Hai la Somn! Fii Zen!

Fii Zen!

“Nu ai un suflet. Esti un Suflet. Ai un trup.” Cam asa glasuieste din negura vremurilor Zen, un binecunoscut anonim.

Si… Nu poate exista un adevar mai mare in aceasta lume, decat adevarul care se afla in spatele acestor cuvinte.

Intr-adevar.

Ai un trup. Un vehicul ce iti ajuta sufletul sa experimenteze viata pe aceasta planeta.

Din acest motiv si probabil din multe altele… vehicolul de care sufletul are nevoie, trebuie sa fie bine ingrijit.

Pentru ca… ei bine… cum ar fi aceasta viata daca trupul tau nu ar functiona bine?

Sunt sigura ca deja stii raspunsul.

Si mai sunt sigura de faptul ca deja stii o multime de metode prin care iti poti mentine si imbunatati starea de sanatate.

Evident… dupa jumatate de secol petrecut pe planeta asta… stiu si eu.

Dar, dintre toate, am o preferata.

Cea mai usor de urmat, cea mai relaxanta si… complet gratuita.

Ai ghicit deja care este?

Poarta numele de Somn.

Multi dintre noi incercam sa ne strecuram printre hatisurile unei vieti ocupate.

Multi dintre noi incercam sa tinem piept nenumaratelor incercari ce ne apar in cale.

Dar… cati dintre noi pretuim la adevarata valoare momentele de somn?

Permite-mi sa-ti spun o scurta poveste. O poveste personala.

Cu cativa ani in urma, pe vremea in care eram foarte implicata in studiul Intelepciunii Cabala, programul meu de somn nu era chiar sanatos.

Si asta nu pentru ca as fi avut insomnii.

Ci, se datora faptului ca, zilnic, la ora 3 dimineata incepeau cursurile si durau pana la 6:00. Ora la care evident incepeam sa ma pregatesc pentru a pleca la lucru.

Si ca orice om obisnuit, dupa terminarea serviciului, ma intorceam acasa la familia care avea nevoie de mine.

In consecinta, nici prin gand nu-mi trecea sa incerc sa dorm atat timp cat luminariul zilei inca “stralucea” pe cer.

In plus, stiind ca lectiile mele zilnice incepeau atat de devreme… sau mai bine spus, atat de “in noapte”, am incercat sa imi adaptez programul de somn.

Asa ca… uite-ma retragandu-ma in pat devreme, in jur de 8 maxim 9 seara, sculandu-ma la fix 2:45 a.m. ca sa prind inclusiv pregatirea pentru lectie si plecand, evident, la lucru dupa terminarea lectiei la ora 6 a.m.

Cred ca ghicesti deja.

Eram ceea ce se numea “o persoana super ocupata”.

Ei bine… intotdeauna fusesem foarte sanatoasa, astfel ca trupul pamantean m-a ajutat o lunga perioada de timp sa functionez la parametrii “normali”.

Pana intr-o zi, cand…

Am inceput sa ma simt rau.

Si mai rau.

Pe zi ce trecea simteam ca ceva nu e in regula cu mine.

Concluzia medicului la primul control care l-am facut?

Hipertensiune.

Consecintele?

O gramada de pastile pe care se presupunea ca trebuie sa le iau. Pe viata.

Ca o fata buna ce sunt, chiar intentionam sa le iau. Cu gandul ca dupa o perioada, sa intrerup tratamentul. Asta pentru ca desi cred ca avem nevoie de medici, inca nu am reusit sa cred suficient de mult in diagnostice nevindecabile.

Dar… noroc ca am avut o inspiratie divina si inainte sa incep sa iau pastilele cu pricina… mi-am spus ca ar fi bine sa citesc prospectul.

In clipa imediat urmatoare citirii primelor randuri… parul mi s-a ridicat precum patesti cand vezi primul tau film super horror.

Nu-mi venea sa cred ceea ce citeam!

Scria negru pe alb ca pastilele cu pricina erau destinate bolnavilor aflati in ultima faza a bolii lor de inima.

Nu mai retin exact, dar era ceva de genul… “mai ai doua luni de trait”.

Asa ca… imagineaza-ti ce am simtit.

Bineinteles ca medicatia cu pricina a aterizat instantaneu in galeata de gunoi.

Si… am continuat sa ma simt rau.

Si… am continuat sa ma trezesc la fix 2:45 a.m. in fiecare noapte.

Situatia a continuat pana intr-o zi, in care… prietena mea Roxana (Buna, Roxana! 🙂 ) care studia aceeasi intelepciune straveche ca si mine… m-a sunat.

Dupa o simpatica conversatie (ca toate conversatiile cu ea), m-a intrebat cum ma simt. Ca sa spun drept… parea mai mult interogatoriu si nu o intrebare de complezenta.

