Coptul pâinii

Pânea când o plămădești, mai întăi pregătește totul: covată, polonic, ca să fie curate, și când începi a cerne făina, faci cruce și zici: „Doamne ajută!”.

În plămădeală, după ce s-a răcit, se pune aluat dospit, oprit de la altă pâne sau drojde. Apoi să bate bine cu polonicul să n-aibă boțuri și, când e gata, să presură pe deasupra cu făină, se face cruce apăsând cu lungul mânei în aluat și să moțăie din gură ca să crească, se acopere și se pune la loc cald.

După ce a dospit aluatul, se frământă și să pune iar la dospit. Dacă să fac beșici, să nu te miri, tot astfel și când pui în cuptor și vezi cum crește, căci să dioache și dă înapoi.

Când începi a tăia din aluat și pornești a face pâne, de adaus se poate adăugi, dacă e pânea prea mică, dar de luat, ca să fie mai puțin, nu se poate, că e păcat; așa să rămâie.

Când pui pânea în cuptor, se face cruce deasupra gurei cuptorului cu lopata.

Pânea în cuptor nu se numără, că nu ai pâne; – alții spun că nu se numără, căci crapă.

Pânea când o scoți, mai mult să n-o pui înapoi. Să nu întorci pânea înapoi, că se întorc pețitorii și nu pot face vorbă.

Din răsăturile de pe covată fac fetele o turtiță ș-o mănâncă, ca să fie drăgălașe la flăcăi și să se mărite degrabă.

culese de Elena Niculiță-Voronca

Dacă dorești să primești toate articolele și traducerile noastre, direct în inbox-ul tău, fără să te mai străduiești să le cauți… te invităm să te ABONEZI la noutăți.