Seria „Manifestari”

Shoud 4 – Adamus Saint-Germain și St. Germain, channel de Geoffrey Hoppe

Prezentat Cercului Crimson
8 decembrie 2018
www.crimsoncircle.com

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran.

Ah! Înainte de a merge mai departe, haideți să respirăm foarte profund în energiile zilei, în timp ce iau o gură de cafea umană. O respirație foarte profundă în energiile de azi (Adamus ia o înghițitură). Ah!

Oh, dragă Edith, văd că ți-ai schimbat scaunul, într-un fel. Cu un rând mai în spate. Ei încă îl mai țin rezervat pentru tine, pe cel de dinainte?

EDITH: Nu, din păcate, n-o fac. Vrei să mi-l dai înapoi?

ADAMUS: Nu. Nu, nu, nu, nu, nu. Dar îți mulțumesc că te-ai mișcat câțiva centimetri, într-o direcție sau alta.

Așadar, dragii mei prieteni, e așa o încântare să fiu aici cu voi, să vă privesc prin ochi omenești. Folosesc ochii lui Cauldre chiar acum – l-am făcut să-și înnoiască ochii, așa că voi arătați chiar mai bine decât de obicei – dar ce încântare să vă percep prin această privire omenească. Și chiar trebuie să vă spun, arătați cu adevărat amuzant (râsete). Vreau să spun, nu, chiar arătați amuzant. Adică, vă știu pe toți de mult, mult timp și, chiar și pe aceia dintre voi care privesc online, vă pot vedea de partea cealaltă a camerei de luat vederi și, voi arătați cumva amuzant. Vreau să spun, asta nu este starea voastră naturală, după cum știți. În acest corp omenesc, Crash, ăsta nu ești tu. De unde ai luat corpul ăsta?

CRASH (DAVE): De la Sears*.
* (n.tr.: lanț de magazine din SUA)

ADAMUS: Sears! (râsete) Sears! Și Cauldre îmi spune: “Nu e de mirare că ei dau faliment!” (mai multe râsete). Nu, și vreau să spun – nu încerc să fiu nepoliticos – dar ăsta nu e corpul tău.

CRASH: În regulă.

ADAMUS: Este al mamei și al tatălui tău și al mamelor și al taților lor și al tuturor celorlalți. Așadar, mă uit la tine și trebuie să râd, pentru că ești, încă, atât de strâns în corp – adică, noi trecem prin el – și identitatea ta și toate celelalte, dar ăsta nu ești tu. Asta-i tot ce pot spune. Cu adevărat, nu ești.

Am progresat mult. Oh, stați puțin. Trebuie să întrerupem totul. E un dar care vine la mine (publicul spune “Aaaaa!”). Oh, mulțumesc. Oh, priviți cum e împachetat (publicul spune “Uau!”) cu curcubeul violet (se referă la panglica cu care este legat). Pot să-l deschid acum?

SHAUMBRA 1 (femeie): Da, desigur.

ADAMUS: Oh, bun. Mă ajuți cu asta? (către Linda)

LINDA: Ar fi mult mai distractiv să te privesc cum te chinuiești.

ADAMUS: Da, știu! (râsete) Știu! E mai amuzant să te privesc eu cum te chinuiești cu el. Ei bine, așa un gând fermecător.

SHAUMBRA 1: Da.

ADAMUS: Acum, asta aduce la suprafață un subiect. Urmează să primiți daruri în viața voastră, voi toți, nu doar ca acesta, dar urmează să primiți daruri, poate nu așa de frumos împachetate. Dar când primiți acel dar, indiferent ce este – cineva vă dă o sumă mare de bani, cineva vă va lăsa ceva prin testament – nu familia voastră, pentru că ei nu au niciun ban (râsete) – dar altcineva vă lasă ceva prin testament – primiți-l. Nu faceți acea chestie umilă. Nu faceți: “Oh, chiar nu pot (primi).” Primiți-l. Luați-l. Asta este pentru tine, dacă vrei s-o porți (Adamus îi dă Lindei panglica, care are o fundă, iar ea și-o așează peste frunte, ca pe o bentiță). Luați-l și îngăduiți-l pentru că, pur și simplu, va fi un mod de trai. Sunt doar lucruri care vin la voi. (Cineva îi spune “Daa!” Lindei, apoi mai multe aplauze și ovații) Da. Da.

Am o confuzie în transmisia prin channel chiar acum, pentru că încerc să-l fac pe Cauldre să mă transmită pentru voi toți, dar el nu face cu adevărat asta. El cântă: “Iubito, e frig afară.”* (multe râsete) Așadar, e foarte dificil. S-ar putea să fiu nevoit să-l chem aici pe Kuthumi, pentru puțin ajutor. Și ce avem noi (aici)? Avem o frumoasă veioză 3D (publicul spune “Ohh!”). Să vedem… să vedem ce este înăuntru.
* (n.tr.: în original: Baby it’s cold outside – un binecunoscut colind american de Crăciun)

Deci, când îl primiți… oh, uau (Adamus îl deschide). Oh! Ăsta e – vrei, te rog, să-l asamblezi?

SHAUMBRA 1: Desigur.

ADAMUS: E destul de drăguț. Când primiți aceste daruri în viața voastră, doar îngăduiți-le, acceptați-le. Nu faceți chestia aia cu umilința. Nu-l faceți pe: “Nu-l merit.” Întrebați: “Nu mai ai nimic altceva?” (râsete, în timp ce ea termină de asamblat lampa)

SHAUMBRA 1: Oh, doamne.

LINDA: E un păun! Tu ești!

ADAMUS: Ohh! De ce m-ar numi cineva, păun? (publicul spune: “Ohh!” și se aud râsete în timp ce Adamus imită mersul țanțoș al unui păun) E foarte frumos.

O să ți-l dau ție (către Linda) în timp ce eu o să continui. Priviți la asta, Linda cu bentița și păunul și cum se potrivesc! (Adamus chicotește)

Lucrurile vor veni la voi și, permiteți-le. Doar acceptați-le și, nici măcar să nu simțiți ca și când ar trebui să faceți ceva în schimb. Știți, există încă acel gen de condiție umană: “Cineva mi-a dat ceva. Trebuie să-i dau ceva înapoi.” Nu trebuie. Nu trebuie. Tu vei primi o îmbrățișare mai târziu, dar asta doar pentru că. Ăsta urmează să fie un stil de viață, lucruri care doar vin la voi, așa că a fost un mod foarte potrivit de a începe ziua.

Dar, așa cum spuneam – (Adamus ia o gură de cafea) ah! – știți, noi chiar nu avem asta la Clubul Maeștrilor Ascensionați. Și, ați crede că, fiind un Maestru Ascensionat, ați avea totul. Totul ar avea un gust minunat, dar nu este atât de complex pe cât este aici, în această realitate. Și, complex într-un fel foarte limitat, dacă vă puteți imagina asta. Este cumva ca o realitate umană. E foarte complexă și totuși (se află) într-o cutie mititică. Și, din când în când, asta-i amuzant, știți voi, să sorbiți din cafea, să simțiți emoția/intensitatea, să-l simțiți pe Cauldre care primește această emoție/intensitate în corpul său și apoi devine foarte vorbăreț și apoi transmite mult prea repede și biata Vili, din cabina de traducere din spate, de-abia poate ține pasul cu el. Acestea sunt unele dintre cele mai minunate lucruri despre a fi om. Dar lucrul cu adevărat minunat este când ești om și Maestru, când poți să te bucuri de o cană de cafea, când poți vedea prin ochi omenești și numai ochi omenești. Și te uiți la fețele oamenilor, te uiți în ochii lor și apoi îi vezi trecând prin emoții și sentimente, iar asta e în regulă. Asta-i frumos. Dar ceea ce e cu adevărat uimitor este când există Și-ul. Când mă pot uita la voi și, de asemenea, să văd în viețile voastre trecute, să văd în viitorul vostru aproximativ, dacă vreți, să văd tot ceea ce sunteți. Acesta e lucrul uimitor, să aveți această experiență omenească, care este dificilă uneori când credeți că este singurul lucru, dar când îl aveți pe Și, când într-adevăr puteți percepe lucrurile, așa cum sunt ele, cu adevărat. Despre asta vom vorbi astăzi.

Clubul Maeștrilor Ascensionați nu este chiar un loc. (Adamus îi înmânează ambalajul mototolit lui Andy) Cadou, de la mine…

ANDY: Oh! Mulțumesc! (râsete)

ADAMUS: Daa. Acum, ar putea fi ceva cu adevărat valoros în el.

LINDA: Cât de atent!

ADAMUS: Foarte atent.

Dincolo de Realitatea Fizică

Clubul Maeștrilor Ascensionați nu este, cu adevărat, un loc. Nu există în niciun timp sau spațiu. De aceea, știința ar spune că nu există, dar de fapt există. Adică, este foarte real, doar că nu există în timp sau spațiu. Este o realitate care nu poate fi percepută cu ochii sau cu urechile, dar totuși este acolo.

La Clubul Maeștrilor Ascensionați avem cu mult peste 9000 – de fapt, săptămâna aceasta vom ajunge la 9800 de Maeștri Ascensionați (cineva spune “Da” și alții spun “Ooh!”). Da, și nimeni din acest grup, desigur (câteva chicoteli). EI bine, nu, pentru că voi nu vreți neapărat să fiți acolo. Voi vreți să fiți aici.

LINDA: Oh, corect, corect.

ADAMUS: Daa, daa, daa.

LINDA: Bună reamintire. Bună reamintire.

ADAMUS: Așadar, nu a fost o impolitețe când am spus asta, nu, pentru că voi stați aici. Vom ajunge la 9800 și, totuși, fiecare Maestru a ascensionat via Pământ. Ei toți au fost în corp uman, care este o stare nenaturală. Ei înțeleg această realitate, 70 de procente din realitate sunt percepute prin ochi și puțin prin urechi și apoi prin celelalte simțuri umane. Așadar, ei au acel trecut, astfel că suntem capabili să luăm acest nimic – deoarece Clubul Maeștrilor Ascensionați nu există în timp și spațiu, așadar, nu există, dar totuși este acolo – pentru că noi toți am trecut prin căile Pământului și am folosit simțurile omenești, suntem capabili să ne imaginăm acestea. Nu avem corpuri. Nu mâncăm mâncare cum ați face voi aici și apoi să trebuiască să o digerăm. Cu toate acestea, am avut cu toții experiența umană, așadar ne-o putem re-imagina și, de aceea, s-o trăim. Și chiar dacă sunt peste 9800 de Maeștri Ascensionați, fiecare cu propria lui perspectivă asupra Clubului Maeștrilor Ascensionați – toți au propria lor perspectivă asupra clubului – avem un acord unanim că există acest Club al Maeștrilor Ascensionați și, desigur, președintele sunt eu (râsete).

LINDA: Ai fost numit?

ADAMUS: Este percepția mea asupra realității. Nu sunt sigur că este a lor, dar cel puțin este… (mai multe râsete)

LINDA: Cum ai devenit preşedinte?

ADAMUS: Și dacă este percepția mea asupra realității, prin urmare…

ADAMUS ȘI PUBLICUL: Așa e.

ADAMUS: Și poate realitatea lui Kuthumi este total diferită, dar în realitatea mea, eu sunt șeful.

Deci avem acest loc care nu există în realitate, dar totuși e acolo. Avem un loc în care noi putem recrea atât de mult din lucrurile legate de Pământ, pe care le-am iubit.

Numărul unu pe listă – în acordul nostru unanim între Maeștrii Ascensionați – numărul unu este natura, așadar există natură peste tot. Este minunată. Dar versiunea mea de natură poate fi diferită de a lui Tobias, cu toate astea noi toți vedem natură. Ne place să avem discuții lungi, la club, despre frumusețea naturii, pentru că fiecare perspectivă este puțin diferită și niciuna nu este corectă și niciuna nu este greșită.

Așadar, avem mâncăruri rafinate și bucătarul șef ne afișează un meniu explicându-ne ce este la cină, pentru seară. Cam așa funcționează acordul nostru – “Hai să luăm o cină împreună prin a agrea cu toții același meniu” – dar fiecare Maestru Ascensionat va simți un gust diferit, o va vedea diferit, o va percepe diferit.

