Cum se Realizeaza Vindecarea?
Daca acceptam afirmatia ca vindecarea mentala si spirituala este o realitate, trebuie sa cercetam in profunzime, pentru a gasi motive funda-mentale, care sa raspunda la intrebarea: “De ce este posibila vindecarea?”
“De ce este posibila vindecarea?”
De vreme ce vindecarea este, intr-un sens, o activitate creatoare, adica poate crea noi celule sanatoase, care sa le inlocuiasca pe cele susceptibile de imbolnavire, cel mai bun loc de pornire ar fi activitatea cre-atoare cosmica, deoarece orice lucrare de creatie trebuie sa urmeze acelasi plan.
In ce consta atunci?
Cum s-a format universul?
Exista vreo lege in baza careia s-a produs acest fenomen?
Daca asa este, Atunci acea Lege mai actioneaza si ne sta la dispozitie si astazi?
Credem cu fermitate ca raspunsurile la toate aceste intrebari se afla in fata ochilor nostri si solutionarea lor ne va conduce la intelegerea clara pentru ce omul poate sa se astepte la existenta unei activitati creatoare in el insusi, care, sa-l elibereze din sclavia bolii, redandu-i libertatea unei perfecte sanatati.
La o analiza superficiala, acest capitol ar putea aparea academic, totusi este extrem de practic, pentru ca va pune baza unei asigurari practice nereligioase, stiintifica, a unui proces de vindecare creatoare, pe care omul o poate folosi in afara de superstitie sau credinta religioasa.
Lasand la o parte literatura religioasa, sa presupunem ca ne aflam intr-un loc oarecare, pe continent.
Privind in jurul nostru, la forta oceanului si maretia muntilor, admirand soarele, luna si stelele, intrebandu-ne care este misterul vietii in lumea vegetala si animala si cum au luat fiinta toate acestea.
Primul lucru pe care-l observam este ca traim pe o planeta care este compusa din materie in forma solida, lichida si gazoasa.
Materia in sine nu are minte proprie.
Trebuie ca totdeauna sa se actioneze asupra ei, cu o forta din afara, deci ea nu a putut lua fiinta cu de la sine putere.
Nu s-a putut autocrea.
In cautarea fortei-energie care a adus-o la existenta, trebuie sa facem investigatii in afara formelor de energie materiala, cum ar fi electricitatea si altele, ce apar in materie.
Asa cum s-a aratat, exista o singura forma de energie cunoscuta de om si care nu are origine materiala.
Aceasta energie este gandul, si cum gandul nu izvoraste din materie, ci din contra, actioneaza asupra ei, trebuie sa fi existat o Inteligenta capabila de gandire, inainte ca materia sa fi existat.
Astfel, suntem condusi pas cu pas la intelegerea ca universul fizic nu a putut lua fiinta decat prin actiunea gandului.
Daca exista gand, atunci trebuie sa existe si Ganditor.
Ne-am obisnuit sa numim acest Ganditor – DUMNEZEU.
Se poate folosi orice alt nume, intelesul fiind acelasi.
Am putea numi Ganditorul cu pronumele “El”; la aceasta raspantie, suntem asaltati uneori de acei credinciosi care afirma ca folosind pronumele “El” am terminat cu Dumnezeu si deci suntem atei.
Oricum s-ar interpreta, in nici un caz nu l-am indeparta pe Dumnezeu din Universul Lui, caci El nu face caz de faptul ca este prezentat de imaginatia acelui tip de teolog, ca pe un venerabil cu barba, stand in Rai, inconjurat de ingeri si arhangheli; trebuie sa marturisim ca nu acceptam un astfel de Dumnezeu in filozofia noastra.
Multi prelati din zilele noastre, avand o educatie stiintifica si religioasa, au inlaturat aceasta conceptie naiva din predicile lor.
Asa cum il intelegem pe Dumnezeu in universul Lui, El este o Inteligenta Impersonala, totusi nu una oarba.
Este o inteligenta ce actioneaza prin Lege, ce nu face nici o distinctie intre drept si nedrept, care nu oscileaza dupa cererile personale trimise de catre oamenii din ambele tabere, ca sa le aduca victoria armatelor lor, sau sa opreasca ploaia, ca sa stea la iarba verde sau sa dea ploaia ca sa le creasca granele.
Sa nu intelegem gresit.
Avem credinta ca este imposibil sa obtinem victoria, incetarea sau pornirea ploii.
