Rabi Löw și Golemul – Mikoláš Aleš, 1899
Cuvântul Golem apare în Biblie în Psalmul 139; 16, unde se folosește cuvântul גלמי (galmi, golemul meu), în varianta limbii române “plod fără chip”, conotând o ființă umană neterminată înaintea ochilor lui Dumnezeu. În ebraica modernă, Golem este folosit pentru a înțelege că cineva e “prost” sau “neajutorat”. În mod similar, este adesea folosit ca o metaforă pentru o entitate fără creier care servește un om în condiții controlate, dar care este ostilă cu el și cu alții.
Cele mai vechi povestiri despre Golemi datează din iudaismul timpuriu. În Talmud (Sanhedrin 38b), Adam a fost inițial creat ca Golem (גולם) când praful său a fost “frământat într-o coajă fără formă”. Ca și Adam, toți Golemii sunt creați din noroi de către cei apropiați de Divinitate, dar nici un Golem nu este pe deplin uman. La început, principala incapacitate a Golemului a fost incapacitatea de a vorbi.
În Evul Mediu, pasajele din Sefer Yețira (Cartea Creației) au fost studiate ca mijloc de a crea și anima un Golem, deși scrierile misticismului evreiesc care să susțină această credință sunt puține. Se credea că Golemii ar putea fi activați de o experiență extatică indusă de folosirea ritualică a diferitelor litere ale alfabetului ebraic care formează un “Șem” (oricare dintre numele lui Dumnezeu), în care Șem a fost scris pe o bucată de hârtie introdusă în gura sau în fruntea Golemului.
în unele povestiri (de exemplu, versiunile din Chełm și Praga, precum și în poveștile și versiunile poloneze ale fraților Grimm), un Golem este înscris cu cuvântul ebraic Emet (אמת, “adevăr” în ebraică) scris pe frunte. Golemul ar putea fi apoi dezactivat prin eliminarea literei Aleph (א), schimbând astfel inscripția din “adevăr” în “moarte” (Met מת, adică “mort”). Rabi Iacob Ben Șalom a remarcat că astfel legea distrugerii este inversarea legii creației.
Cea mai faimoasă narațiune a Golemului îl implică pe Iuda Löw ben Bezalel, rabinul din Praga secolului al 16-lea, cunoscut și sub numele de Maharal.
În timpul domniei lui Rudolf al II-lea, trăia în ghetoul evreiesc din Praga, Rabi Yehuda Löw ben Bezalel, care era bine educat și om cu experiență. El stăpânea nu doar Talmudul și Cabala, ci și matematica și astronomia. Dezvăluind unele dintre secretele naturii, datorită căreia a fost capabil să facă lucruri pe care oamenii le considerau a fi asociate cu puterea magică, rabinul Löw a creat din lut un rob, care a fost adus la viață folosind un pergament pe care a scris cuvântul magic ȘEM introdus in interiorul gurii Golemului.
Golem lucra pentru doi oameni. El servea, curăța, transporta apă, tăia lemne și făcea toate muncile grele. Nu îi era sete sau foame, nu avea nevoie de odihnă. În fiecare vineri seara în timpul sabatului, deși, conform tradiției evreiești nu se poate lucra, rabinul Löw scotea pergamentul din gura Golemului, el devening o grămadă moartă de gunoi. Rămânea mort până se termina sabatul, când rabinul din nou i-l introducea în gură.
Odată, însă, Rabi Löw, pregătindu-se să sărbătorească sabatul la sinagogă, a uitat de Golem și nu i-a îndepărtat pergamentul din gură. De îndată ce a intrat în amvon și a început să citească primul psalm, oamenii au început să fugă din case și, cu groază în ochii, au venit să-i spună ce s-a întâmplat. Golem s-a supărat și a început să distrugă tot ce era în cale, toată proprietatea fiind răvășită. Nimeni nu a putut să se apropie de el pentru că îi omora pe toți pe loc. Rabinul a ezitat pentru o clipă, sabatul se apropia și psalmul era început. Toate lucrările trebuie lăsate neterminate. Cu toate acestea, psalmul nu era încă finalizat, iar timpul sabatului nu începuse încă. A decis repede să plece acasă. Când s-a apropiat de casa lui, a auzit zgomot de mobilier spart. Când Rabi a intrat în casă, de teamă, celelalte persoane au rămas câțiva pași în spatele lui. Au văzut cu toții distrugerea: vase sparte, mese răsturnate si rupte, scaune, bănci și pubele, cărți împrăștiate în direcții diferite. Rabi Löw și-a revenit din uimire. A fugit repede în curte și cu mâinile tremurânde a decis să elimine Șem-ul din gura Golemului. Golem, la simpla atingere a stăpânului său a înghețat imediat după îndepărtarea Șem-ului și s-a schimbat în grămada de gunoi, mort. Toți oamenii, tineri și bătrâni, au început să se bucure și să prindă curaj. Rabi s-a întors la sinagogă fără să spună un cuvânt.
Câns sabatul s-a încheiat, Rabi Löw nu l-a mai adus pe Golem la viață. El l-a îngropat în sinagogă și, potrivit legendei, el este încă acolo, undeva. Dar nimeni nu s-a preocupat de locul unde a rămas pergamentul, care nu știm exact unde, dar știm că este zidit în zidul acelei case. Și cum știm asta? În timpul reconstrucției generale, vechea corespondență a proprietarului casei, domnul Křenka, s-a găsit în încăperile de la mansardă.
Într-una din scrisorile sale (care nu a fost trimisă) Dl. Křenka încredințează rudele că în timpul lucrărilor de renovare a construcției unul din muncitori a descoperit un pergament cu un scris necunoscut și i l-a înmânat. După o examinare atentă a pergamentului a realizat ce a găsit de fapt. Și pentru că legenda Golemului era bine cunoscută și el știa ce se va întâmpla în cazul în care pergamentul cădea pe mâini greșite, a decis să îl lase zidit în această casă și așa a făcut.
Sursa: Wikipedia
pentru carte, click pe poză