De fapt, nu avem niciun fel de simț al vederii sau al sunetului. Deloc, pentru că nu există timp și spațiu și, pentru a avea atributele văzului sau ale auzului sau ale oricărui simț uman, trebuie să ai timp și spațiu.

Așadar, va puteți imagina, suntem un grup de 9800 și ceva de Maeștri Ascensionați și nu putem vedea, nu putem auzi, nu putem simți, nu putem mirosi. Niciuna dintre acestea. Și începeți să vă întrebați: “Ei bine, atunci, este real? Există? Și ce este, dacă nu îl poți vedea? Cum îl percepi? Cum ai genul de acord unanim? Nu este doar un mare nimic?“ Și faptul e că, nu, este totul. Este totul, pentru că noi nu avem nevoie de ochi pentru a vedea. I-am avut înainte și au fost plăcuți pentru o mică perioadă, dar ochii voștri obosesc și, în cele din urmă, îmbătrânesc și, eventual ei nu mai lucrează deloc. Și apoi, sunteți cu adevărat pierduți pentru că ați depins de acei ochi atât de mult și, pe urmă vă simțiți ca o victimă și ochii voștri nu funcționează. Ehh! Dar, ideea principală este că nu aveți nevoie de ei. Nu aveți nevoie de ei. Ideea e că, de fapt, ca un Maestru Ascensionat, voi puteți percepe mai bine fără aceste simțuri omenești, decât puteți cu ele.

De aceea voi credeți că eu, când vin aici, de exemplu, pot să aud muzica voastră și să vă aud când sunteți la microfon. Nu pot. Nu pot. Pot să mă conectez prin Cauldre, care încă are urechi și ochi noi, dar nu vă pot vedea pe voi. Așadar, când te ridici, Edith și, îmi spui cât de mult mă iubești, de asemenea, nu te pot auzi. Iar voi spuneți: “Dar cum e posibil asta?” Ei bine, mă pot conecta prin Cauldre și e cumva amuzant să-i folosesc ochii și urechile și tot restul, dar chiar și atunci e mai degrabă limitat, așa că într-un fel o fac, într-un fel, nu. Te pot vedea, Merrick, chiar acum prin ochii lui Cauldre, dar pot vedea cu mult mai mult din tine prin propriile mele simțuri.

Deci, când vin aici să vă vizitez pe voi toți, când mă uit la voi prin camera de luat vederi pe ecranul calculatorului de acasă – daa, mă uit direct la voi chiar acum, direct la voi – nu am ochi și nu văd. Și e puțin dificil pentru om să înțeleagă asta, pentru că spune: “Ei bine, atunci cum o faci – ce faci?” Ei bine, noi – eu – percep energia. Asta e. Nu, nu culorile și nu lumina, pentru că nu există nicio culoare sau lumină în energie. Nu există nicio culoare sau lumină, așa că haideți să trecem peste faptul că urmează să vedeți lumini strălucitoare când veniți pe partea cealaltă. De fapt, nu. Trebuie să aveți ochi omenești pentru a face asta.

Ați putea avea niște experiențe în celelalte tărâmuri cu acel gen de lucruri – lumini aurii și flăcări violet și tot restul lor – dar, în realitate, voi doar asociați cu ceea ce mintea voastră omenească știa înainte de pe Pământ. Și apoi, treceți cumva peste asta și realizați că nu vedeți niciun fel de lumini strălucitoare, nu auziți niciun cor angelic minunat sau orice de genul ăsta și, pentru un moment nu este nimic. Mergeți pe partea cealaltă, fie că sunteți încă în corpul fizic sau nu, dar treceți dincolo – după ce treceți prin, cumva, iluziile inițiale – nimic. La început este puțin înfricoșător. Și avem Maeștri Ascensionați staționați primprejur pentru momentul când vi se întâmplă asta, deoarece vă veți speria cumplit. Veți face – “Nu e nimic! Ne-au mințit! Nu e nimic aici! Am crezut că exista un Club al Maeștrilor Ascensionați, dar nu e nimic. Nu e niciun sunet. Nu e nicio lumină. Nici măcar nu pot plânge!” (Adamus vorbește fără sunet: “N-o pot face! Ajutor! Ajutor!” și publicul râde)

Nu e nimic. Și apoi noi așteptăm răbdători chiar lângă voi, dar voi nu ne puteți vedea și nu ne puteți auzi și, noi așteptăm răbdători ca voi să treceți dincolo de dramele voastre umane, urlând și plângând (Adamus mimează din nou: “Ajutați-mă!”). Și știu ce spuneți: “Sunt în închisoarea de cristal, aceea în care a sfârșit Adamus. Acum sunt aici!” Și eu râd cumva – cumva – pentru că apoi, deodată, ceva se întâmplă. Întrerupătorul este decuplat și voi realizați că nu mai sunteți dependenți de simțurile umane. Nici măcar nu trebuie să vedeți culori sclipitoare sau unde de energie, pentru că energia nu are culori și, într-un fel, nici măcar nu are unde. Deodată, realizați: “Dar sunt atât de al naibii de conștient! Cum se poate să nu fie nimic, dar eu sunt atât de conștient?” Observați, Cauldre nu ar spune niciun cuvânt urât aici, pentru că este un Shoud de sărbătoare și pentru că Edith s-ar simți jignită. Deodată voi – “Sunt atât de conștient. Conștient…”

LINDA: Urmează ca el să folosească cuvântul care începe cu “f”?

ADAMUS: Nu, nu astăzi. Eu aș face-o, dar el este timid.

LINDA: În regulă (câteva râsete).

ADAMUS: Deodată, realizați că sunteți atât de conștienți și, în acea conștiență, voi începeți cumva să faceți o trecere în revistă a voastră înșivă. Nu mai aveți un corp, nu mai aveți nimic – vreau să spun, nimic – dar faceți o trecere în revistă, o evaluare. Faceți o trecere în revistă: “În regulă, unde sunt emoțiile mele? E bine asta? E rău? La naiba! Nu există nicio emoție. Nu am nicio prejudecată.” Și apoi, încercați să găsiți ceva cu care să asociați totul, pentru că oamenii sunt într-adevăr buni la acest lucru numit qualia, asocierea. Ori de câte ori vine ceva nou în viața voastră, voi încercați să-l asociați: “Ei bine, asta e ca acel lucru care s-a întâmplat.” Dar nu este nicio qualia, nu este nicio asociere, dar cu toate astea voi vă spuneți – pentru că știu, am trecut prin asta recent, cu cineva care a trecut dincolo – vă spuneți: “Sunt atât de conștient. Hiper-conștient, într-un fel în care nu am avut niciodată așa o claritate, hiper-conștient de toate. Dar, nu e nicio emoție. Nu e nicio imagine, niciun sunet. Nu e nicio forță sau presiune. Nu pot vedea nimic; nu pot auzi nimic. Ce e asta? De ce anume sunt conștient?” Și apoi vă aduceți aminte de învățăturile marelui Maestru care a spus: “Eu Exist. Eu Exist.” Ăsta eram eu, Maestrul (câteva chicoteli). Acum era momentul pentru aplauze (publicul aplaudă și ovaționează).

Trebuie să spun echipei de producție, cu adevărat, serios, avem nevoie de semne pentru “aplauze” și “râsete” și “bateți din palme,” pentru că uneori sunt cu atât de mult înainte, că ei pur și simplu (nu se prind), știți voi. Dar dacă îl punem pe ecran, știți… (Adamus bate din palme fără convingere), aplaudați. Lăsați-o baltă. O idee proastă.

Deci, unde eram? Oh. Primul lucru este: “Eu Exist. De asta sunt conștient. Eu Exist. Nu am niciun corp. Nu am nicio identitate, dar totuși, cumva, exist.” Și voi treceți prin tot acel gen de ‘a face dragoste cu voi înșivă’ – “Oh, eu exist. Sunt cu mine și asta e tot ce contează” – și apoi, următorul lucru care se întâmplă este că voi realizați: “Sunt conștient de ceva. Sunt conștient…” și încercați să vă deschideți ochii, dar nu aveți niciunul. E într-adevăr cumva amuzant să privești la toate astea. Îmi doresc să fi putut filma pe partea noastră și chiar o reproducere umană nu ar fi atât de bună. Dar, deodată realizați că există ceva și încercați să vă deschideți ochii, dar nu aveți niciunul și – pentru că nu aveți un corp, vedeți voi – și încercați să auziți. Dar sunteți atât de conștienți și cu mai mult decât acum, chiar acum, iar deodată, realizați: “E energie. Sunt pur și simplu conștient de mine însumi. Eu Exist și acum sunt conștient de energie în starea ei cea mai pură. Și este neutră. Nu se mișcă. Nu există lumini vii în ea. Nu există nicio presiune din partea ei. Nu simt un lucru fizic, dar totuși sunt conștient de ea. Cum vine asta? Cum vine asta?” vă gândiți voi.

Acum, odată ce ați devenit conștienți, treceți prin acest gen (de experiență) care vă deschide ochii – fără nicio aluzie, pentru că nu aveți ochi – odată ce treceți prin această trezire la faptul că: ”Eu sunt conștient de energie și, dintr-un anumit motiv, nu se simte ca și când ar veni din afara mea. Nu din afară. Sunt conștient de energie și este atât de familiară. E ca și când… sunt eu?” Apoi treceți prin acest lucru – literalmente, am trecut prin asta săptămâna trecută; doar spun o poveste despre un Maestru Ascensionat pe care l-am întâlnit – și, deodată treceți prin acest lucru, iar eu îmi dau ochii peste cap. Nu am ochi, dar știți voi, cumva simulez, pentru că obișnuiam s-o fac. Deodată, îmi dau ochii peste cap și voi treceți prin: “Totul este unul. Totul este unul! Eu sunt unul. Noi toți suntem unul.”

LINDA: Ce?!

ADAMUS: Șșt! Lasă-mă să-mi termin povestea (câteva chicoteli și Linda suspină). Voi spuneți: “Universul este unul. Noi suntem una cu Dumnezeu. Toate lucrurile sunt una.” Iar eu stau aici făcând: “Oh”. Nu stau de-adevăratelea, pentru că nu am un corp, dar, știți voi, sunt aici făcând: “Oh, oh, oh! Hai să trecem de partea asta. Asta prin care trebuie să trecem e partea cea mai puțin preferată a mea. Hai să trecem de asta: ‘Noi suntem cu toții una’.” Așadar, mă întorc la Clubul Maeștrilor Ascensionați și îmi imaginez o cană mică de cafea – nimic ca ceea ce aveți aici – apoi mă întorc. De obicei vă ia aproape cinci sau șase zile să treceți prin: “E totul una!” Și sunt o mulțime de oameni care rămân prinși acolo, știți voi. Ei, pur și simplu, nu vor să dea drumul la asta.

Și apoi, după ce, într-un fel, vă produceți o plăcere imensă cu asta pentru o mică perioadă, apoi deodată faceți: “Sunt unul și toate astea sunt eu. Eu sunt unul. La naiba cu toți ceilalți.” (câteva râsete) Urma să spun un cuvânt foarte urât dar: “Sunt unul. Tocmai mi-am perceput propria mea unitate. Eu Sunt Cel Ce Sunt!”

La care eu zic: “De când încerc să-ți spun asta?!” Voi încă nu mă auziți, așadar spuneți: “Eu Sunt Cel Ce Sunt! Toate astea sunt eu. Eu sunt unimea. Toată această energie, care doar stă aici, gata să meargă la lucru pentru mine oricum aleg eu, universul, întregul univers sunt doar eu!” Și apoi, căile voastre umane vă stau în drum acolo și faceți: “Oh, dar nu ar trebui să gândesc așa.” Și eu spun: “Nu, ăsta e modul de a gândi, pentru că întregul univers ești tu.”

Și voi: “Eu sunt una cu Dumnezeu. Una cu Dumnezeu, dar poate Dumnezeu sunt eu? Oh! Nu pot gândi așa. S-ar putea să merg în iad”. Nu o să vă duceți în iad! Sunteți pe drumul vostru către Clubul Maeștrilor Ascensionați! (râsete) E la zece metri depărtare! Aproape că ați putea vedea semnul dacă ați avea ochi! (mai multe râsete) Nu, n-o să mergeți în iad! Treceți peste asta!

