Eticheta unei mese indiene variază în funcție de regiune. De obicei, atât în mediul urban, cât și în mediul rural, indienii își spală bine mâinile înainte de a lua masa, apoi mănâncă cu mâinile, fără nici un fel de tacâmuri. Această practică este istorică și presupune premisa culturală că mâncarea este o activitate senzuală, iar atingerea face parte din experiență, alături de gustul, aroma mâncării și prezentarea ei.
Mâncarea se servește pe un thali (platou metalic) sau pe platou mare realizat din frunze de banane, pe care se așează mai multe preparate. În centrul platoului va sta totdeauna orezul.
Potrivit obiceiurilor alimentare indiene, o masă adecvată ar trebui să fie un echilibru perfect al tuturor celor șase arome diferite: dulce, sărat, amar, acru, astringent și picant pe un singur platou (deși ultimele două arome sunt de fapt forme de chemoestezie).
În mod tradițional, degetele sunt utilizate pentru a simți temperatura, pentru a gusta și pentru a combina arome, prin ruperea unei mici porții de pâine (Roti, Naan) și plierea ei ca un buzunar mic pentru a putea lua o cantitate dorită de alimente.
Un thali este mâncat în mod tradițional cu degetele și numai cu degetele mâinii drepte, în mod specific. Se utilizează mâna stângă numai pentru a turna sos pe orez și pentru a bea apă.
În case, o varietate de alimente este servită în mod obișnuit în porții mici pe o singură farfurie. Aceasta poate include doar două până la patru elemente sau toate cele 6 așa cum s-a arătat mai sus.
Dacă persoane strict vegetariene și ne-vegetariene mănâncă împreună, eticheta cere să nu amestece recipientele de servire a alimentelor, pentru a respecte credințele spirituale ale nonviolenței față de animale predominante printre vegetarienii stricți.
În mod similar, curățenia și igiena sunt importante și, cu excepția cazurilor de intimitate a unei familii, oamenii de obicei nu acceptă hrană din degetele altcuiva sau cu tacâmuri care au intrat în gura altuia. Alimentele care au fost atinse cu degete și tacâmuri folosite sunt considerate dushita (literalmente contaminate). Grija de a nu contamina mâncarea sau băutura cu bacterii sau viruși din salivă este o preocupare deosebită în rândul persoanelor în vârstă și când sănătatea cuiva poate fi amenințată prin contaminare încrucișată.
Cele mai multe alimente, cu excepția pâinii și a deserturilor, sunt servite pe aceeași farfurie în porții mici. Mâncarea indiană încorporează numeroase condimente întregi și sub formă de pulbere provenite din diferite rădăcini, scoarțe, semințe, frunze. Mirodeniile întregi, cum ar fi cuișoarele, frunzele sau crenguțele, nu sunt consumate și sunt lăsate deoparte de fiecare, pe platoul său.
Solicitarea de apă, sare sau tacâmuri este acceptată și încurajată. Cereri speciale, ca iaurt și alte elemente sunt, de obicei, binevenite.
Uneori grupul poate mânca în tăcere, dar pot avea loc și conversații comune.
La nivel regional, tradiția spune că nu e bine să se arunce mâncarea de pe platoul tău, de aceea trebuie să punem pe platou doar atât cât putem să mâncăm.
Spălarea mâinilor după masă și ștergerea lor cu un prosop prevăzut este o normă.
Dacă dorești să primești toate articolele și traducerile noastre, direct în inbox-ul tău, fără să te mai străduiești să le cauți… te invităm să te ABONEZI la noutăți.
