Mărțișor

Legenda

Odată, Soarele coborî într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit dintre oameni, închizându-l într-o temniţă. Lumea se întristase. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu.

Dar într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărât să plece să salveze soarele. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu şi să elibereze Soarele. Drumul lui a durat trei anotimpuri: vara, toamna şi iarna.

A găsit castelul zmeului şi au început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri şi rănit, tânărul eliberă Soarele. Acesta se ridică pe cer înveselind şi bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele cald din răni i s-a scurs în zăpadă. Pe când aceasta se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Până şi ultima picătura de sânge a flăcăului se scurse în zăpada imaculată.

Sursa- Legendele românilor .ro

Tradiții

Dochia e cea dintăia zi de primăvară.

În ziua de Dochia, se face mărțișor: un fir de matasă sau lână roșă, împletucit cu alt fir alb, care apoi se pune la gât, pentru ca purtătoarea să fie rumenă și albă peste an. Se poartă păn’ în ziua de Sf. Gheorghe și atunci îl pune pe un trandafir sau pe o creangă de cireș înflorit.

În Mihalcea, de demult, era același obicei și ața o păstrau, ziceau că dacă e de la Dochia, e bună de diochi, și se spălau cu ea.

Ziua I-a a lui mart, 11 și 21 sunt zile rele și fără de noroc, în zilele acestea să se ferească omul să nu înceapă nimică.

Dochia are 12 zile, numite „zilele babei”, în care e timpul foarte schimbăcios; când e soare, când plouă, când e iar frumos, când ninge, când furtună. Unii zic că „zilele babei” sânt 24: 12 înainte și 12 pe urmă. În totul însă, sânt 40 de zile uricioase care se țin de Dochia, între care sunt: „ale sturzului”, „a mierlei”, „a cucostârcilor” (când vin), „a mieilor” (când se nasc, că nu e vreme bună) etc.

Dochia, de demult, avea numai 6 zile, dar pe urmă i s-au mai adaos 6, oile ei, după ce a împietrit-o.

În această zi, mai ales femeile își aleg mai înainte una din cele 12 zile – și cum va fi în ziua ceea: ploaie mai multă sau frumos, ori furtună, așa îi va fi traiul peste an.

În ziua de 1 mart se sfințește toaia (omagul), se aduce preotul în grădină ș-o sfințește, și e bună or și de ce, dacă te speli cu ea: de ură, de fapt, de boale. Unde este toaie, de aceea casă necuratul nu se apropie.

culese de Elena Niculiță-Voronca

Alte datini și credințe românești:

Apa sâmbetei

Despre cocoș

Crăciun și Crăciuneasa

Dacă dorești să primești toate articolele și traducerile noastre, direct în inbox-ul tău, fără să te mai străduiești să le cauți… te invităm să te ABONEZI la noutăți.