Așadar, în cele din urmă, spuneți: “EI bine, poate – nu se uită nimeni, pentru că nu este nimic aici – poate aș putea, în regulă, pentru un moment, eu sunt unimea și aceasta este Dumnezeul.” Iar apoi, bum! Deodată, deodată voi dați drumul rămășițelor de makyo pe care le-ați mai fi putut avea și deodată realizați: “Oh! Asta e ceea ce se presupunea că aș fi avut de învățat pe Pământ, la Crimson Circle și acum a trebuit să mor și să vin aici să aflu și – Adamus, ești aici?”

Și eu: “Da, sunt chiar aici.“

“Adamus, ești aici?!”

“Nu mai încerca să te uiți prin ochii tăi. Nu ai ochi!”

“Adamus mă poți auzi?”

“Să te aud? Nu mai țipa! Mă doare capul. Am o mahmureală de aseară! (râsete)

“Adamus!”

“Da?”

“Adamus, dacă mă auzi, du-te înapoi pe Pământ la următorul Shoud și spune-le tuturor de la Shoud: ‘Eu Exist. Eu Sunt Cel Ce Sunt. Eu Sunt Unul și Eu sunt Dumnezeu.’”

Și eu sunt în genul: “Daa, în regulă, o s-o fac, dar le spun asta de ani de zile. Dar, daa, o să repet lucrul ăsta pentru ei.”

Și voi faceți: “Asta e o revelație! O adevărată revelație.”

Și când toate astea se liniștesc și când, în final, ei realizează că tocmai percep energiile, chiar acum – nu-și folosesc mintea, nu sunt în memorie, nu folosesc simțurile omenești – ei deodată se întorc la simțul angelic înnăscut – dacă vreți să-i spuneți așa – al energiei. Abilitatea de a fi conștient de energie. Acolo sunt ei, în acest moment.

Acum, deodată, ei realizează că eu sunt chiar acolo, chiar dacă nu am corp, nu am energie, nu am nimic. Sunt pur și simplu conștiință. Sunt o ființă cu suflet. Și, deodată, ei sunt în genul: “Adamus! Tu ești!” Și eu: “Daa, daa, daa! Eu sunt! Daa.”

“Adamus! Ar fi trebuit să vezi povestea asta, acest lucru prin care tocmai am trecut!” Eu sunt gen: “Am fost aici tot timpul, dar tu nu m-ai simțit. Tu erai încă prins în atât de multele căi de limitare omenești, dar eu eram aici.” Și apoi le spun: “Știi, se face târziu” – chiar dacă nu este timp și nu este spațiu – “Hai doar să mergem la Clubul Maeștrilor Ascensionați.” Și o iau puțin înaintea lor, deschid ușa și acolo sunt 9800 de Maeștri Ascensionați ovaționând intrarea lor în clubul Maeștrilor Ascensionați – e cumva o poveste drăguță – daa și, un cățeluș (cineva spune ”Aaaa!”) Daa, daa, daa. Trebuia să băgați asta.

Așadar, morala acestei povești este că îmi place să fiu aici cu voi, dar nu am ochi, nu am urechi. Nu vă percep pe voi și nimic de aici, prin simțurile umane. Totul este energie. Doar energie.

Așa că acum, energetic, mai ales că am fost pe planetă, am trăit în formă umană – și folosind simțurile lui Cauldre – pot conecta punctele și pot vedea cam cum arătați, deși, într-adevăr aș prefera să nu văd cum arătați (câteva chicoteli). Nu, pentru că adevăratele voastre energii care vă înconjoară sunt cu mult mai bune decât doar ce este perceput cu ochii omenești.

Așadar azi, vom intra în simțul energiei, abilitatea de a fi conștienți de energiile care vă înconjoară și nu este nimic ce puteți face cu ochii voștri sau cu urechile voastre sau orice altceva, pentru că asta nu este energie. Voi nu percepeți nimic altceva decât o iluzie. Asta e. O iluzie pe care o numiți realitate, dar de fapt nu este adevărată. Nu este nici falsă, dar nu este adevărată.

Înțelepciunea Shaumbrei

Deci, înainte de a merge mai departe, cred că este timpul să schimbăm vitezele pentru o clipă, să vă las să digerați cumva, din punct de vedere energetic, ceea ce tocmai am discutat. Cred că este timpul ca Linda să ia microfonul.

LINDA: Oh, doamne.

ADAMUS: Oh, doamne. Și cred că este timpul pentru Înțelepciunea Shaumbrei.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: În regulă, Linda la microfon.

LINDA: Am priceput.

(înregistrarea video cu Înțelepciunea Shaumbrei începe să se deruleze)

ADAMUS: Ah, în regulă. Iată că începe. Înțelepciunea Shaumbrei.

(înregistrarea video continuă)

Bine. Prima întrebare și, am două întrebări pentru astăzi. Prima întrebare.

Unii oameni o au și alți oameni nu. Haideți să aprindem aceste lumini aici sus. Vreau să văd privirea de frică de pe fețele fiecăruia (câteva chicoteli), în mod special după tot acel întuneric, fără lumini și… (luminile se aprind) Ohh! Îmi pare rău de asta. Vince este tocmai pe punctul de a leșina acolo în spate, din pricina asaltului luminii. Poate putem să o reducem puțin, pentru că – dar, în regulă.

Întrebarea este – un pic mai intensă. Vreți ca toți cei care sunt online să vadă. Haideți să… (luminile sunt ajustate) Oh! Asta-i minunat.

LINDA: Oh! Uite ce chipeș arăți.

ADAMUS: Daaa.

LINDA: Grozav. Priviți. Priviți.

ADAMUS: Și haideți să punem fețele lor aici sus (pe monitor), astfel încât ei cu adevărat să poată vedea. Puteți vedea cum arătați, știți voi, vreau să spun, deoarece eu ajung să vă văd, așa că poate (și) voi ar trebui să vă vedeți pe voi înșivă. Putem face asta, să-i punem sus pe ecran? (cineva spune ”Oh, nu!”) Oh, da, da! Nu, asta este în totalitate o parte a frumoasei experiențe de astăzi, este precum ‘lucrurile nu sunt ceea ce vezi’. Așa că, ăștia nu sunteți voi cu adevărat. Nu sunteți bucuroși? (Adamus chicotește) Vom ajunge la asta mai încolo.

Unii oameni o au și alții nu. Unii oameni s-au născut cu o lingură de argint în gură și alți oameni s-au născut cu o bucată de cărbune, ca să folosesc o analogie de Crăciun. Unii… (râsete în timp ce unii din public se strâmbă la cameră) În regulă, avem secțiunea de fluturi aici, în spate. Adică, e în regulă (Adamus chicotește). Unii oameni o au și alții… (mai multe râsete, în timp ce oamenii din public continuă să exagereze cu strâmbăturile)

~ Prima întrebare

Unii oameni o au și alții nu. De ce se întâmplă asta? De ce se întâmplă asta? Este – ei bine, nu vă voi da eu răspunsul. Unii oameni doar plutesc prin viață și totul este acolo pentru ei. Alți oameni doar se poticnesc în viață. Unii oameni suferă, se târăsc pe coate și genunchi prin viață. Ce este asta? Care sunt factorii? Dragă Linda, la microfon, numărul unu.

LINDA: Am să merg direct la un fizician.

ADAMUS: Unii o au, alții nu. De ce?

LINDA: În regulă.

ADAMUS: Și asta nu este, în mod necesar, propria ta opinie. Asta este opinia conștiinței de masă. De ce crede conștiința de masă că unii oameni o au și alții nu? Ar fi într-adevăr ceva special dacă ai ține acel microfon sus la gură (Iiro îl ține întors invers; râsete). Partea cealaltă (Adamus chicotește). Asta va fi o zi grea. Da.

(există o mică pauză)

Dă-mi voie atunci să întorc asta puțin. Tu o ai sau nu?

IIRO: Uneori.

ADAMUS: Uneori. Pe o scară de la unu la zece, o ai, vreau să spun, acolo în viața ta? Este doar: ai acea lingură de aur sau nu?

IIRO: Destul de des.

ADAMUS: Destul de des. Pe o scară de la unu la zece, cât ți-ai da ție?

IIRO: Nouă.

ADAMUS: Nouă. Asta-i destul de bine. Asta-i destul de bine. În regulă. Acum, cu alți oameni, conștiința de masă, care este justificarea lor? Unii o au și alții nu.

IIRO: (pauză) Nu poți avea doar lucrurile bune. Ai toate lucrurile.

ADAMUS: În regulă. Bine. Așadar, trebuie să ai și ceva din lucrurile rele. De ce unii oameni au în viața lor mai mult din lucrurile rele?

IIRO: Pentru că ei fug de ele.

ADAMUS: Bine. În regulă. Vom accepta asta. Nu există răspunsuri greșite aici, dar există doar un singur răspuns corect (Adamus chicotește), ca de obicei. Mulțumesc. Mulțumesc.

Unii o au și alții nu. De ce? Cum? Cum funcționează asta? În percepția conștiinței de masă. Voi sunteți mai înțelepți de atât. Încântătoare ținuta de astăzi, ca de obicei.

HENRIETTE: Mulțumesc.

ADAMUS: Da.

HENRIETTE: Conș…

ADAMUS: (o întrerupe) Ar trebui poate să ții ore de vestimentație din alte perioade, stiluri diverse (câteva aplauze). Da, da.

HENRIETTE: Mi-ar plăcea s-o fac.

ADAMUS: Da, și pentru bărbați. Pentru bărbații Shaumbra.

HENRIETTE: În mod absolut.

ADAMUS: Da, da (ea chicotește), pentru că ei au nevoie de asta (râsete). Da, în percepția conștiinței de masă, unii o au, alții nu. De ce?

HENRIETTE: Lăcomie, ego.

ADAMUS: Lăcomie, ego. Bine. În regulă. Tu o ai sau nu?

HENRIETTE: (ușoară pauză) Eu sunt Și-ul, așadar, Sunt Maestrul și omul.

ADAMUS: Corect, dar nu mi-ai răspuns la întrebare. Tu pari ca un politician (mai multe râsete). Sunt în jocul meu azi, așa că, știi tu… Tu o ai sau nu în viața ta?

HENRIETTE: Da.

ADAMUS: Pe o scară de la unu la zece, cât de mult? Și nu mă lua cu makyo. Am văzut ce urma să spui. Și apoi – ești așa de amuzantă – am văzut ce urma să spui și apoi am simțit ceea ce ai simțit tu și, ai fost acolo în conflict, pentru o clipă. Unde te afli? Și nu contează, pentru că vom schimba oricum asta. Unde te afli?

HENRIETTE: Șapte.

ADAMUS: În regulă (făcând o ușoară pauză). Un șapte împins. Un șapte împins. Ei, oh, haide doar să… ești în jur de cinci și te lupți să ajungi la 5,2. Și muncești prea mult la ea, îți voi spune asta chiar acum. Ăsta este miezul problemei. Pur și simplu muncești la asta prea mult. Te gândești la ea. Muncești la asta. Și care crezi că este cea mai mare influență și de ce nu ai un șapte, opt sau nouă? Ce crezi că are cea mai mare influență, care încă se lipește de tine?

HENRIETTE: Eu. Sunt cumva împotmolită în noroi. Al meu personal.

ADAMUS: Da, nu este cu adevărat împotmolirea ta proprie. De unde vine? Tu știi.

HENRIETTE: Ceea ce îmi vine în minte este neamul, dar…

ADAMUS: Asta este!

HENRIETTE: … Am făcut deja asta!

ADAMUS: Ce vine în minte! Știu, nici măcar să nu o spui că vine din minte. Doar că…

HENRIETTE: Am trecut prin acel curs. Am trecut prin asta! (ea chicotește)

ADAMUS: Da, dar strămoșii tăi au fost într-adevăr niște vrăjitori adevărați.

HENRIETTE: Ohh, da!

ADAMUS: Da.

HENRIETTE: Ooh!

ADAMUS: Strămoșii tăi, ei se agață/nu se lasă. Nu vor ca tu să pleci. După cum simt din energie, nu sunt prea mulți alții care vor duce mai departe această tradiție de familie.

HENRIETTE: Asta este adevărat. Eu trebuia să duc mai departe tradiția.

ADAMUS: Da, da. Așadar, ai avut o povară mare pe umeri. Așa că ai multă treabă ancestrală și, da, tu ai făcut cursul și tot restul, dar fă-l din nou și spune-le – unde le vei spune strămoșilor să se ducă? (câteva chicoteli)

HENRIETTE: Primul cuvânt care apare nu-l pot repeta aici.

