Vântul

Pe lume sunt trei vânturi: vântul acesta al nostru, care poartă și nourii, apoi vântul turbat, care e mai deasupra și la care, cum ajunge vro pasere, îndată turbă – până la el numai ciocârlanul să suie, dar cade mort la pământ; și al treilea e „șoimul”, așa să numește vântul cel mai de sus, care e și pe ceea lume deasupra noastră, acolo copacul și orice crește într-o zi cât ar crește la noi într-un an.

*

De la Dumnezeu sunt trei frați vânturi, unul mai mare și mai tare, acela e rece de te taie. Altul, mijlociu, care trebuie și la vânturat, acela e și cel mai bun. Al treilea e cel de vară, care de abia alignește, de pare că-ți dă sănătatea.

*

Vântul de martie e vânt tânăr, cu furtune, vânt iute, vânt ce arată primăvara.

Vântul de aprilie e și el vânt tânăr, vânt de mugur. El este ca să împăneze codrul, pomătul. El curăță totul. În aprilie, te simți așa de ușor și de sănătos, parcă ai zbura!

Vântul de mai, de iunie e vânt de roadă, vânt de poame.

Vântul de iulie, de august e vânt mai bătrân, de strâns.

Vântul de septembre, octombre sînt vânturi bogate.

Vântul din postul Crăciunului și din câșlegi (între două posturi), dacă nu vor avea tărie atunci, își fac pe urmă a lor.

*

Trage mândră, și-mi gâcește:

De ce codru-ngălbinește

Și voinicu-mbătrânește?

– Codrul îngălbine de vânturi,

Iar voinicul nost’ de gânduri.

culese de Elena Niculiță-Voronca

Dacă dorești să primești toate articolele și traducerile noastre, direct în inbox-ul tău, fără să te mai străduiești să le cauți… te invităm să te ABONEZI la noutăți.