Ce-ti poate aduce Prima Intalnire cand ramai fidela stilului tau
Relatia noastra a inceput pe internet. Asa precum incep multe relatii in zilele noastre. La fix 2 noaptea, ca sa fie mai romantic.
Eram imbracata intr-o superba pijama. Pe care nu a vazut-o. La prima intalnire, chiar daca este virtuala, nu-mi arat niciodata pijamaua.
I-am aratat zona gulerului, mai tarziu, dupa ce am inaintat la faza de video chat.
Si, timp de 3 ani am stat atarnati pe skype, tinandu-ne cu dintii de relatie, ca niste adevarati luptatori de guerilla. Sau, mai bine spus, precum puscasii marini…. ca-s mai apropiati de stilul meu cotidian.
Prima intalnire fizica a venit dupa acei trei ani virtuali. Emotii mari. Foarte mari. El strabatea tot globul pamantesc pentru a ma vedea. Avionul ateriza fix de 1 Decembrie… zi de sarbatoare in Romania.
Cu ce sa ma imbrac, oare?
Baiatul acesta chiar imi placea. Altfel, categoric, nu as fi stat atata timp sa ma hlizesc la el, virtual.
Eram in dubiu… nu stiam care din cele doua extreme ale stilului meu sa o arborez.
Vintage vs. Army.
As fi putut alege unul din cele doua sacouri vintage din colectia Heritage ce-mi sunt atat de dragi, asortat cu un pantalon si o bluza cu aceeasi aroma.
Se spune ca, prima intalnire nu reprezinta intreaga carte… ci doar prima pagina. Ei bine, la acel moment nu prea eram de acord cu aceste vorbe. Situatia se datora istoricului intalnirilor mele.
Evident ca, de-a lungul timpului, am avut cateva tentative de prime intalniri la care, m-am invesmantat in rochii elegante, urcandu-ma pe cate o pereche de pantofi cu toc cui. Dar, repede am inteles ca… viata mea este mult prea pretioasa. Neavand dezxteritatea necesara purtarii acelor incaltari cu toc, daca as fi insistat sa ma cocot pe ele, as fi tinut-o dintr-un accident intr-altul.
Am continuat totusi sa ma deplasez la unele prime intalniri, ascunzand cat am putut de bine preferinta mea pentru… combinatia intre masculin si vintage. Cu alte cuvinte, ma prezentam la intalnire punandu-mi o masca, atat pe fata cat si in stilul vestimentar. Rezultatul era ca… de regula, faceam victime in randul partenerilor, care se indragosteau iremediabil (ziceam eu) de fantastica mea aparitie.
Dar… dupa o vreme, cand ii lasam sa vada ca… nu sunt genul de mademoiselle plapanda… o luau toti la goana. Pe rand.
Acum, sa nu iti inchipui ca ma vei vedea imbracata intr-un sacou barbatesc, chiar daca ador stilul masculin. Eventual de armata. Cu arme nu umblu, nici cu bice si alte chestii fantasmagorice.
Si iata-ma aflata intr-o mare dilema. Ca sa parafrazez un ilustru personaj shakespearian, as spune… cu masca sau fara masca? Asta-i intrebarea.
Dar, dupa indelungi deliberari in timp ce el zbura peste Atlantic… in drum spre prima intalnire, la celalalt capat al lumii, eu am ales o tinuta gen… “acum ori niciodata”.
Satula fiind de atatea prime intalniri esuate lamentabil, am preferat varianta in care ma prezentam fix cum sunt. Fara farduri inutile, fara vesminte mult mai decoltate decat stilul meu preferat.
Asadar, partenerului ii ramaneau doua variante clare. Ori se speria si lua primul avion inapoi spre America, ori… al meu era pe vecie.
Cu siguranta stiti despre cine este vorba in poveste. Am mai scris despre el… americanul obsedat de branduri, si care, datorita staturii impozante, supravietuieste in tara noastra imbracandu-se doar de la Answear.
Si iata-ma pe mine, infatisandu-ma la prima noastra intalnire adevarata, in toata splendoarea unei tinute… mai altfel.
In nici un caz genul cu care incerci sa cuceresti un barbat.
Am ales un pulover din colectia Haily’s, avand model cu decolteu rotund, confectionat din tricot gros, avand maneca raglan. Nu neaparat ca as considera un pulover piesa mea de rezistenta, dar, sa nu uitam ca prima noastra intalnire a avut loc in plina iarna.
Ca “garnitura” am ales un pantalon lejer (asa cum aleg de fiecare data cand… iau in considerare si eventualitatea unei “batai de strada”) si o geaca marina tot din colectia Haily’s, avand model cu gluga si fason drept.
Desertul era asigurat de un rucsac, obligatoriu New Balance si musai rosu, iar cireasa de pe tort intruchipa un ceas tot rosu… doar asa, sa nu fie rucsacul singura pata de culoare. Deoarece stiam ca partenerul ales pentru aceasta prima intalnire, avea o pasiune pentru brandul si culoarea cu pricina.
Trec peste descrierea emotiilor ce le-am simtit pana sa ne incrucisam privirile. Sar si peste faptul ca inima-mi batea cum nu o facuse la nici o alta intalnire. Si, fac abstractie de imensa dorinta ce ma cuprinsese ca… macar de aceasta data… “el” sa nu o ia la goana cand isi va da seama ca personalitatea mea puternica poate parjoli totul in cale.
A aparut.
Ne-am fixat privirile unul pe celalalt. De sus pana jos, de jos pana sus, la stanga, la dreapta.
Nu s-a speriat.
Mi-a zambit si zambetul acela m-a topit. Dupa fix o luna, pe 1 ianuarie, mi-a pus o verigheta pe mana. Zi in care am demonstrat intregii omeniri, de cat vintage sunt capabila.
Si astfel, acea prima intalnire la care, in sfarsit, am ramas fidela stilului meu, mi-a adus… cate o intalnire cu el, in fiecare seara. Intalniri la care, invariabil, ii arat cate o pijama favorita.
Dar… asta face parte din alt episod. 🙂
***
Note:
Sursa imagini: Answear
Articolul a fost scris pentru competitia SuperBlog 2018, proba 24