ADAMUS: Sigur că poți.

HENRIETTE: Mai ales lângă Edith! (ea chicotește)

ADAMUS: Nu, nu, nu, nu, nu. Edith este o altă persoană, acum (câteva chicoteli). Odată ce s-a mutat din scaunul acela, ea este în regulă cu cuvintele urâte. Așa că, ce le vei spune? Nu te reține. Pentru numele lui Dumnezeu!

HENRIETTE: Spun…

ADAMUS: Da, știu că este ziua ta de naștere.

HENRIETTE: … ”Ei, off!” (râde)

ADAMUS: Da, știu că este ziua lui de naștere. De aceea i-am cerut lui scuze mai întâi și, este ca și cum, pentru numele lui Christos (câteva chicoteli). Dar hai să ne oprim din a ne minți. Hai doar să le spunem să plece naibii (publicul spune ”Ooh!” și Linda icnește). Nu, strămoșii, într-adevăr, pentru că tu ai încercat să fii drăguță și să negociezi: ”Ei bine, trebuie să vă părăsesc acum, căci, știți voi, eu eliberez karma ancestrală și toate astea.” Știi, ei doar râd și te apucă chiar mai strâns. Spune doar nu. Da.

HENRIETTE: Există ceva interesant ce simt că se petrece înăuntru și asta este faptul că există un mic pompon/o asigurare să știu că ei vor ca eu să duc (lucrurile) mai departe și, este ca și cum: ”Ooh! Asta este foarte tare.” Dar cealaltă…

ADAMUS: Oh, sigur, și ei vor…

HENRIETTE: Și-ul…

ADAMUS: Da, da. Ei îți vor spune că tu ești regina familiei și ei te-au așteptat o eternitate și tu vii de pe o altă planetă ca să-i salvezi.

HENRIETTE: Așa că, există ceva sexi în legătură cu asta.

ADAMUS: Eh, seducător, nu sexi. O să-ți arăt eu sexi, dar seducător…

HENRIETTE: Uauu!!!! (râsete) Da!

ADAMUS: Și bietul Cauldre, el este ceva de genul: ”Ohhh! Este precum tatăl meu…” (mai multe râsete) Oh. În regulă, asta este atât de confuz. Însă, există așadar ceva foarte seducător în legătură cu asta.

HENRIETTE: Da.

ADAMUS: Da, în regulă. Minunat.

HENRIETTE: Da, există. Deci, vreau să recunosc faptul că există o seducție, deoarece ea este într-adevăr mare.

ADAMUS: Chiar mare.

HENRIETTE: Și tot drumul înapoi în timp.

ADAMUS: Și tu nu ești încă complet doritoare să dai drumul. Nu.

HENRIETTE: Există asta.

ADAMUS: Da! De asta am și spus-o! (râsete) Nu, nu ești, și astfel ești în conflict.

HENRIETTE: Da.

ADAMUS: Și ți-ar plăcea să spui că ești – relativ la faptul că tu o ai și viața doar curge, plină de grație – erai pe punctul de a spune poate în jur de șapte, poate un opt. Nu, nu, nu, nu. Hai doar să fim clari aici. Ai putea ușor să fii de zece, dar spune-le – uh! – spune-le că nu mai ești o parte a liniei familiei. Spune-le că vei merge în trecut și vei lua un topor mare și – bum! bum! bum! – tai conexiunea și că tu nu vei mai fi în viitorul lor.

HENRIETTE: Asta se simte a fi corect (cineva strigă ”Iuhu!”) Mulțumesc.

ADAMUS: Sună destul de bine. Da, da. Da. Daa (câțiva aplaudă).

HENRIETTE: O să țin asta sub observație.

ADAMUS: Da. Da. Bun. Mulțumesc.

HENRIETTE: Mulțumesc.

ADAMUS: Încă vreo doi. Încă vreo doi. Unii o au, alții nu. Care-i treaba? E de vină educația ta? Tu ești deșteaptă. Ești foarte deșteaptă.

IWONA: Din păcate.

ADAMUS: Din păcate (ei chicotesc) Nu, ești deșteaptă. A fost educația ta cea care te-a adus în punctul în care te afli?

IWONA: Da, a făcut-o de fapt.

ADAMUS: Oh, da, da.

IWONA: Ei bine, în această viață omenească.

ADAMUS: Exact, exact. Așadar, educația este ceea ce au unii oameni – ei o au și alții nu?

IWONA: Și sistemele de credință și, desigur, de unde provii, familia ta.

ADAMUS: De unde ești. Cum ar fi, țara ta?

IWONA: Eii! Da, și asta.

ADAMUS: Da.

IWONA: Însă familia ta, chiar din interiorul țării lor.

ADAMUS: De ce ai plecat din țara ta?

IWONA: (oftează) Ăsta a fost un aranjament.

ADAMUS: Da, da. A fost un mare aranjament.

IWONA: A fost un aranjament uriaș! (ea chicotește)

ADAMUS: Da, da. Uriaș. Ai știut că sosea ceva de genul ăsta.

IWONA: Am știut, da.

ADAMUS: Dar ți-ai părăsit țara. De ce?

IWONA: Ei bine, am venit în noua Atlantidă, corect?

ADAMUS: Sigur.

IWONA: Să întâlnesc Shaumbra. Să întâlnesc…

ADAMUS: Sigur (ea chicotește). Da, ceva de genul ăsta.

IWONA: Da.

ADAMUS: Da, da. Ei bine, pentru că te împiedica să avansezi/te trăgea înapoi. Știi tu…

IWONA: Da, a fost asta…

ADAMUS: Fără să o știi, tu ești un bun detector de energii. Ești foarte perceptivă în legătură cu energia, însă mintea ta, care, știi tu, mintea ta deșteaptă se pune în drum tot timpul și apoi blochează asta.

IWONA: (șoptește) O face.

ADAMUS: Dar, tu știai doar în mod intuitiv că trebuia să pleci de acolo, pentru că (acel loc) nu ar fi permis nivelul de grație pe care tu îl doreai în viața ta, destul de simplu.

IWONA: Grație și frumusețe.

ADAMUS: Da, da. Și nu că nu ai fi putut să rămâi acolo și să faci asta, dar este doar mai greu. Este doar mai dur. Bun. Unde te afli în această grație și, știi tu, tocmai ‘o ai’ în viața ta, pe o scară de la unu la zece?

IWONA: Aș spune șapte.

ADAMUS: Șapte. Aș fi de acord cu asta. Da. Vrei să mergi la opt?

IWONA: În mod categoric. Zece!

ADAMUS: Zece, în regulă. Uau! Isuse! Oameni lacomi (râsete). Nu, nu, nu! Asta-i o glumă! Da, zece!

IWONA: Da! Zece!

ADAMUS: Categoric.

IWONA: În mod absolut! (ea chicotește)

ADAMUS: În regulă. Încă unul. Încă unul. Unii o au și alții nu. Despre ce sunt toate astea? Cu Vince, trebuie că asta este despre a arăta bine, nu-i așa?

VINCE: Și asta.

ADAMUS: Da, da. Da.

VINCE: Și deștepți.

ADAMUS: Tu ești un tip arătos…

VINCE: Da.

ADAMUS: În zilele tinereții tale, am auzit că erai destul de – hm!

VINCE: Suzy spune iar povești (Adamus râde).

ADAMUS: Oh, este vechiul ”să dăm vina pe Suzy”. (râsete) Așadar, ce o face? Unii oameni o au, alții nu. Care este motivul?

VINCE: Cred că este o decizie personală.

ADAMUS: O decizie personală.

VINCE: Să o faci.

ADAMUS: Acum, eu vorbesc despre conștiința de masă. Chiar crezi că ei se gândesc măcar că pot face o alegere?

VINCE: Nu. Nici măcar nu cred că sunt conștienți…

ADAMUS: Mulțumesc.

VINCE: … ca să-ți răspund.

ADAMUS: Daa, da.

VINCE: Da.

ADAMUS: Însă, știi tu, dacă faci un sondaj afară, pe stradă și vorbești cu o persoană obișnuită de pe stradă și spui: ”De ce unii o au și alții nu?” În general, care ar fi răspunsul?

VINCE: Nu știu care ar fi răspunsul lor. Al meu ar fi…

ADAMUS: Am auzit cumva asta? Am auzit un ecou șters care spunea: ”Nu știu?” Voi trece (peste asta), însă. Asta este Hanuka* așa că te lăsăm să treci.
*(n.tr.: sărbătoare evreiască denumită și Sărbătoarea Luminii)

VINCE: Cred că biserica are mult de-a face cu asta sau cu alte vinovății.

ADAMUS: Da.

VINCE: Și ”incapacitate” este un cuvânt pe care l-aș alege, de a accepta responsabilitatea.

ADAMUS: Bine. Ei ar spune asta sau asta este propria ta percepție?

VINCE: Ei ar spune: ”Cineva m-a băgat în asta.”

ADAMUS: Corect. Iată. Mulțumesc. În regulă. Iată că ai știut. Mulțumesc foarte mult. Unde te afli în această grație în viața ta?

VINCE: Șase și jumătate.

ADAMUS: Șase și jumătate. Asta este o estimare destul de cinstită. Da. Obișnuia (pe vremuri) să fie mai ridicată. Ce s-a întâmplat?

VINCE: Viața (râsete).

ADAMUS: Ai dreptate. În regulă. Bine. Mulțumesc mult pentru răspuns.

Am adus asta în discuție, este un punct important, căci există acest lucru pe planeta Pământ – unii o au, alții nu. Unii sunt doar norocoși. Asta este probabil una dintre cele mai mari scuze (luminile sunt reduse). Oh, mențineți acele lumini aprinse, ne întoarcem (publicul se plânge). Acum știți prin ce are de trecut Cauldre. El a spus asta, nu eu.

Așadar, pe planeta Pământ, când priviți la chestiunea cu ‘unii o au, alții nu,’ de fapt, am făcut un mic sondaj despre asta și motivul numărul unu pentru care oamenii au această credință despre unde se află – este norocul. E chiar interesant. Nu aș fi crezut asta până când nu am plecat, m-am re-întrupat cumva pentru scurt timp, mi-am pierdut vremea prin diverse orașe și am întrebat oamenii: ”Așadar, ce îl face pe unul favorizat și pe altul nu?” Norocul. Un alt motiv obișnuit este familia. Știți voi: ”Familia a avut bani. Familia mea nu a avut,” dar tu vii din una cu bani. Educația (profesională) a fost chiar acolo în capul listei. ”Trebuie să fii educat în vremurile astea. Trebuie să ai nu numai o diplomă universitară sau un master, trebuie să ai un doctorat. Ăsta este modul în care o faci. Apoi vei fi plin de succes.” Însă norocul – numărul unu. A fost atât de interesant.

Destul de puțini oameni, din anumite regiuni ale lumii, au spus că era Spiritul, Dumnezeu, Allah, oricare, cel care vă dăruiește. Asta se întâmplă fie pentru că ești bun sau rău și, în consecință, fie că e vorba de îngeri sau un oarecare tip de dumnezeu ciudat ori altceva, este acel Dumnezeu anume, știți, care vă răsplătește, deoarece sunteți o persoană drăguță/bună. Urmați regulile. (Cineva strănută) Sănătate.*
* (n.tr.: Gesundheit = Sănătate, în limba germană).

Așadar, există o foarte interesantă percepție pe planetă despre ce anume face asta și ce nu o face. ”Ești bun? Ești bun în ochii lui Dumnezeu și acum primești favorurile ‘lui’?” Este mereu un tip. Nu înțeleg asta. Ciudat.

Așadar, motivele, de fapt, cele mai multe dintre ele, sunt atașate de un fel de energie de victimă. ”Nu am avut o familie bogată. Nu am avut o educație bună. Este ‘omul’ (de vină).” Știți că 99% din populație trăiește suprimată, oprimată; 1% are totul, iar aceștia toți conspiră cu extratereștrii ca să obțină chiar mai mult (unii chicotesc), și aceștia vă sug sângele noaptea, în timp ce dormiți. Trimit mici roboți care intră și vă sug pur și simplu sângele și vă infiltrează creierul. Asta a fost de fapt menționat în mod mult mai obișnuit decât aș fi crezut vreodată. Dar o mulțime de oameni cred în această conspirație: ”Unii au, unii nu au. Ăsta este modul în care multe familii de pe planetă controlează toată bogăția și băncile și pământurile agricole și toaletele publice cu taxă (mai multe chicoteli). Ei controlează toaletele publice cu taxă de pe această planetă!”