Toate acestea se pot face numai in baza intelegerii pe care trebuie sa o avem despre adevarata natura a Divinitatii si a Legii Mintii, prin care Divinitatea actioneaza.
Ne putem ruga, putem implora, putem varsa lacrimi catre inaltul cerului pentru ajutor de la Dumnezeu, asa cum milioane au facut-o si o mai fac, iar cerul nu va raspunde nimic, decat daca facem uz de rugaciunea stiintifica, bazata pe o intelegere clara a activitatii creatoare a Divinitatii in Univers.
Insusi Dumnezeu nu poate inlatura actiunea Legii, pe care nu a instruit-o sau generat-o, dar care face parte in mod evident, inca de la inceput, din propria Lui natura.
A incalca Legea universului ar insemna ca Dumnezeu sa se autodistruga, ceea ce nu se poate face.
Exista in credinta omului parerea ca actiunea Mintii nu poate influenta fenomene importante ca: razboaie, clima, calamitati si altele.
Iisus care nu era influentat de astfel de conceptii gresite, se conducea dupa credinta ca “la Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile – si Eu si Tatal suntem Una”.
El a dovedit forta de a controla fenomene naturale, deoarece avea convigerea ferma in unitatea Lui cu Tatal, astfel ca putea sa comande Legii, care actiona in consecinta asupra acestor fenomene.
El nu implora, ci exprima cu autoritate, credea si accepta faptul ca Legea i se va supune.
Odata stabilita justificarea credintei noastre, ca in spatele universului exista un ganditor, sa incercam sa abordam problema noastra din cealalta parte.
Am prins un fir de pe pamant si l-am urmat pana ne-a condus la Cauza Universului.
Sa presupunem acum ca urmarim celalalt fir, de la cer la pamant, ca sa aflam ce ar putea fi acesta Cauza si cum a facut ca Universul sa existe.
A fost o vreme cand universul nu exista, cand exista numai Dumnezeu.
Omul, fiind incapabil de a concepe ceva ce nu a avut niciodata un inceput, pune intrebarea:
“Atunci cine l-a facut pe Dumnezeu?”
Stiinta afirma ca timpul si spatiul nu exista si ca, in realitate, nu exista nici inceputuri si nici sfarsituri de forma.
Este greu pentru mintile marginite sa inteleaga ideea ca Dumnezeu nu trebuie sa aiba un creator, ca de fapt El este viata si Inteligenta etern existenta.
Noi masuram timpul cu milioane de ani si ne punem problema ca Dumnezeu trebuie sa fi avut un inceput cu milioane de epoci inainte.
Nu este deloc necesar sa spunem aceasta pentru ca adevarata natura a Inteligentei o face sa nu fie un produs, un lucru material ce a necesitat un creator.
Cel mai simplu raspuns este:
“Dumnezeu exista dintotdeauna”.
EL nu este limitat de timp si spatiu.
Noi muritorii, incatusati de credinta in timp si spatiu, trebuie sa avem un inceput.
Sa nu cadem in parerea gresita a unor teologi, dupa care Dumnezeu ar fi o imagine marita a omului.
EL este Spirit pur, fara forma si nemarginit, iar materia, conform principiului conservarii, este eterna si indestructibila, nu creste si nici nu scade in cantitate, suferind modificari de forma. Ea este tot atat de eterna ca si spiritul, coexistand dintotdeauna in Spirit.
Urmarind materia in dezagregare, pana la ultima expresie, nu gasim altceva, decat vibratia.
Intrucat, materia prin natura ei nu se poate misca sau schimba prin propria sa forta, trebuie sa existe o Inteligenta care sa actioneze asupra ei, sa-i dea forma, sa o modeleze etc.
Acel Agent Inteligent trebuie sa fie Mintea, pe care am numit-o Minte Cosmica sau Universala.
Aceasta Minte fiind foarte inteligenta, stie cum sa dea forma materiei amorfe, dar acest lucru il face sub conducerea Spiritului, care ii pune la dispozitie modelul dupa care sa lucreze.
Aceasta este Mintea Universala Subiectiva care asculta de cuvantul Spiritului.
Avem, prin urmare, baze rezonabile pentru a concepe Eternitatea Divina ca pe o Trinitate formata din Spirit, care este ganditorul, Mintea, care este activitatea productiva si Materia, corpul amorf al Trinitatii.
Cum a fost condusa activitatea creatoare?
