Veacul lumii

La șasă zile a venit Hristos pe pământ; după aceea a mers în iad și-a scos zapisul lui Adam și toate sufletele din iad. Iar Scaraoschi îi gătise un scaun, ca să se puie să nu se mai scoale de acolo. Când l-a poftit să șadă, Domnul Hristos a zis: „Șezi tu întăi, căci eu nu știu cum” și el s-a pus să-i arăte.

Atunci Domnul Hristos a blagoslovit să se lege cu lanțurile cele de fier și a zis: „De câte ori va da țiganul degeaba cu ciocanul pe ilău, să se întărească lanțul tău!” Și dracii tot rod lanțul, dară țiganul îl întărește!

Apoi a ieșit Hristos cu sufletele, de le-a dus în rai, iară gura iadului striga: „De ce m-ai lăsat gol?”

„N-ai grije, fruntea va fi a ta și coada a mea”, a zis Dumnezeu, adecă bogatașii vor fi ai diavolului, iară cei săraci ai lui Dumnezeu.

De ciudă, Iuda s-a spânzurat de o răchită – credea că și pe el îl va lua; el nu știa că omul, după ce se îngroapă, sufletul stă trei zile acolo unde a murit – și când a venit sufletul lui la iad, iadul era gol; el a făcut întăi pocinocul. Iar Scaraoschi stă legat până la a doua judecată.

Lumea asta are să fie 2.000 de ani și ceva, nu se știe cât: un an, doi, zece sau o sută peste 2.000.

culeasă de Elena Niculiță-Voronca