Toate acestea sunt scuze de rahat. Absolut scuze de rahat, iresponsabile, makyo toată ziua. Este percepția lor, deci presupun că este real într-o oarecare măsură. Există doar un singur lucru, doar un singur lucru. Nu are importanță familia voastră, educația voastră, norocul vostru sau orice altceva. Este – am nevoie să bată tobele sau ceva (publicul imită bătăile de tobă). Asta e o bătaie de tobă destul de bună, da. Ei nu vor înțelege niciodată, apropo, așadar, nici măcar nu încercați. Vă rog, nu încercați. Va trece multă vreme până când ei vor înțelege, însă este vorba de relația voastră cu energia. Punct. Asta e. Nu e vorba de noroc. Nu e vorba de familia voastră sau nimic altceva; relația voastră cu energia. Dar relația voastră cu energia va ajunge foarte distorsionată și dată peste cap dacă vă agățați de multe chestii cu energie de victimă, dacă vă agățați de credințe că altcineva afară, acolo, controlează totul.

Știți, cumva, este de fapt o poveste amuzantă, pentru o vreme – “Este omul. Sunt aceste 42 de familii care controlează toată bogăția de pe planetă.” Știți, mi-am băgat nasul în aceste familii, din când în când. Știți cât de incredibil de nefericiți sunt? Sunt nefericiți! Nefericiți, și este în totalitate vorba despre putere. Este cumva incestuos, într-un fel ciudat – nu într-un sens sexual – dar o putere incestuoasă, într-un fel ciudat, ei continuă să se întoarcă în aceste familii puternice și sunt nefericiți. Dar asta e altă poveste. Voi spune mai multe despre asta, cândva. Voi fi fericit s-o fac.

Deci, în ultimă instanță, este vorba despre relația voastră cu energia. Și, din nou, nu încercați să explicați asta nimănui din afară. Pur și simplu nu vor înțelege și, se vor lupta pentru victimizarea lor. Se vor lupta: „Ei bine, nu am avut o educație bună. Părinții mei erau bețivi.” Indiferent ce este, totul e makyo. Totul e makyo.

~ Întrebarea 2

Deci, următoarea întrebare și, voi lega toate acestea împreună la un moment dat, anul viitor poate (câteva chicoteli). Următoarea întrebare. Oh, îmi place această întrebare. Unii dintre voi chiar o să vă enervați. Poate nu cei de aici, ci câțiva conectați online. Deci – trebuie să dau jos jacheta lui Cauldre pentru asta, acestea sunt cuvinte provocatoare (publicul spune „Ohh!”). Da, da, da. Da.

LINDA: Jacheta jos, în regulă.

ADAMUS: Deci unde e un cuier?

LINDA: Aici, aici! Aici. Aici, aici.

ADAMUS: Ai vrea să stai pur și simplu aici și să porți asta? Ca un… (adresându-se unei persoane din public; râsete) Doar pune-o pe scaun.

Deci, următoarea întrebare este cât de mulți dintre voi ați ascultat Eu Sunt Somnul, noua Pauză a Maestrului, Eu Sunt Somnul? În regulă, grozav. Destul de mulți. Bun. Cât de mulți dintre voi ați auzit mesajul meu – nu al lui Cauldre și nu al Crimson Circle, mesajul meu de la început – unde am spus: „O să fiți condamnați la iad, dacă” – nu am spus-o chiar așa; am vrut să o spun așa, unde am spus – „Asta este pentru tine și, dacă nu există un schimb de energie aici, nu va fi nicio energie pentru tine.” Câți dintre voi ați auzit asta? Bun. Online? Bun. Câți dintre voi ați fost realmente enervați de asta? (cineva spune „Câtuși de puțin”) Jumătate. Puțintel enervați? Câți dintre cei conectați online? (Adamus suspină) Sunt o mulțime (câteva râsete).

LINDA: Îl vrei pe cel care a ridicat mâna?

ADAMUS: Nu. Nu.

LINDA: Nu. În regulă.

ADAMUS: Deci, întrebarea e, am pus asta acolo dinadins ca să vă enervez pe unii dintre voi. Am pus-o acolo dinadins ca să alung pe unii dintre voi. Ha, ha, ha, ha! (câteva chicoteli) Nu, trebuia să o facem. Nu putem merge acolo unde urmează să mergem cu foarte mult makyo vechi.

Așadar, am pus-o acolo dinadins de dragul enervării și, întrebarea este de ce am pus-o acolo? De ce am pus-o acolo? Acum, Linda la microfon.

LINDA: În regulă. De ce ai pus-o acolo?

ADAMUS: Și trebuie să fie cineva care a ascultat Eu Sunt Somnul.

LINDA: În regulă, să mergem aici.

IWONA: Da?

LINDA: Scuze.

ADAMUS: De ce am pus-o acolo?

IWONA: Ei bine, ca să enervezi pe toată lumea!

ADAMUS: Ți-am dat deja răspunsul! Da (Adamus râde).

IWONA: Iar pe mine nu m-ai enervat. Sunt de acord cu tine.

ADAMUS: De ce ești de acord?

IWONA: Pentru că nu este propriu unui maestru să fure pur și simplu lucruri.

ADAMUS: Așa. De ce?

IWONA: Pentru că este vorba de relația ta cu energia, exact cum ai spus tu.

ADAMUS: Exact. Nu e vorba despre un concept moral aici, deoarece acela e lipsit de consecințe. Este vorba despre relația voastră cu energia. Bun. Încă vreo doi. De ce am pus asta acolo, altfel decât doar să enervez Shaumbra?

LINDA: Oh, aici. Tu erai enervată. Poftim.

ADAMUS: Bun. De ce am pus asta acolo?

HENRIETTE: Ai avut nevoie să stabilești un standard. Era realmente necesar.

ADAMUS: Așa.

HENRIETTE: Trebuia să fie exprimat în cuvinte, deoarece încă există oameni care ascultă asta.

ADAMUS: Așa.

HENRIETTE: Deci onorez și respect asta.

ADAMUS: Dar te-a enervat puțintel.

HENRIETTE: Pe mine, personal, da.

ADAMUS: De ce?

(ea face o pauză)

EDITH: (îi șoptește) Pentru că e 25 de dolari.

HENRIETTE: Nu (râsete). Nu a fost vorba de bani.

ADAMUS: Edith, tu ai ascultat materialul?

EDITH: O parte din el, dar eu…

ADAMUS: De unde l-ai luat?

EDITH: Online.

ADAMUS: De la?

EDITH: Pot să-ți urez un Crăciun Fericit, dragă Adamus? (mai multe râsete)

ADAMUS: Edith? E momentul pentru confesiune aici, Edith?

EDITH: Nu am știut exact ce să fac cu el, pentru că nu am vrut să…

ADAMUS: Edith, ai mers pe pagina magazinului Crimson Circle și l-ai comandat folosind propriul tău card?

EDITH: Nu (Linda suspină).

ADAMUS: De ce nu? De ce nu? Și dacă spui: „Pentru că nu mi l-am putut permite,” va trebui să-ți cer să mergi să stai la toaletă.

EDITH: Să merg la WC.

ADAMUS: De ce nu?

EDITH: Nu m-am gândit la asta. Îmi pare rău.

ADAMUS: Mda, eu cred că a fost foarte, foarte premeditat. Deci, nu ai plătit pentru el. Cum ai făcut rost de el?

EDITH: Am văzut doar reclama pentru el și m-am uitat puțin și apoi am continuat, pur și simplu, cu treaba pe care o făceam.

ADAMUS: Vrei să spui că ai văzut doar – cum îi spuneți voi, oamenii – trailer-ul?

EDITH: Reclama.

ADAMUS: Reclama.

EDITH: Exact. Exact.

ADAMUS: Reclama. Oh, asta e tot ce ai văzut?

EDITH: Exact.

ADAMUS: Deci nu ai văzut întregul material?

EDITH: Nu, din păcate nu l-am văzut.

ADAMUS: Oh, asta e bine. Ne gândeam aici că ai vrut să spui că ai primit o copie de la Mike, cel din fața ta, cel ce stă în scaunul tău (câteva chicoteli).

EDITH: Ei bine, nu, nu am primit.

ADAMUS: Nu ai primit.

EDITH: Mike e mai bine informat.

ADAMUS: Îl vrei?

EDITH: Ei bine, ar fi drăguț, presupun.

ADAMUS: De ce nu ți l-ai luat?

EDITH: Nu știu. Oh! (publicul spune: „Ohh!”)

HENRIETTE: Oo-oo!

ADAMUS: Asta e problema când lucrezi cu oamenii. Le spui mereu și mereu: „În regulă, foarte simplu, nu spuneți niciodată ‘Nu știu.’ Orice altceva merge.” Dar, oh, Iisuse! Oh, mă ia anxietatea. Știți cum e când îl ia anxietatea pe un Maestru Ascensionat? Universuri explodează (râsete). Bum! Pur și simplu, încetează să mai existe. Îmi pare sincer rău pentru asta, universule, dar, din fericire, nu existau decât gândaci în acel univers. Dar, dar… în regulă. Edith, ți-l dăruiesc.

EDITH: Oh! Mulțumesc.

ADAMUS: Asta e tot ce e nevoie să spui. Asta e tot ce e nevoie să spui. Și, făcând asta, există schimbul de energie corespunzător. Nu plătești pentru el, ci vine ca un dar.

În regulă. Încă unul. Încă unul despre asta și vom merge mai departe.

LINDA: Cine altcineva a ridicat mâna? Nu văd…

ADAMUS: Cine altcineva l-a ascultat? (câteva chicoteli) Mda, nu, Linda, chiar crezi că o să ridice cineva mâna, în acest moment? (mai multe râsete) Oh, doamne!

LINDA: Da, cred. Da, cred. Acesta este un public grozav (Sart strigă un comentariu).

ADAMUS: De ce crezi că am pus asta acolo?

LULU: Înțeleg clar deoarece îți pui atenția și energia conștientă acolo unde este interesul sau nivelul tău.

ADAMUS: Da.

LULU: Deci, dacă nu ești acolo și îl asculți, nu doar că nu îl apreciezi, nu îl înțelegi.

ADAMUS: Așa.

LULU: Și e o pierdere de vreme.

ADAMUS: E o pierdere de vreme. În regulă. Bun.

Conștiența Energiei

Am pus-o acolo, în cuvinte concise – și din nou, personalul, echipa de producție nu a știut nimic despre asta, Cauldre nu a știut despre asta, iar eu am pus-o pur și simplu acolo și, e atât de important în acest moment – iar unii au reacționat. „Oh! Acesta este un mesaj răutăcios pe care îl puneți acolo și ne amenințați.” Nu, nu o fac. Vă spun realitățile vieții.

Realitatea este că energia e aici pentru a vă servi. Și energia care e aici este gratuită, este abundentă și este ușoară și este aici pentru a vă servi. Dar dacă voi încă sunteți în conștiința voastră de victimă, dacă încă furați – și nu mă refer la asta ca la o valoare morală, ci vorbesc despre ea ca fiind o practică energetică – dacă furați, ca practică energetică, nu sunteți pregătiți pentru pasul nostru următor. Am pus asta acolo intenționat ca să enervez, să îndepărtez unii oameni, să aduc în discuție problemele lor dacă ei aleg să continue, pentru că apoi, dacă – dacă într-adevăr v-a deranjat și ați încercat să o justificați spunând: „Suntem toți unul și nu ar trebui să plătim pentru nimic,” nu sunteți pregătiți pentru energie. Nu sunteți pregătiți să fiți conștienți de energie și nu sunteți pregătiți ca energia să vă servească.

