De ce hipopotamii nu mănâncă pește

Folclor african

Oamenii din Kikuyu cred că în zilele de demult, când Bunul Domn N’gai și-a făcut planurile pentru toate creaturile de pe pământ, a făcut hipopotamul ca animal al pădurilor și câmpiilor. Dar hipopotamul era lacom și, găsind o mulțime de mâncare în jurul lui și fiind fără dușmani de care să-și facă griji, el s-a îngrășat, devenind mai gros și mai greu. Și cu cât se îngrășa, cu atât mai mult suferea de căldura soarelui ecuatorial de după-amiază.

Zi de zi, când cobora la râu pentru a se adăpa, se uita invidios la peștișorii care înotau în balta răcorită de zăpada topită de pe îndepărtatul munte Kenya.

“Oh” a suspinat el, “cât de minunat ar fi dacă aș putea trăi, ca peștii lui N’gai, în apa limpede și răcoritoare!”

Hipopotamul se gândea la necazurile sale din ultimele zile și în cele din urmă a decis să se apropie de Domnul întregii creații.

“Te rog, Bun Domn N’gai” a strigat tare către ceruri într-o zi deosebit de caldă, “Permite-mi să părăsesc pădurile și câmpiile. Lasă-mă să locuiesc în apele limpezi ale râurilor și lacurilor tale. Căldura soarelui de foc mă ucide!”

„Nu”, răspunse Domnul N’gai, „pentru că micii mei pești îmi sunt foarte dragi și dacă trăiești în râuri și lacuri, poți să încerci o schimbare a obiceiurilor tale alimentare și să începi să mănânci acei peștișori. Asta nu o pot face niciodată … Nu, trebuie să continui să traiești pe uscat”.

Hipopotamul a rămas trist în casa lui, în pădurile și câmpiile unde soarele continua să bată nemilos pe pielea lui neprotejată.

“Mai mult de atât nu pot să suport!”, strigă biata creatură. “Te rog, te rog, Bunule Domn N’gai, lasă-mă să părăsesc pădurile și câmpiile și să devin creatura râurilor și lacurilor, promit cu cea mai mare credință că nu voi mânca micuții tăi pești”.

Marele Domn N’gai se gândi la asta, în timp ce privea în jos câmpiile care se coaceau în căldura soarelui ecuatorial și, în cele din urmă, inima i s-a înmuiat.

“Foarte bine”, a spus el, “îți voi permite să trăiești în râurile și lacurile mele, dar cum îmi vei dovedi că nu mănânci micii mei peștișori?”

“Mă voi ascunde în apa rece în timpul zilei, iar în timpul nopții voi paște pe malurile râurilor și pe vale”, răspunse hipopotamul. – „Promit că nu voi mânca peștii tăi”.

“Dar asta nu îmi va garanta că îți ții promisiunea!”, a subliniat Marele Domn N’gai.

“Ei bine,” a răspuns hipopotamul, “voi ieși din apă de fiecare dată când mâncarea va trece prin trupul meu și îmi voi împrăștia bălegarul pe pământ cu coada. Tot ce am mâncat va fi împrăștiat sub ochii tăi și vei vedea că nu există oase de pește. Cu siguranță acest lucru va fi o dovadă suficientă!”

Și așa este până în ziua de azi, hipopotamul iese din apă pentru a-și împrăștia bălegarul în timp ce privește către cer și spune: “Uite N’gai, fără pești!” – și de aceea hipopotanii nu mănâncă pește!