Despre bătrâni
De demult, pe moșnegi și pe babe îi omorau. Ziceau că dacă nu pot să lucreze, la ce să mai trăiască pe lume, să fie de nacaz celorlalți? Dar unui om tânăr, fiindu-i milă de tatăl său, l-a ascuns într-o groapă și acolo îl ținea și-i da de mâncat.
Într-o primăvară, îi spune bătrânul ficiorului ca să nu are dealurile, căci anul acela va fi secetos, dar să samene pe bahnă (loc mlăștinos). Cei bătrîni cunosc anul după iarnă: dacă ninge iarna de ajuns, atunci anul e bun – ploios, da dacă nu, e secetă.
Ficiorul a făcut așa. La toți oamenii nu se făcuse pâne, dar la dânsul s-a făcut. În alt an, bătrânul iar l-a învățat: „Tu să nu sameni pe șes, să sameni pe deal, că are să fie multă ploaie” și tot așa cîțiva ani de-a rândul.
Toți oamenii se mirau cum de știe el așa bine să potrivească, că doar nu era năzdravan și l-au apucat din scurt. Atunci el a spus că tatăl său îl învață. Oamenii au scos pe moșneag afară și de atunci s-au pus la cale ca să nu mai omoare bătrânii, căci tot îs buni la ceva, chiar dacă nu pot lucra, dar învață pe cei tineri.
culeasă de Elena Niculiță-Voronca
Dacă dorești să primești toate articolele și traducerile noastre, direct în inbox-ul tău, fără să te mai străduiești să le cauți… te invităm să te ABONEZI la noutăți.