Soarele, luna și vântul
Odată, soarele, luna și vântul au avut război înaintea lui Dumnezeu. Luna zicea că ea e mai mare, dar sfântul Soare i-a zis:
„Dacă-i așa, de ce când luminezi tu nu se vede sub gard, că se poate ascunde cineva, dar când luminez eu, se vede preste toată lumea?”
Vântul e războinic; el a venit mare, vâjâind și a zis că el e cel mai tare. Atunci Soarele i-a spus:
„Ești tare și răstorni lumea, nu altceva, dar atâta până nu sunt eu; ian să dau eu numai o ploaie și te faci îndată cârlig!”
Și așa-i, că vîntul, fie furtuna cât de mare, cum începe să ploaie, se liniștește.
Gerul e om bun, dacă e uscat, atunci iarna poți merge unde vrai, numai să nu fie ploaie și vânt. Gerul să fie cât de tare, da dacă nu-i vânt, nu-ți pasă. Da vânt dacă este la ger măcar cât de puțin, atunci te arde.
Vântul cel repede cu furtună, înainte de ploaie, nu e curat, acela-i necuratul. El atunci pornește cu putere, cu bătaie asupra lui Dumnezeu și atunci și Dumnezeu pornește cu tunul asupra lui, până îl grămădește undeva și-l trăsnește.
culese de Elena Niculiță-Voronca
- Datini și credințe românești - 09/03/2021
- Anansi - 30/03/2020
- Cugetarea zilei – 26 martie - 26/03/2020
- De ce hipopotamii nu mănâncă pește - 23/03/2020
- Cugetarea zilei – 19 martie - 19/03/2020
- Pangu, cel care a despărţit cerul şi pământul - 16/03/2020
- Cugetarea zilei – 12 martie - 12/03/2020
- Sedna - 09/03/2020
- Cugetarea zilei – 5 martie - 05/03/2020
- De prin lume adunate - 02/03/2020
Adevarat…sunt elemente fundamentale cu esente spirituale …<3
Multumim ca ne esti alaturi, Carmen. <3