Despre Praznice
» Când după un mort nu se fac praznicele cerute, ai pagube-n casă și la gopodărie; – pier din vite, căci sufletul cere, îți dă a înțălege ca să faci. Atunci trebuie să faci un praznic, căci altfel moare cineva din casă și atunci, făcându-se praznicul pentru mort, au parte și sufetele acele lipsite ce cer.
» Sufletul omului, până la anul, stă aici pe lume și-și trage canonul și apoi la anul se duce unde i-i rânduit; de aceea se face masă la an.
» E obiceiul că femeia văduvă sau barbatul ce vra să se căsătorească a doua oară mai întăi merge la mormânt și face pomenire de sufletul răposatului, dând de pomană, dacă are de unde, o vită cu basma legată de corn, colac, lumânare și o cofă cu apă și apoi se căsătoresc.
» Când dai ceva de pomană, acel ce ia zice: „Bodaproste, să fie de sufletul mortului și de sănătatea dumitale!” Cel ce ia numaidecât trebuie să zică: „Bodaproste!” sau „ Mulțămesc!”, căci altfel nu e primit.
» După ce s-a sfîrșit praznicul, să se strângă toate fărmăturile, toate ciolănelele și să se îngroape sub un măr sau orice copac roditor în grădină, căci noaptea vin toate sufletele la fărmăturile celea și-și cunosc fiecare bucățica, care a fost dată de sufletul lui.
» Când îți dă cineva de pomană, e tare păcat dacă nu te rogi pentru acela. Zice că era unul, cărui îi ziceau toți „fericitul”. Așa avea un noroc, că toți îi da de pomană. Când s-a dus el în cea lume, în toate părțile tot l-au găsit dator, pentru că nu s-a rugat; de la cine ce lua, așa lăsa – și în mare iad a întrat.
» Dacă îți dă cineva pentru mort, trebuie să te rogi nouă sâmbete, să-i ierte Dumnezeu păcatele. Iară dacă îți dă pentru sănătate, trebuie să te rogi nouă duminici, pentru sănătatea celui ce ți-a dat.
Când dai de pomană, să nu zici: „de sufletul morților”, căci atunci toți se uită și nici unul lucrul acela nu-l are, ci să numești pe nume cui dai. Tot să iai câte oleacă și să zici: „Asta e de sufletul lui Ion, asta e de al Anei …”, până ce umpli blidul de ceea ce dai și atunci are fiecare.
» Dacă dai cuiva de pomană sau faci praznice, mai bine dă puțin și să-ți pară rău că n-ai dat mai mult, decît prea mult și să-ți pară rău; căci sufletul întinde mîna și dacă nu poate apuca lucrul acela, se depărtează.
» Care om face masă și îi pare rău că a cheltuit mulți bani, e păcat. Dumnezeu, când faci masă, e acolo și, de e făcută din toată inima, o rădică cu mâna în sus și o săltează de trei ori, iară de nu-i făcută din toată inima, o răstoarnă și, pe cea lume, cel ce moare așa o vede, răsturnată în glod, pentru că nu a fost primită.
culese de Elena Niculiță-Voronca
Dacă dorești să primești toate articolele și traducerile noastre, direct în inbox-ul tău, fără să te mai străduiești să le cauți… te invităm să te ABONEZI la noutăți.