auzit.

In schimb, am gasit cateva grafice de anul acesta si de anul trecut. Le aleg pe cele de anul trecut ca mi se par mai elocvente. Cu siguranta vei observa ca procentul de umiditate relativa in Bucuresti a ajuns pana la… 100% in august, asa ca ma vei crede acum cu cei 85%. Care mi-au facut parul maciuca.

 

Este mai bine sa ai o suta de dusmani in afara casei decat unul in casa”, glasuieste de peste veacuri, un proverb arab. Nu ma intreba din care tara araba, ca nu stiu.

Dar stiu ca, indienii din Mahabaleshwar, statul indian Maharashtra, erau proprii lor dusmani care isi sabotau turismul.

Si mai stiu ca, daca ar fi cerut ferm sa se faca un audit energetic hotelului in care, cu atata tupeu european, ma cazasem, daca ar fi avut rezultatul unei termografii sau termoviziune a cladirii, ar fi aflat cu siguranta ce solutii de reabilitare termica si energetica aveau pentru cladirea hotelului, neconforma cu exigentele turistice ale unui european.

Nimeni nu le-ar fi cerut un certificat energetic daca in tara lor nu era impus acest lucru de lege. Dar, un audit energetic si evident, implementarea solutiilor, erau absolut necesare.

Termoviziunea cladirii, fiind singura metoda nedistructiva cu ajutorul careia se pot depista multe probleme din domeniul cladirilor si instalatiilor, fara sa se intervina in niciun fel asupra acestora, se face de regula in sezonul rece, si credeti-ma… tare frig era acolo, in munti, chiar si in plina vara.

Daca dorim sa aflam pe unde apar infiltratiile de apa la terase, acoperisuri, pierderi de apa in sape, oricand se poate realiza termografia cladirii, mai ales vara cand temperatura aerului e ridicata si radiatia solara la fel.

Poti astfel afla detalii despre:

  • conducte sparte montate in sapa;
  • neomogenitatea anvelopei cladirii (izolatie montata prost);
  • infiltratii mari de aer exterior;
  • tamplarie de proasta calitate;
  • temperaturi interioare superficiale sub temperatura punctului de roua (condens sau mucegai pe perete);
  • rosturi ale cladirilor care sunt prost executate (fara protectia de aluminiu);
  • evidentierea puntilor termice;
  • circuite electrice care se incalzesc si au o legatura proasta de contact;
  • tablouri electrice care au elemente componente defecte;
  • masurarea nivelului de lichid din rezervoare;
  • detectarea infiltratiilor de apa la terasele imobilelor.

Adica… exact cum am aflat eu despre cladirea in care locuiesc.

Sufla, sufla cu putere, tu, vant de iarna, la fel de rece ca si a oamenilor nerecunostinta“. ~ William Shakespeare

Ei bine, marite Will, te asigur ca exista si exceptii.

Eu.

Sunt recunoscatoare. Asa ca, permite-mi sa te parafrazez!

Sufla, sulfa cu putere, tu, vant de iarna, ca mie nu-mi pasa. Am Certificat Energetic, clasa energetica A“.

 

***

Iar, TU… daca te crezi Kai dar, nu o ai pe Gerda in calitate de auditor energetic personal… data viitoare cand vrei sa fugi in lumea larga cu o Craiasa…

Cere-i, domnule, mai intai certificatul energetic!

Deoarece,

“Cate bordeie atatea obiceiuri si cate palate atatea certificate!”

Note:

  • Surse foto: Enermed si Pixabay
  • Documentare: Certificat-Energetic24h.eu
  • Articolul a fost scris pentru competitia SuperBlog 2018, proba 13
2

16 COMENTARII

  1. Vaai, cate povești aici și lungi pe deasupra. Cu toate astea, am citit articolul până la capăt și vreau sa îți spun ca mi-a plăcut cum ai scos în evidență faptul ca este necesar un audit energetic la casa sau apartament. Sper sa ii convingi și pe jurați!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here