Omul făcut cal

Era un om și avea trei ficiori. El a făcut praznic și-i punea pe cei bogați în frunte, iară pe cei săraci îi da afară, bunăoară ca și acum.

A mers Dumnezeu și Sfântul Petru și s-au făcut săraci și el i-a alungat. Stau ei afară. Omul iesă afară și zice: „Tare-s asudat!” Atunci Dumnezeu a întins mâna și l-a blagoslovit, de s-a făcut un cal alb și, ducându-se în grădină, a început a mânca la curechi.

Ficiorii au luat un băț și l-au fugărit și el s-a dus cine știe unde. L-au așteptat ei pe tatăl lor cât l-au așteptat și l-au căutat, dar nu l-au găsit nicăire.

La anul, s-au apucat și au făcut o masă tocmai în ziua aceea, de sufletul lui. Iacă vin și cei doi sărmani. Când i-au văzut ficiorii, zic: „Săracii aceștia au fost și atunci și tata i-a alungat, ian hai și i-om pofti la masă”. Ei s-au pus la masă să ospăteze. După un timp, iesă Dumnezeu și cu Sfântul Petru afară și Dumnezeu a gândit ca să vie calul acela. Calul a venit și Dumnezeu l-a blagoslovit, de s-a făcut iarăși om, la loc.

Dar oamenii tot nu se învață minte; și tot numai pe cei bogați îi cheamă, îi bagă în samă, îi pun la masă, da pe cei saraci îi lasă afară, uită că săracul e Dumnezeu.

culese de Elena Niculiță-Voronca