Namaskar, Namaskaram sau Namaste este cea mai obișnuită formă de salut în hinduism. Oamenii o folosesc pentru a-i respecta pe alții și pentru a-și declara devotamentul și reverența față de zei. Cea mai populară formă a Namaskar-ului este să se alăture ambele mâini în prezența unei persoane sau a unei zeități cu atitudine reverențială. În acest fel, persoana care face gestul își poate înclina capul și își poate îndoi trupul pentru a se pleca în supunere.
În general, este oferit bătrânilor, profesorilor, clarvăzătorilor și înțelepților, preoților, învățaților, oaspeților și oamenilor eminenți și cu autoritate ca o curtoazie datorită respectului și admirației autentice sau a fricii și supunerii. Când se face în mod obișnuit sau mecanic fără emoție sau sentiment, devine un simplu obicei social, care nu este neobișnuit.
Practica este foarte veche și datează din timpurile vedice. Nu este doar asociată cu închinarea rituală, ci și cu practici spirituale precum Dhyana sau meditația. De asemenea, oamenii pot practica Namaskaram în timp ce înconjoară templele, ascultă discursuri, se roagă, vizitează locuri sacre sau în timp ce așteaptă o privire a divinității din sanctuar. Din perspectiva igienei, Namaskaram este o formă adecvată de salut, deoarece nu implică niciun contact fizic direct.
Cu toate acestea, hindușii ating picioarele bătrânilor, profesorilor, oamenilor spirituali și divinităților, ca semn de respect. Scopul este același, dar nu este considerat Namaskaram tradițional. În prezența unei zeități sau într-un templu, ei pot practica toate acestea, în conformitate cu credința și devotamentul lor, pentru a-și câștiga mila și aprobarea.
O formă mai intensă de salut, cunoscută sub numele de Sashtanga Namaskar, este realizată prin întinderea pe podea atingând-o cu cele opt organe ale corpului, ceea ce implică înfățișarea înaintea zeității cu întregul corp, cu capul întors spre podea și întinderea mâinilor spre obiectul venerării în devoțiune totală. Este folosit pentru a exprima nu numai respect, ci și predare și loialitate. Este practicată în mod obișnuit în timpul închinării în ritualuri în case și în temple.
Namas înseamnă un arc, salut, cuviință, și Akar înseamnă a da formă sau expresie. Astfel, Namaskar este o expresie fizică a dragostei și devotamentului reverențios. Cuvântul “Pranam” se folosește, de asemenea, în sanscrită pentru a denumi același lucru. Înseamnă salut reverențial, înclinare, etc. A fost probabil folosit în cele mai vechi timpuri ca o declarație sau jurământ de loialitate față de un rege, divinitate sau o persoană eminentă, adică “îți ofer prana (respirația) sau viața mea“.
Simbolism
Namaskar are o semnificație simbolică profundă în hinduism. Cele două mâini, reunite în reverență, servesc drept punct de întâlnire între subiect și obiect, Dumnezeu și devotatul său, între realitate și iluzie. Cele două mâini reprezintă dualitatea sau perechile de opoziții care sunt comune lumii noastre. Prin alăturarea lor, vă alăturați minții și corpului, corpului și sufletului, sufletului și Dumnezeului, Naturii și Sinelui, atracției și aversiunii și tuturor dualităților minții voastre ca o ofrandă pentru Dumnezeu.
Pe cealaltă parte a mâinilor, spre Divinitate, este realitatea transcendentală (para) sau Divinitatea, iar această parte, spre tine, este realitatea fizică (apara), corpul tău sau câmpul naturii. Între cele două, alăturându-le, este darul vostru de devoțiune, salutul și declarația de credință. Prin a împreuna mâinile înaintea lui Dumnezeu, uniți cu Dumnezeu (Brahman) din fața voastră cu Dumnezeirea (Atman) în inima voastră. În același timp, cu acele mâini împreunate nu doar salutați Ființa Supremă din fața voastră, ci și Dumnezeirea (Sinele) care se află în voi.
Astfel, Namaskaram nu este un simplu salut. Este, de asemenea, un gest sacru (mudra), care este folosit nu numai în practica religioasă, ci și în multe forme de artă, inclusiv dans cum ar fi Kathakali și forme de dans clasice indiene precum Odissi și Bharatnatyam. El servește drept punct de întâlnire dintre cer și pământ, Dumnezeu și devotatul său, și imanentul și transcendentul.
O puteți considera, de asemenea, o postură yoghină (asana) și o practică meditativă a ofertei inimii și sufletului. Ego-ul, ființa și viața voastră se oferă ca jertfă lui Dumnezeu și ca o declarație de predare, credință, iubire și devotament. Prin acest gest simplu, pregătiți terenul (Kurukshetra) pentru un dialog spiritual cu Dumnezeu, căutând dragostea, îndrumarea, ajutorul și iertarea Lui.
Autor- Jayaram V, profesor de Hinduism
detalii despre carți, cu click pe poză