Ca atare, i-am povestit cam prin ce treceam de ceva vreme.

Stiind ca-mi e prietena si in plus un medic foarte bun, ma asteptam sa-mi prescrie ceva pastile si sa-mi administreze cateva sfaturi medicale pe care probabil as fi refuzat sa le urmez.

Ca asa fac oamenii incapatanati. Eu fiind oficial unul dintre ei.

Dar… surpriza!

Roxana mea a inceput brusc sa rada.

Evident, spre stupefactia mea.

Totala.

Stupefactie pe care ea a simtit-o probabil, deoarece s-a simtit datoare sa spuna printre hohote de ras.

“Draga, rad si nu ma pot opri. Te urmaresc de cateva luni si eram chiar curioasa sa vad cat timp va rezista corpul tau, acestui program zilnic draconic. Se pare ca am avut dreptate si a sosit vremea ca tu sa-ti inveti lectia”.

Ei bine, probabil ca, iti imaginezi cat de curioasa m-au facut cuvintele ei.

Dar, nu mi-a dat timp sa vin cu vreo replica inteligenta si a continuat.

“Ti-au spus doctorii ca ai hipertensiune? Ei bine. Ai. Si eu stiu leacul pentru hipertensiunea ta. Cu efect instantaneu.”

Parea sa fie foarte serioasa, Roxana, asa ca eram si mai curioasa sa aud ce va adauga.

Am intrebat-o deci, care este leacul acela miraculos. Leac pe care doctorii l-au tinut secret si au preferat sa-mi prescrie o tona de medicamente tocmai bune pentru un bolnav aflat in faza terminala.

Prietena mea, doctorita, mi-a spus printre ultimele hohote de ras.

“Ai nevoie de un somn bun. Si dupa acest somn, trebuie sa dormi bine in fiecare noapte de acum inainte. Vrei cumva sa fii o inteleapta moarta? Continua sa dormi si sa studiezi ca si pana acum. Vrei sa fii inteleapta si sa traiesti? Atunci dormi noaptea si studiaza ziua. Intelepciunea nu cunoaste inventia numita timp. Si nici nu va fugi nicaieri”.

Ei bine… asta a fost cam socant pentru mine, la acel moment.

Sau mai bine spus, a fost ca un dus rece.

Roxana poate fi foarte blanda, dar stie sa fie cruda cand e cazul. Spre binele celui din fata ei.

As putea sa povestesc despre ea in cateva carti, dar astazi, ne rezumam doar la povestea somnului sanatos.

Cuvintele ce mi le spusese in acea zi, au fost acompaniate de un ton rece.

De gheata chiar.

Si asta printre hohotele de ras amintite.

Era genul de voce care te obliga sa o asculti si sa actionezi.

Si care a fost reactia mea?

Ei bine, fiind oarecum total impotriva pastilelor de orice fel, mi-am spus repejor in sinea mea ca nu are ce sa-mi faca rau daca macar de proba incerc sa ii urmez sfatul. Sau mai bine spus, porunca.

Asa ca, in urmatoarea noapte am anulat soneria ceasului desteptator.

Si am dormit, ca un bebelus.

Am repetat “figura” vreme de 5-6 nopti la rand.

Ma simteam din ce in ce mai bine, asa ca mi-am luat inima in dinti si mi-am masurat tensiunea.

Mare mi-a fost surpriza cand mi-am dat seama ca as fi putut sa aplic cu brio pentru un job de cosmonaut!

Ei bine, incepand din acel moment, m-am simtit atrasa nu doar sa studiez intelepciunea Cabalei, ci si “stiinta” somnului.

Ba chiar la un moment dat mi-am spus ca ar fi cazul sa scriu o carte despre acest subiect.

De ce?

Pentru ca, daca oamenii care sunt din ce in ce mai ocupati… exact cum sunt eu si tu si probabil multi altii pe care-i cunoastem… ar sti si ar fi constienti de cat de mult rau isi provoaca singuri neacordand atentia cuvenita programului de somn… vietile lor s-ar schimba drastic.

In bine.

In foarte bine.

Pana la urma, nu asta ne dorim cu toti?

O viata plina de bucurii si impliniri.

In timp ce ne bucuram aflandu-ne intr-un corp sanatos.

Eu asta imi doresc.

Si stiu ca la fel si tu.

Asa ca te invit sa acorzi importanta cuvenita somnului.

Considera-ti dormitorul un templu. Aranjeaza-l cat mai comfortabil si…

Hai la Somn! Fii Zen!

 

Daca doresti sa primesti toate articolele si traducerile noastre, direct in inbox-ul tau, fara sa te mai straduiesti sa le cauti… te invitam sa te ABONEZI la noutati.