Încerc să fac din asta o chestiune cât se poate de clară și, devin destul de categoric legat de ea, din multe motive. Direcția în care mergem în munca aceasta – vreau să spun, nu în viitorul îndepărtat, adică, chiar acum – unde suntem, necesită maturitate. Maturitatea vine pe măsură ce permiteți (să intre) înțelepciunea. Înțelepciunea, ceea ce eu numesc Maestrul, este înțelepciunea acumulată în toate viețile voastre. Voi, omul, i-ați permis acesteia să intre pentru a ajuta echilibrarea. Așadar, aveți omul care e în experiență, pentru asta e omul și, Maestrul, care aduce înțelepciunea. Acum aveți maturitatea pentru a avea de-a face cu ceva atât de frumos, este dincolo de cuvinte. Și atât de – chiar nu există un cuvânt omenesc pentru ceea ce am de spus mai departe – potent – și nu e vorba de puternic, dar atât de potent – pentru a avea energia care să vă servească fără teamă. Fără teamă.

Deci, dacă încă aveți probleme, dacă încă furați lucruri, din nou, nu e vorba despre o valoare morală. Înseamnă doar că nu sunteți pregătiți. Dacă încă mai credeți că trebuie să obțineți ceva de la cineva prin furt, fără un schimb de energie, fără o conștiență a energiei, nu sunteți pregătiți să mergeți mai departe.

Cei mai mulți dintre voi sunteți. Am redus makyo la mai puțin de unu la sută, aici, acum, cu Shaumbra. Este cu adevărat extraordinar (publicul aplaudă). Încă există – vă aplaudați pe voi – încă mai există puțin makyo rezidual, deoarece aproape că nu vă puteți abține, dar cea mai mare parte din makyo s-a dus. Permiteți intrarea înțelepciunii și, acum, ne îndreptăm către acest pas următor al adevăratei conștiențe a energiei, noua voastră relație cu energia.

Dacă o persoană nu este realmente pregătită pentru ea, dacă încă menține conștiința de victimă și e precum: „Oh, da, există 52 de familii pe planetă care controlează toată bogăția,” dacă încă vă ocupați cu asta, dacă încă vă ocupați cu conspirații, dacă încă vă ocupați cu „Pur și simplu nu o am. Nu am avut niciodată prea mult noroc” sau orice de genul ăsta, ceea ce urmează mai departe cu aventurile noastre în energie o să doară realmente. Și nu este o amenințare și nu este vrăjitorie sau magie neagră sau orice alt rahat. Este realitatea. Dacă nu aveți maturitatea aceea, înțelepciunea aceea, o să doară realmente, deoarece deodată vă confruntați cu ceva care este atât de frumos în mod profund, dar dacă există încă dezechilibre în voi, o să vă dea un șut în fund de o să vă doriți să nu se fi întâmplat vreodată.

Am scris o carte cu un număr de ani în urmă. Am scris o carte ca să descriu într-un fel acest gen de lucruri – lăcomie, imaturitate spirituală – și știți titlul: Leul Roșu. Leul Roșu vorbește despre cineva care fură elixirul de la Maestrul său și îl bea și nu e cu adevărat pregătit. Iar partea amuzantă este că el îl omoară pe Maestru mai întâi și apoi bea elixirul, iar Maestrul este conștient că toate acestea urmează să se întâmple și permite să fie ucis, pentru că nu contează. Chiar nu există viață sau moarte. Și apoi, mai departe, Hans, studentul, trece prin cea mai infernală dintre situațiile infernale. Nu era pregătit pentru ceea ce a urmat, pentru energie. Și de aceea am pus acel anunț micuț acolo. Poate în următorul (material) o să fie chiar mai puternic: „Veți da de bucluc rău de tot dacă…”

LINDA: Șșștttt!

ADAMUS: „… nu faceți un schimb energetic corect.”

SART: Da!

ADAMUS: „Viața voastră va fi un iad. Credeți că v-a mers prost până acum? Ar trebui să…” Nu vine de la mine. Vine de la cei care intră prin porți, cei care întâlnesc dragonul și aleg să continue. Dacă sunt în dezechilibru, doare atât de rău. E incredibil. Deci, dacă oricare dintre voi vă întrebați de ce pun astfel de lucruri acolo? Nu este o amenințare. E din compasiune când spun: „Vă rog, nu mergeți mai departe.”

Acum, Edith, ți l-am făcut cadou. Nu a trebuit să îmi dai nimic pentru el. Acolo, implicit, există schimbul de energie. Asta e. Alții dintre voi cumpărați produsele sau multe dintre ele sunt gratuite, bineînțeles. Dar într-un produs gratuit, de exemplu, într-un mesaj gratuit ca cel de azi, există deja inerent schimbul de energie. Nu trebuie să faceți nimic. Dar dacă ar fi să vi se ceară să plătiți o anumită sumă de bani, acela este schimbul de energie solicitat. Nu există scuze de niciun fel. Acela este omul care încearcă să găsească scuze pentru atitudinile sale imature în fața energiei.

Dragii mei prieteni, totul se află acolo – toată energia, toți banii, orice vreți – se află deja acolo. Sunteți eliberați acum din ceea ce am vorbit în ultimul Shoud, destinul sufletului care nu avea de gând să vă permită să o dați în bară de-adevăratelea și v-a împiedicat să o faceți, chiar dacă ați luptat împotriva lui de multe ori. Este totul acolo și suntem pregătiți pentru acel pas următor, în cea mai mare parte.

Există câțiva Shaumbra care nu sunt tocmai pregătiți și vor afla. Își vor – mm – degetele lor metaforice se vor arde puțin cu asta, dar apoi vor realiza că e timpul să se poarte ca niște maeștri. Și apoi, există mulți care își spun Shaumbra, dar care, de fapt, nu sunt și, nu au ce căuta aici. Chiar nu au ce căuta aici. Și nu spun asta cu o conotație negativă. Ceea ce studiem noi acum, nu este pur și simplu pentru nivelul la care sunt ei. Ei încă se ocupă cu alchimia.

Alchimia a fost una dintre cele mai mari farse pe care eu le-am jucat omenirii la acel moment. “Vom pune niște pietre într-un cuptor și aruncăm înăuntru niște sulf, iar apoi facem pipi pe ele și cântăm un cântec” – ei bine, am făcut, i-am spus unui tip o dată (câteva chicoteli) — “și vom face toate aceste lucruri bizare. O să intonăm și cântăm aceste cântece când e lună plină,” iar fraierii au crezut-o și s-au apucat de asta. A existat o întreagă mișcare alchimistă pe vremea aceea, toată lumea alerga să transforme pietre sau noroi sau urină în aur. Și a fost o distragere grozavă, pentru că aveam treabă de făcut pe vremea aceea. Trebuia să curățăm drumul de ei, știți, ca pe trolii* din tabără (Adamus chicotește), pe cei care stăteau tot timpul prin preajmă, pentru că le plăcea energia. Le plăcea să se hrănească cu energia, așa că am scăpat de o mare parte din ei, cu întreaga mișcare alchimistă.
* (n.tr.: troli, în engleză, sunt numiți cei care provoacă situații ofensatoare altora)

Știți ceva? Nu aveți nevoie de niciun foc, nu aveți nevoie de niciun sulf, nu aveți nevoie de niciun pipi (câțiva chicotesc) ca să aduceți pur și simplu în viața voastră ceea ce aveți nevoie. E atât de simplu și, iată-ne aici.

LINDA: Acesta e cadoul nostru de Crăciun?

ADAMUS: Nu. Cadoul vostru de Crăciun sunteți voi înșivă! Eh, Crăciunul. Nu aduceți vorba despre Crăciun. Nu e corect spiritual. Atunci trebuie să amintiți toate celelalte sărbători. Îmi pasă mie să fiu corect spiritual? La dracu, nu! (publicul aplaudă) Deci…

SART: Ați auzit-o aici, pentru prima oară!

ADAMUS: În regulă, câțiva… (râsete și Adamus chicotește) Da! Știri șocante de ultimă oră. Bdup! Bdup! Bdup! Bdup! (mai multe chicoteli) “Adamus nu dă doi bani pe a fi corect spiritual.” (el oftează). Dacă aș face-o, nu am fi aici și nu am fi vorbit despre următorul pas uriaș din viața voastră.

Realizarea Întrupată

Cred că, Cauldre a scris în articolul său recent și a spus, știți – pentru că i-am vorbit despre asta, am spus: “Știți, să vă aducem pe voi băieți, în Realizare, a fost destul de simplu,” pentru că (Realizarea) s-ar fi petrecut oricum. Vă spun, doar, cum se va întâmpla și vă reasigur că se petrece. Destul de simplu. Ați venit în această viață cu o asemenea convingere pentru Realizarea întrupată că trebuia să se întâmple. Cunosc datele. Și este într-un fel distractiv când mă uit la voi și faceți: “Oh, voi reuși vreodată?” și data apare brusc și eu sunt precum… (Adamus se strâmbă și unii râd) Da. Așadar, pentru o sută de dolari vă voi spune (mai multe râsete). Nu sunt atât de ieftin! O mie! Nu, este surpriza și descoperirea voastră. Așadar, oricum – unde eram? Cauldre a zburat pe undeva. Întoarce-te aici, Cauldre! (mai multe chicoteli) Continuă să transmiți prin channel.

Așadar, aceasta a fost partea ușoară, Realizarea. Voi toți o veți avea. Să sperăm că o veți avea mai devreme decât mai târziu. Să sperăm că nu faceți ca Tobias – așteptați până cu trei zile înainte de a muri și apoi o aveți și apoi (spuneți): “Eh, am avut trei zile pe planetă în care am fost iluminat.” Haideți s-o facem chiar acum. Dar asta a fost partea ușoară. Tot ce am avut eu de făcut a fost puțină distragere, câteva glume și câteva înjurături din când în când, și apoi, pur și simplu se întâmplă. Alunecați în ea.

Dar voi băieți, ați făcut-o realmente dură. Ați spus: “Ehh, dar așteaptă, nu doar iluminarea în această viață, noi vom rămâne aici.” Oh! Ce?! Ce?! (câteva râsete) Am lucruri de făcut. Trebuie să pescuiesc pe lacul meu imaginar (Adamus oftează). Și apoi ați insistat. Ați spus: “Nu, noi vrem să rămânem aici.” Apropo, ‘Realizarea întrupată’ nu este termenul meu, este al vostru. Eu sunt precum: “De ce nu acceptați Realizarea moartă?” (unii chicotesc) Este mai ușor. Voi sunteți precum: “Nu, Realizarea întrupată.” (Adamus chicotește) Termenul vostru.

Așa că, a trebuit să mă întorc la Clubul Maeștrilor Ascensionați și înapoi în salonul meu, îl numesc camera mea de proiectare/concepție energetică, și este precum: “Gah! Ei vor să rămână!” Am alergat prin jur și am consultat pe câțiva dintre ceilalți Maeștri Ascensionați și ei toți sunt precum: ”Hei, eu am plecat la 20 de minute după iluminarea mea.” Minunat, mulțumesc. Altcineva a spus: “Ei bine, eu am plecat după aproximativ 30 de zile. Mi-am plătit facturile și am spus familiei mele unde să meargă și am plecat” (unii chicotesc). Asta nu ajută mult.

În cele din urmă, am mers la Kuthumi și am spus: “Kuthumi, tu ai rămas pentru o vreme.” El a spus: “Dap.” Ce ai făcut? A spus: “Ei bine. M-am ridicat din patul meu de spital și doar am început să merg.” Eu sunt precum: “Asta nu mă va ajuta mult, deoarece în zilele astea, știi, este (timpul) modern! Este un timp diferit, Kuthumi. În zilele astea nu poți pur și simplu să te ridici și să începi să mergi.” Trebuie să ai un card de credit, nu-i așa, Merrick? Trebuie să ai un card de credit și un pașaport. Începi să mergi, dai de graniță, vor arunca în tine cu gaze lacrimogene – peouuu!! – și te vor bate pe cap. Egh! Este simplu, știi, este Donald, dar nu vei ajunge foarte departe. Și apoi, te vor închide într-o închisoare și vei sfârși ca Tobias – care și-a avut Realizarea și a murit în închisoare.

Așa că, am spus: “Nu băieți, niciunul dintre voi nu ați avut asta. Voi doar… la naiba! Acest grup Shaumbra, ce provocare. Ei spun că vor să rămână.” Oh! Deodată mi-a trecut prin minte – de fapt, îmi apăruse aproximativ cu 500 de ani în urmă, dar îmi place să joc jocul ca și cum, știți, brusc mi-a trecut prin minte – oh, asta este! Ei trebuie să înțeleagă energia. Dacă vor rămâne, ei au nevoie să înțeleagă cum funcționează energia, pentru că altfel vor fi atât de pierduți. Altfel, vor fi săraci. Vor fi faliți. Corpurile lor se vor descompune.Trebuie să ne concentrăm pe energie.