Spiritul, dorind un corp care sa aiba forma si actionand prin Legea Mintii, a adus in forma ceea ce era o idee sau o conceptie in Spirit.
Cu alte cuvinte, mai intai Inteligenta, apoi actiunea Inteligentei, ca o Lege a Mintii, apoi rezultatul actiunii care s-a concretizat in universul material creat, creatia fiind in continua desfasurare, fara oprire.
Intrucat toata materia din univers este la origine unica si toata Mintea este Unica, problemele de gandire ale omului nu sunt altceva decat copia procesului de gandire a Divinitatii.
Stim ca mintea obiectiva, constienta a omului, are autoritate asupra mintii sale subiective, care nu rationeaza, ci accepta gandul constient si se porneste la realizarea lui, asa cum nici Mintea Subiectiva Universala nu rationeaza, ci este executorul Spiritului si accepta gandul Spiritului, trecand la infaptuirea modelului ce-i este prezentat.
Omul este deci, copilul lui Dumnezeu si ca atare, are dreptul sa ia parte la activitatea creatoare, limitat doar de capacitatea sa de a intelege aceasta relatie.
Daca el ar putea intelege si faptul ca el este un mic triunghi, avand identice aceleasi trei laturi pe care Dumnezeu le are cu Marele Triunghi: latura deciziei, a creatiei si a rezultatului, ar putea sa-si schimbe lumea sa proprie, asa cum o fac astazi o multime de oameni care au inteles acest minunat adevar.
Gandul omului are putere, pentru ca este gandul lui Dumnezeu.
Are forta creatoare si aceasta pentru ca este din Mintea Creatoare a Universului.
Orice idee pe care omul o are si pe care o mentine ferm si clar, este prelucrata de activitatea creatoare si este realizata.
Omul are puterea de a alege, capacitatea de a selecta ceea ce doreste sa introduca in forma gandita si aceasta odata aleasa se va fixa in modelul gandit, realizandu-l intocmai cum a fost stabilit.
Gandul nostru face parte din Mintea Creatoare si este preluat de aceasta Minte.
Din aceasta ii deriva puterea.
Iata de ce spunem ca vindecarea mentala si spirituala nu depinde de puterea vointei.
Cea mai intensa forta de vointa, a celei mai puternice fapturi umane nu inseamna nimic pe langa forta Mintii Divine.
De aceasta forta ne folosim cand ne tratam pe noi sau pe altii.
Cu cat intelegem acest adevar, cu atat mai deplin va fi gradul de perfectiune pe care suntem capabili sa-l realizam prin tratamente.
Puterea nu este a noastra, daca nu o folosim, dar devine pe loc a noastra atunci cand facem uz de ea.
Fiecare conditie mentala se inregistreaza in corp candva, undeva.
Activitatea creatoare a Mintii, acceptand gandul omului, actioneza constant pentru a-l reproduce, fie ca va fi spre binele omului, fie ca va fi spre raul omului.
Boala este rezultatul unei idei false ce a devenit prea insistenta.
Sanatatea este rezultatul contemplarii adevarului despre oameni, cand a devenit destul de proeminenta.
Nu exista nici o idee de pedeapsa sau recompensa in aceasta activitate creatoare; este actiunea unei legi impersonale.
Cand ne dam seama de acest adevar, este datoria noastra, ca fiinte rationale, sa ne situam pe pozitia in care aceasta lege creatoare devine aliatul nostru, in loc sa ramanem pe pozitia stupida in care actioneaza impotriva noastra, ca inamic.
Invatam inca din copilarie ca trebuie sa procedam asa cu orice Lege.
Mai tarziu, in viata, cand omul ajunge la starea de ganditor, ajunge sa-si dea seama ca gandirea sa este fotografiata in Minte si reprodusa.
Prin urmare, ca ganditor, el decide ca trebuie sa ia o masura in aceasta privinta.
Nu are nici un rost sa ramana inactiv si sa se planga ca este tratat prost de viata si ca trupul sau da semne de deteriorare.
Trebuie sa-si dea seama ca aceste lucruri nu sunt rezultatul unei actiuni Divine, ci sunt lucrarea logica a propriei sale gandiri, guvernata de Lege.
Cand isi modifica acest mod de a gandi, aceeasi Lege isi va modifica si ea manifestarea exterioara.
Toate acestea se fac fara vre-un gand de influenta sau de modificare a atitudinii Divinitatii fata de noi; cu multa iubire, Dumnezeu a pus totul la dispozitia omului si a asigurat o modalitate prin care acesta poate lua atat cat doreste si este capabil.
