Omul făcut cal

Era un om și avea trei ficiori. El a făcut praznic și-i punea pe cei bogați în frunte, iară pe cei săraci îi da afară, bunăoară ca și acum.

A mers Dumnezeu și Sfântul Petru și s-au făcut săraci și el i-a alungat. Stau ei afară. Omul iesă afară și zice: „Tare-s asudat!” Atunci Dumnezeu a întins mâna și l-a blagoslovit, de s-a făcut un cal alb și, ducându-se în grădină, a început a mânca la curechi.

Ficiorii au luat un băț și l-au fugărit și el s-a dus cine știe unde. L-au așteptat ei pe tatăl lor cât l-au așteptat și l-au căutat, dar nu l-au găsit nicăire.

La anul, s-au apucat și au făcut o masă tocmai în ziua aceea, de sufletul lui. Iacă vin și cei doi sărmani. Când i-au văzut ficiorii, zic: „Săracii aceștia au fost și atunci și tata i-a alungat, ian hai și i-om pofti la masă”. Ei s-au pus la masă să ospăteze. După un timp, iesă Dumnezeu și cu Sfântul Petru afară și Dumnezeu a gândit ca să vie calul acela. Calul a venit și Dumnezeu l-a blagoslovit, de s-a făcut iarăși om, la loc.

Dar oamenii tot nu se învață minte; și tot numai pe cei bogați îi cheamă, îi bagă în samă, îi pun la masă, da pe cei saraci îi lasă afară, uită că săracul e Dumnezeu.

culese de Elena Niculiță-Voronca

About Carmen Bart

O neostoită călătoare pe pământ, deasupra norilor și în gând ...

View All Posts

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.