Așadar, m-am așezat la biroul meu imens și am început să lucrez la modelele energetice, jucându-mă cu ele. Am început să lucrez la programă pentru atunci când am ajunge la acest punct. Este vorba despre energie, dar nu în vechiul mod de rahat de a defini energia. Nu în modul “woo-woo” al energiei. Atunci am proiectat Fizica mea Adamus și, recent, am primit Premiul Nobel pentru Pace pentru Fizica mea Adamus. Mi l-am dat mie însumi (râsete). A fost o iluzie, da – la naiba! – a fost atât de bine (mai multe râsete).

Nu, de fapt, mă aventurez să spun și, Cauldre nu vrea să spun asta, dar o voi face. Mă aventurez să spun că ceea ce vom descoperi despre fizica energiei își va croi calea în curentul principal*. Știți, o mulțime de lucruri despre care am vorbit cu aproximativ zece ani în urmă se afișează în anunțurile TV! Și nu ne plătesc pentru asta, la naiba! Apar – alți oameni predau un fel de versiune diluată a acestora. Dar, oricum, ceea ce facem noi acum cu energia, își va găsi calea în știință, în cele din urmă și, cineva va primi Premiul Nobel pentru Pace – sau Știință sau orice primește – bazat pe ceea ce facem noi, chiar aici, pentru că este revoluționar.
* (n.tr.: ideile și opiniile care sunt considerate normale și, ca atare, acceptate de societate)

Haideți să respirăm profund cu asta.

Am vorbit despre asta în ultima vreme în unele din ceea ce numiți, workshop-urile/atelierele, întâlnirile noastre. De fapt, ele sunt incubatoare. Nu știu de ce voi le numiți workshop-uri. Ceea ce facem este că, atunci când ne adunăm într-un grup mic, indiferent dacă este vorba de 30 sau 80 sau indiferent câți, noi incubăm, dăm naștere și apoi deschidem concepte cu totul noi.

LINDA: (aplaudând) Minunat! Nume nou pentru evenimentele noastre! Îmi place asta.

ADAMUS: Ei bine, nu știu dacă cineva s-ar înscrie la un incubator (câteva râsete). Dar nu, asta este ceea ce facem, germinăm. Vreți să vă înscrieți la o germinare? Nu, probabil că nu. Nu. Nu.

LINDA: Atâta timp cât nu este artificială.

ADAMUS: Așadar, ceea ce facem este că aducem idei, concepte, conștiință pentru care Shaumbra sunt pregătiți, le aducem aici. În plus, o facem în Keahak și apoi, în cele din urmă, le aducem aici. Am vorbit, în ultima vreme, o mulțime despre energie.

Energia trebuie să fie prietena voastră mai departe, în iluminarea voastră în trup. Trebuie să fie prietena voastră, așa că începeți s-o faceți acum. Voi intra în detalii mai târziu, dar energia este prietena voastră și realitatea este că… (Adamus face pauză, apoi oftează) am o conversație cu Cauldre. A pierdut (râsete).

Voi spune ceva aici ce nu pot explica pe deplin acum, dar vom ajunge la asta. Am vorbit despre asta într-o adunare recentă la Vila Ahmyo unde am intrat în detalii, dar adevărul este că tot ceea ce percepeți – tot ceea ce percepeți fără nicio excepție, alta decât poate doar o jumătate (de excepție) – totul este al vostru. Vă uitați noaptea la stele, voi doar vă percepeți pe voi înșivă. Asta este tot. Vă uitați la alimentele pe care le veți mânca mai târziu, nu percepeți nimic în afara voastră. Toate acestea sunteți voi. Toate sunteți voi. Și voi intra mai mult în asta mai târziu, dar – nu este scopul pentru care suntem aici, astăzi – energia este prietena voastră, deoarece totul este al vostru. Tot ce percepeți – o mașină trecând – care nu este în afara voastră și nu este altcineva. Este percepția voastră. Asta este tot.

Simțind Energia

Totuși, motivul pentru care suntem aici, astăzi, este să întâmpinăm simțul energiei, abilitatea de a fi conștienți de energie. Este un simț angelic, în absența unor cuvinte mai bune. Este un simț înnăscut pe care-l aveți, dar (care) nu a fost folosit de voi, ca oameni, pentru o lungă perioadă de timp, deoarece simțurile voastre umane îl blochează. Voi credeți că ceea ce vedeți este real. Există un mod de a simți energia și, va fi foarte dificil să explic asta, așa că, în doar o clipă, pur și simplu o vom face. Și apoi veți deveni cu adevărat confuzi și veți intra în capul vostru, și apoi va trebui să ne oprim și va trebui să respirăm profund și să ne cufundăm din nou în asta, până când – ei bine, ca și povestea pe care am spus-o mai devreme despre dragul nostru prieten care a trecut dincolo pentru a fi un Maestru Ascensionat – până când, deodată, pur și simplu vă prindeți. Ca și cum: “Oh! Da, simțul energiei, care nu trece prin creierul meu. Nu trece prin ochii mei.” Este un simț. Este un mod de a percepe realitatea.”

Haideți să respirăm profund cu asta.

Energia este neutră. Ea este toată neutră. Nu există nicio forță în ea. Am vorbit despre asta de o mie de ori. Nu are putere atașată. Nu are polarizare atașată. Nu este negativă sau pozitivă. Pur și simplu este acolo. Este neutră. Energia este acolo datorită conștiinței. Este ca un dar al conștiinței, darul lui Eu Sunt către sine însuși.

Energia, toată energia este deja în interiorul vostru. Nu există nimic în afara voastră. Aceasta este o revelație colosală pentru o mulțime de oameni, deoarece ei și-au trăit viața presupunând că cea mai mare parte a energiei este afară. Am fost cu unii dintre voi când stăteați noaptea întinși pe spate, priveați la stele și spuneați: ”Acesta este un univers imens.” De fapt, nu, nu este. Și nimic din el nu este în afara voastră. Și apoi, mintea și ochii intervin și spun: “Dar este mare. Se află la 40 de miliarde de ani lumină, distanță.” Nu, nu este. Categoric nu este. De fapt, este chiar aici. Odată ce începeți să înțelegeți acest lucru, începeți să înțelegeți modul în care energia este aici pentru a vă servi, veți rămâne pe această planetă ca un Maestru întrupat și, pur și simplu, veți trece ușor prin viață, pentru că energia va lucra pentru voi, nu împotriva voastră.

În Keahak am vorbit destul de mult despre fricile de energie. Pe cât de mult oamenii vor energie, de fapt, le este teamă de ea. De fapt, le este teamă să obțină mai mult din ceea ce au deja în viața lor. Unii oameni presupun că dacă obțin energie, deodată viața devine mai bună. Nu, ea devine mai plină de problemele și dezechilibrele voastre, indiferent care sunt ele. Asta este tot. Așadar, fie că oamenii o fac în mod conștient sau nu, ei limitează energia în viața lor pentru că nu se pot descurca cu ceea ce este deja acolo. Se confruntă cu dezechilibre fizice și psihice, relații proaste, strămoși răi, tot restul. Nu vor mai mult din același lucru, așa că își limitează energia.

Există ceva foarte… de fapt, îmi va plăcea clipa când unii psihologi Shaumbra, încep să lucreze cu clienții lor obișnuiți, la fricile legate de energie. Fricile de energie și, la început, sună ca: “Ei bine, teama de energie? Ce?” Nu, enorme frici legate de energie.

Deci, adevărul este că energia este neutră. Nu are nicio putere. Nu are nicio dimensiune. Nu este lumină. Aș vrea să treceți peste această necesitate de a vedea energia ca lumină, raze de lumină, stropi de lumină sau sunet. Nu este. Și, din nou, ca povestea pe care am spus-o la începutul Shoudului, sărmanul prieten, trecând dincoace, la Clubul Maeștrilor Ascensionați, este precum: “Oh, nu există nimic aici!” dar realizând că aici există totul. Totul. Doar că nu este perceput prin simțurile umane și mintea umană.

Conștientizarea Energiei – Merabh

Fără a mai lungi vorba, haideți să punem niște muzică și să reglăm luminile și haideți – voi lua asta înapoi pentru un moment (ridicându-și haina) – haideți să recunoaștem această abilitate, această conștientizare a energiei.

(muzica începe)

Aveți multe simțuri angelice. Simțul Unității, care vă permite să vedeți totul ca o pe singură imagine, mai degrabă, decât ca pe fragmentele care sunt cu adevărat. Simțul Iubirii, simțul Compasiunii. Acestea sunt simțurile angelice despre care noi am vorbit. Dar, am așteptat până acum, ca să vorbesc despre simțul energiei voastre.

Haideți să respirăm profund și, vă voi ruga să închideți ochii acum, deoarece ochii sunt cel mai mare înșelător al realității. Ochii sunt direct conectați la creier.

Ochii, apropo, nu fac parte din ceea ce cineva ar numi un proces evolutiv. Restul biologiei are multe de-a face cu evoluția sau transferul. Destul de ciudat, ochii nu au. Nu există niciun mod în care să fi putut evolua așa cum au făcut-o, mai repede decât biologia de bază. În niciun caz. Asta ar trebui să vă spună ceva despre frumusețea ochilor, dar și despre înșelăciunea ochilor.

Aveți capacitatea de a simți energia și ea nu trebuie să aibe un miros atașat. Nu trebuie să aibe un sunet atașat. Și nu trebuie să treacă prin mintea umană. Mintea nu ar putea s-o înțeleagă. Nu există qualia. Nu există asociere. Mintea ar căuta-o, dar este ca și cum ar avea gust de pui. Și nu este nimic acolo.

Este frustrant pentru om dar, aveți înțelepciunea Maestrului, așa că haideți să respirăm profund și, pur și simplu, să permitem abilitatea de a simți energia. Uau!

Și amintiți-vă, omul nu are resursele necesare pentru a face acest lucru pe cont propriu. Nu o poți face prin minte. Deci, acum este imperativ să permiteți pur și simplu Și-ul Maestrului.

(pauză)

Energia este peste tot în jurul vostru, în stare neutră. Nu dansează. Nu sunt lumini care licăresc. Nimic din toate astea. Energia este peste tot în jurul vostru. Și este toată a voastră. Nu aparține persoanei de lângă voi. Este toată a voastră.

Nu veți simți neapărat o reacție fizică la ea. Nu căutați să aibă fulgere de electricitate sau altceva. Și nici culoare. Dați drumul la toate aceste limitări.

Amintiți-vă ce spun eu despre energie: Este cântecul sufletului. Energia, dacă ar fi să-i puneți vreo etichetă, energia este simplu, comunicare, dar o comunicare fără cântec, fără sunet, fără forță.

Este compasiunea și bucuria sufletului, venind înapoi pentru plăcerea sufletului. Asta este tot ce este. Și nimic din ea nu este în afara voastră. Nimic din ea.

Este toată a voastră.

Tot atât de departe cât poate vedea ochiul ziua sau noaptea sau cât de mic puteți percepe a fi ceva, prin mintea umană, totul este al vostru.

Este doar energie. A așteptat și a așteptat să vă servească. Asta este tot. Și cum ați fugit de ea. Cum ați evitat-o. Cum v-a fost frică de ea. A așteptat să vă servească.

Cum ați încercat să o raționalizați, să o cercetați și să o studiați. Scuip pe asta. Cum ați încercat să o justificați. Cum ați încercat să obțineți puțina voastră parte echitabilă din ea.

Atât de mult din depresia care a apărut astăzi în omenire, atât de mult din ea, este cauzată de relația proastă cu energia. Puteți face toate studiile pe care le doriți și (puteți lua) toate medicamentele pe care le vreți pentru depresie. Când ieșiți din grație în privința energiei, veți deveni deprimați.

Oamenii care lucrează de fapt cu mâinile și lucrează (din) greu cu mâinile – fermierii, de exemplu – au o mult mai mică incidență a depresiei. Și cineva ar concluziona că, ei bine, asta este pentru că ei sunt în natură sau nu trebuie să gândească mult. Nu. De fapt, pentru că ei sunt mai conștienți de energie. Ei nu se gândesc la ea, nu în mod intelectual. Ei doar lucrează cu energia.