Acest lucru trebuie facut respectand Legea.
Este de datoria omului sa afle cum actioneaza Legea si sa procedeze in consecinta.
Cand procedeaza asa, descopera uneori, spre uimirea sa, ca rugamintile sale nu au primit raspunsul dorit.
El trebuie sa stie ca darul a fost deja acordat, nu are decat sa-l ia.
Pentru ca rugaciunea sa aiba efectul dorit, omul este dator sa-si dea seama ca nu trebuie sa stea in calea Divinitatii, permitand astfel binelui etern sa-i umple viata.
Astfel ca traim intr-un univers al iubirii, care este totodata un univers al Legii.
Iubirea, in sensul ca totul ne-a fost deja acordat.
Lege, in felul in care ajungem in posesia a ce ni s-a pus la dispozitie.
Divinitatea este impersonala, in sensul ca nu este impresionata de cereri nesabuite.
Ea este personala si se personalizeaza prin darul ce este primit in mod inteligent.
Lumea mai trebuie sa vada posibilitatile vietii, care cuprind in intregime semnificatia daruirii Divine.
Se poate ca unii dintre cei mai buni, sa fie vitregiti de viata, iar altii au inteles si au crezut ca Legea Creatoare a Mintii le sta la dispozitie, oferindu-le totul din abundenta.
Iisus a fost unul dintre acestia.
Acceptia LUI Mentala a fost foarte atotcuprinzatoare.
El credea implicit in faptul ca Spiritul a creat toate lucrurile bune ce sunt la dispozitia omului si ca aceia care sunt impovarati de saracie si inrobiti de falsa idee de boala sunt ca niste sclavi, care nu sunt capabili sa intinda mana, pentru a lua ce este bun.
Suntem de abia la inceputul unei noi desteptari fata de acest mare adevar.
Aceia care au reusit sa paseasca mai departe, descoperind Legea Libertatii, demonstreaza ca Legea este accesibila oricui.
Totusi, acestia traiesc intr-o lume care inca mai geme in somnul ei, din pricina cosmarului de boala si credinta a majoritatii ii inabusa, astfel ca vocea care ii indeamna la trezire si viata este adeseori acoperita de strigatele unei lumi inlantuite.
Fiecare om poate fi stapan pe sine si imprejurarile in care traieste.
Treptat, omul se va cunoaste tot mai bine pe sine si universul in care traieste si se manifesta.
Cu timpul, lumea isi va schimba falsa credinta ca pacatul, boala si suferintele sunt legate de evolutie si va accepta lumina adevarului.
Cand va veni vremea aceea, constiinta trezita a maselor il va ajuta pe om sa scape de obsesia imbolnavirii.
Deocamdata, aceasta credinta, mai putin raspandita, nu ajuta omului sa traiasca in lumina Adevarului.
Aceasta intelegere se va raspandi mai usor cand se va desprinde cu totul de credinta superstitioasa in inaccesibilitatea Divinitatii.
Inteligenta Impersonala care este impregnata in tot ce a fost creat, devine personala pentru individ luat separat, cand intelege ca aceasta Inteligenta salasluieste in el, si ca ea este insasi Lumina vietii.
Oricine ajunge la starea de boala, inseamna ca a pasit in afara Vointei Divine.
Cine intelege acest adevar si se hotaraste sa se reantoarca la vointa Divina, orice Lege din Univers incepe sa coopereze cu el, in vederea recuperarii sale.
Sanatatea noastra este propria noastra responsabilitate.
Nimeni nu ne-o poate lua, nimeni nu ne-o poate da.
Trebuie ca schimbarea sa o facem in mintea noastra si din acel moment nu mai suntem impotriva fluxului de sanatate universala, ci suntem purtati fara nici un efort de aceasta.
Atunci cand nu mai opunem rezistenta Legii Universale inseamna ca am reusit sa ne acordam cu Infinitul.
Sanatatea este o problema simpla, pe care noi am complicat-o.
O buna sanatate inseamna recunoasterea ca omul este o prezenta vie, asa cum este si universul.
MINTEA TE POATE VINDECA – FREDERICK W. BAILES – ed.1978
Traducere din limba engleza
Daca doresti sa primesti toate articolele si traducerile noastre, direct in inbox-ul tau, fara sa te mai straduiesti sa le cauti… te invitam sa te ABONEZI la noutati.