Conștientizarea energiei, abilitatea de a fi conștient de energie într-o formă non-fizică, fără particule, atomi, molecule, unde, culoare, sunet; capacitatea de a fi conștient de prezența energiei este firească sufletului vostru.

Respirați profund și pur și simplu simțiți aceasta pentru un moment.

(pauză)

Ochii și simțurile voastre umane au perceput energia ca modele, ca un stâlp de telefon, ca un semn de oprire, ca un automobil, ca o casă. Au perceput modelele energetice. Dar acestea nu sunt relația voastră cu energia, acestea sunt percepția voastră despre energie.

Voi spuneți: “Dar dacă totul este al meu, cum se face că văd un stâlp de telefon și persoana de lângă mine vede (tot) un stâlp de telefon?” Este pentru că există o astfel de gravitație a conștiinței de masă pe această planetă, un acord că voi toți veți percepe, în general, același lucru. Dar acesta este spulberat chiar acum.

Amintiți-vă că, mai devreme, în sesiune, am spus că la Clubul Maeștrilor Ascensionați distribuim un meniu pentru cină, ca toți să avem o percepție că mâncăm același lucru, acordul comun. Dar acolo (la club) este conștient și deliberat. Aici, pe Pământ, oamenii o fac în mod inconștient.

Haideți să revenim la abilitatea de a simți energia. Nu înseamnă să vezi un semn de stop sau să guști o înghețată de ciocolată. Acestea sunt reacții și percepții, dar există acest lucru numit simțul energiei voastre.

Nu este vorba despre a trebui să faceți ceva cu ea. Nu va trebui să faceți ceva cu ea, este vorba doar de a recunoaște că aveți capacitatea de a simți energia.

Haideți – respirați profund pentru un moment – haideți să oprim muzica, pur și simplu.

(muzica se oprește)

Aduceți puțină lumină pe scenă.

În regulă. Ce primesc eu, aici, de la toată lumea care este online, de la voi? Împrăștiați, foarte împrăștiați – pfff! – peste tot. “Despre ce dracu vorbește?”

E în regulă, de fapt. Acest lucru este foarte confuz pentru minte și mintea va fi confuză, dezorganizată. Unii dintre voi vă gândeați la ce aveți de făcut mâine. Adică, pe bune?! Sunteți aici, sunteți îngrijorați despre ceea ce veți face mâine. Este în regulă. Pur și simplu începem să recunoaștem energia, faptul că aveți capacitatea de a o simți. Fără să faceți ceva cu ea chiar acum, dar acest întreg proces al iluminării întrupate, rămânerea pe planetă, începe cu a simți energia.

Nu căutați o reacție fizică. Unii dintre voi căutați să o simțiți. Reveniți la vechile căi. Acest lucru este complet diferit de orice ați făcut. Niciunul din voi – unii dintre voi pretind: “Oh, am făcut asta înainte.” Asta este makyo. Asta este makyo adevărat. Nu ați făcut-o. Acest lucru este nou pentru toată lumea. N-ați mai făcut niciodată așa ceva, așa că, pur și simplu, ștergeți asta. Dați drumul la asta astfel încât să nu continuați să faceți (acel) lucru, qualia, deoarece mintea voastră va încerca să asocieze. Dați-i drumul. Acest lucru este nou în ceea ce privește experiența umană, totuși este un simț original, firesc/natural al sufletului, un simț angelic.

Așadar, haideți să respirăm profund și pur și simplu să ștergem totul. Uooo! Golim totul și ne vom cufunda înapoi în ea. Lăsați-o să vină la voi, această abilitate de a fi conștienți de energie, simțul energiei. Și nu facem nimic cu ea. Nu o activăm. Nu o umflăm ca pe un balon. Este abilitatea de a fi conștienți de energie. Fără reacție fizică, fără asociere mentală, și totuși este… dacă o lăsați să treacă/să pătrundă, în mod special acea parte a Maestrului din voi, o lăsați să treacă, deodată veți, fie că este astăzi sau peste o săptămână sau un an, deodată veți avea (acel) “Înțeleg! Este energie și este peste tot în jur.” Nu este briza aerului. Nu este un miros. Acestea sunt interpretări ale energiei.

Așadar, haideți să respirăm profund și de data asta, pur și simplu permiteți. Înapoi la muzică, vă rog.

(muzica începe din nou)

La începutul zilei am spus că îmi place să vin pe la voi, să petrec un timp prin preajma voastră, deoarece voi faceți lucrurile atât de complexe într-un mod foarte limitat. E ca și cum ați trăi într-un mic, micuț – ca un degetar mititel, trăiți în interiorul lui. Dar vai, l-ați făcut (să fie) atât de complex (Adamus chicotește). Asta este bine. Asta este distractiv. Nu (câțiva chicotesc).

Haideți să respirăm profund și acum, pur și simplu să permitem. Asta este tot ce faceți.

Și apropo, nu forțați permiterea. Permiterea este permitere. Doar: ”În regulă, o las. O permit.”

Acum, nu mai există multe dincolo de înțelegerea umană, de înțelegerea minții, așa că pur și simplu permiteți, iar apoi răspunsurile vin dintr-un loc cu totul diferit.

Abilitatea de a fi conștient de energie este un simț natural al sufletului. Și sufletul nu o definește în volum sau greutate, nici putere, nici culoare.

Nu este necesar să-i atașați o imagine sau o senzație fizică. Aceste lucruri pot veni la un moment dat, dar chiar acum permiteți-vă să simțiți energia.

(pauză)

Și dacă constatați că gândiți prea mult, pur și simplu respirați profund și permiteți. Va reveni, acest simț original.

(pauză)

Pe măsură ce acest simț al conștienței energiei revine, mintea umană va încerca să spună: ”Oh, există mai multă energie aici și mai puțină acolo.” Iar mintea umană va spune: “Oh, aceasta se simte ca energie bună, și aceea se simte ca (energie) rea,” așa că respirați profund și realizați că este doar zgomotul minții, pentru că energia nu are densitate. Nu are bine sau rău.

Îmi place să spun că nu există energie bună sau rea, există doar oameni buni sau răi (unii chicotesc).

În timp ce rămâneți aici pe Pământ ca ființe întrupate, dezvoltați o relație cu totul nouă cu energia.

Spun ‘nouă,’ dar, de fapt, nu este cu adevărat nouă. Este esența voastră. Este miezul vostru. Este locul de unde ați venit. A fost uitată timp de eoni, dar nu este nouă cu adevărat.

Când spun că energia este aici pentru a vă servi, nu este energia altcuiva, nu este vreun mare câmp de energie în celelalte tărâmuri. Acestea sunt concepte atât de umane.

Energia este aici pentru a vă servi. Este toată a voastră.

(pauză)

Nu aparține altcuiva. Nimic din ea.

Acesta va fi un subiect de mari speculații printre Shaumbra și o mulțime de makyo.

Tot ce percepeți, toate, toate modelele de energie sunt ale voastre. Totul.

Ați putea să mergeți printr-un câmp de căpșuni, mâine, și să vă gândiți cât de frumoase, cât de gustoase și uimitoare vizual sunt toate acestea și să credeți că sunt ceva din afara voastră. Nu sunt. Sunt ale voastre, toate, energia voastră sau percepția voastră.

Dar haideți să revenim la ceea ce facem cu adevărat aici, respirând profund și doar permițând abilității de a fi conștienți de prezența energiei. Este un simț angelic.

Nu este nimic care să poată fi studiat sau chiar îmbunătățit. Este doar ceva ce permiteți pe paleta voastră de experiență umană.

(pauză)

Paleta a fost destul de limitată până acum la mărime și culoare și timp și biologie și emoție. Acestea au fost lucrurile pe paleta vieții voastre umane. Dar acum, haideți să punem alte câteva lucruri, începând cu conștientizarea energiei.

Și din nou, vă rog, nu încercați să faceți nimic cu ea acum. Noi doar ajungem la conștientizarea energiei, a energiei voastre. Asta e tot.

Doar respirați profund și permiteți. Permiteți-i acum să vină pe paleta experienței umane.

(pauză mai lungă)

Când mi-ați spus că intenționați să rămâneți pe această planetă după Realizarea voastră, v-am spus că sunteți nebuni. Și v-am spus, v-am avertizat, am spus: “Știți, foarte puțini au făcut-o. Toți ceilalți Maeștri Ascensionați au cam plecat.” Ei bine, nu era altceva de făcut pentru ei. Nu era foarte distractiv în dinamica Vechii Energii. Dar cred că Tobias trebuie să fi pompat un fel de suc de bucurie în voi toți, pentru că ați spus: “Nu, vrem să rămânem. Vrem să rămânem pe această planetă ca adevărați Maeștri.”

Am spus: “Atunci, trebuie să înțelegeți energia.” Ei bine, pentru că fără asta, veți avea încă o mulțime din aceleași vechi lupte.

Fără înțelegerea reală a energiei, ce este, de unde vine, ce face; fără asta, veți trăi într-o viață atât de juxtapusă, o viață atât de contradictorie în care sunteți Realizați, dar încă nu aveți energia pentru biologia voastră, pentru nevoile voastre.

Știți, unii dintre voi ați avut vieți în India. Știți exact despre ce vorbesc. Foarte spirituali, parțial iluminați, dar totuși, unde este energia? Ei bine, există o negare a energiei în unele dintre aceste culturi. Unde este energia pentru un corp sănătos? Pentru o casă bună, o mașină bună, bani, călătorii? Asta facem acum.

Haideți să respirăm foarte profund. O respirație foarte profundă, în timp ce punem simțul energiei pe paletă.

(muzica se sfârșește)

Amintiți-vă, este doar abilitatea de a simți, de a fi conștienți de energie. Nu vom face nimic cu ea chiar acum. De fapt, niciodată nu vom face. Veți realiza doar că este întotdeauna acolo și vă servește întotdeauna.

Haideți să respirăm foarte profund în această zi frumoasă sărbătorind ceea ce numiți sărbătorile, sfârșitul de an – “Rahat! Am trecut printr-un alt an (râsete). Cum s-a întâmplat asta? Mai bine sărbătorim pentru că ar putea fi ultimul nostru an.” Dar, cu asta, dragi Shaumbra, trebuie să spun, nu, avem multe de făcut împreună, mergând înainte.

Și revin la afirmația mea privind motivul pentru care am făcut declarația în cadrul ultimului produs: Pauza Maestrului, Somnul, foarte deliberat, și o voi face din nou și din nou în locuri diferite. Dacă sunteți imaturi încă – imaturi spiritual, oricum vreți să-i spuneți, nu aveți încă acea înțelepciune în viața voastră, încă sunteți blocați în capul vostru – acolo unde mergem nu este loc pentru voi. Deloc. Dacă încă manipulați energii, Crimson Circle nu este locul pentru voi.

Dacă permiteți cu adevărat toată înțelepciunea, permiteți omului să se bucure de experiență combinată cu înțelepciunea Maestrului, atunci energia este aici, pentru voi. Și unde mergem este tocmai locul în care trebuie să fiți.

Așadar, cu asta, vă doresc cele mai vesele dintre sărbătorile de sezon, pe acest Pământ. Voi intra pe neașteptate din loc în loc. Îmi place această perioadă a anului. Voi călători în jurul lumii făcând într-un fel lucruri umane, așa că, s-ar putea să întâlnesc pe unii dintre voi pe stradă sau la un restaurant, undeva. Nu, asta nu este o amenințare! (râsete) Nu am vrut s-o spun în felul acesta! Am vrut doar… oh, oamenii!

Cu aceasta, amintiți-vă că totul este în regulă în întreaga voastră energie.

Eu Sunt Adamus. Vă mulțumesc (publicul aplaudă).

***

Sursa: Crimson Circle

Traducere realizată de: Manuela Sfirschi, Cristina Dobrescu, Ana-Maria Labo, Florența Cuculeac
Revizuire: Carmen Rivalet, Manuela Sfirschi, Mirela Ghenea

About Mirela-Carmen

Scriitor, Content Marketing Strategist, Blogger, Reviewer de Carte, Inginer, Proiect Manager, Mama si Sotie.

Daca insisti sa crezi ca doar inotul este posibil, niciodata nu vei invata sa zbori, spune una din cele doua reguli favorite dupa care imi ghidez viata. 🙂

Visit My Website
View All Posts

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.