Pitiplon Online sau Prima Aventura in Blogosfera

Aventura in Blogosfera

– Ca sa intelegeti mai bine, sa presupunem ca aveti un Pitiplon…
– Ce-i acela un pitiplon, don’ profesor?, intreaba curioasa liceana ce eram, privind fix in ochii profului de economie politica.
– Este ceva ce putem folosi ca exemplu in orice domeniu. Este ceva ce poate vorbi despre orice. Este ceva ce are ceva de spus, imi raspunde el razand, facandu-se ca nu a observat ca… nu m-am adresat regulamentar cu “tovarase profesor”.

Acela a fost momentul in care… pentru prima oara, am simtit ca scopul meu in viata este sa devin un pitiplon.

De-abia dupa cativa ani m-am lamurit ca pitiplonul era inventia profesorului si ca nimeni altcineva nu auzise de el, cu exceptia colegilor mei “de suferinta” din liceul Gheorghe Sincai, al anului de gratie ’83. Ce au facut ceilalti cu aceasta inventie, nu am de unde sa stiu. Dar, in mintea mea fusese deja implementata dorinta.

Si… in cautarea perfectiunii pitiplonice, fara sa fiu diagnosticata cu vreun ADHD (cum probabil ca as fi patit-o in zilele noastre, conform modei), am inceput sa sar din informatie in informatie, am studiat te miri ce domenii… unele mai cunoscute, altele nu.

Si iata ca… prin 2003, imi fac si eu aparitia in online. Prima oara, timida, ca simplu utilizator al internetului… adica al retelei informatice mondiale intre computere conectate la retele locale. Nu am zis-o eu, ci DEX-ul care le stie pe toate.

Si, cum pofta vine mancand, incet… incet, am prins curaj. Dupa aproximativ trei-patru ani, incepusem deja sa-mi dau seama ca ma apropiam de “perfectiunea pitiplonica” dorita.

Asa ca, mi-am suflecat eu manecile vitejeste si, dupa ce am urmat cei 5 pasi “obligatorii”:

  1. am ales cateva potentiale nume de domenii .ro,
  2. le-am verificat disponibilitatea si am fost placut surprinsa sa constat ca majoritatea erau libere,
  3. am ales unul dintre ele si cum, in acele vremuri se spunea ca domeniile sunt date pe viata, nu s-a pus problema de a selecta o anume perioada de valabilitate,
  4. am completat cu atentie formularul de inregistrare pentru domeniul ales,
  5. am dat un click hotarat pe optiunea “cumpara domeniu” si,

Gata!

Eram fericita posesoare “pe viata” a domeniului pe care tu navighezi in voie, acum. Domeniu pe care intentionam sa spun ce aveam de spus, exact precum face un pitiplon expert al blogosferei.

Desi, ca sa fim sinceri pana la capat… pe vremea aceea nu stiu daca cineva inventase notiunea de blogosfera. Cert este ca, la propriile-mi urechi, denumirea a ajuns mult mai tarziu.

Fata de momentul inceputului aventurii mele, in prezent exista si un al 6-lea pas, datorat schimbarii ulterioare de legislatie. Cu alte cuvinte… pasul este obligatoriu.

Si ca sa fiu mai explicita, poti sa cumperi un numar nelimitat de domenii de tip: .ro, .eu, .biz, .info, .com, etc… dar, trebuie ca anual (sau o data la zece ani, in functie de preferinte) sa repeti pasul 5, cu o singura diferenta: optiunea pe care o ai, poarta numele de prelungire domeniu.

Costurile anuale sunt nesemnificative, echivaland cu mentenanta anuala, asa ca nu trebuie sa-ti faci probleme ca ti-ar trebui un imprumut gen “prima casa”, de la banca.

Dar, sa revenim la momentul in care, triumfatoare, priveam “achizitia” mea. Era o factura pe care, dadusem la acea vreme o gramajoara considerabila de bani, si care confirma ca devenisem “mama” viitorului site.

Daca esti parinte, stii deja ce inseamna sa ai copii. Te trezesti intr-o clipita cu un bebelus in brate, si-l tii cu iubire dar… si cu teama sa nu-i faci vreun rau, din nestiinta. Categoric, acea faptura mica, nedezvoltata, nestiutoare si inocenta ca un ingeras, depinde de tine. Asa ca, incepi sa cauti prin carti de specialitate, incepi sa experimentezi, sa hranesti minunatia ta de copil, pana cand il vezi crescand sub ochii tai… si care, intr-o zi iti va spune… “mama, acum sunt adult, ma descurc si singur”.

Ei bine… cam asa s-a intamplat si cu Shanti-Spirit, primul meu site. Despre care astazi scriu, cu speranta ca tie iti va fi mai usor atunci cand vei hotari sa inregistrezi un domeniu… pentru sufletul tau.

Exact precum un copil s-a dezvoltat si acest site, sau blog… depinde cum vrei sa-l numesti (desi, este o diferenta intre aceste doua notiuni… pe care, astazi, nu ne vom concentra).

Cum m-am vazut “cu el in brate”, am inceput sa caut, avida, informatii.

Si uite asa am descoperit notiuni de genul “html”. Recunosc ca, prima oara aproape ca am lesinat dandu-mi seama in ce ma bagasem. Habar nu aveam eu cu ce “se mananca” html-ul ala.

Dar… internetul e mare… romana si engleza cunosteam destul si, ca urmare, informatiile de care aveam nevoie au inceput sa curga spre mine.

Incet incet, am reusit sa pun pe picioare prima varianta a site-ului. Dupa vreo doi ani, am schimbat nu doar subiectul principal despre care scriam, ci si platforma. De-abia atunci am aflat eu de minunatia de WordPress, asa ca… mi-am spus sa-mi incerc mana cu el.

Ei bine… nu a existat nici o clipa in care sa regret aceasta decizie. Sa scapi brusc din hatisurile html-ului… doar cine a trecut prin asta poate intelege cu adevarat usurarea pe care am simtit-o.

Ca tot omu’, am inceput cu un template gratuit, pe care l-am folosit cativa ani buni pana cand… deja experimentata fiind, mi-am dat seama ca vreau sa trec la alt nivel.


Si am facut cateva schimbari, nu doar necesare, dar care au adus cu timpul, beneficii nesperate.

Deja avand o audienta destul de mare, pe care am cladit-o doar oferind informatie, ascultandu-i “durerile” si dorintele, atingand puncte emotionale, ajutand-o… in masura posibilitatilor mele… sa isi rezolve problemele… fara ca macar sa-mi treaca prin cap sa cer ceva la schimb, am ajuns intr-o zi intr-un punct de cotitura.

Clipa in care am inceput sa am venituri din pasiunea mea. “Copilul” meu crescuse… devenise adult.

Si, mi-am dat seama ca incep cu adevarat sa traiesc… pentru ca… puteam sa imi asigur existenta facand ceea ce imi placea.

E adevarat ca, nu mi-am dat inca demisia din meseria de inginer. Din variate motive, iubesc si acea parte a vietii mele.

Si, cum nu mi-am propus sa fac un raport complet astazi si nici un studiu de caz, e suficient sa amintesc doar cateva dintre aceste schimbari:

  1. Deoarece audienta mea era impartita in cateva directii, cu alte cuvinte, avand preferinte diferite, am hotarat sa las primul meu site… copil, sau cum doresti sa-l numesti… ca site generalist si sa achizitionez alte cateva domenii de nisa. Fiecare din ele, avand foarte clar definit tipul de “persona” careia se adreseaza.
  2. Am decis sa intru si pe piata vorbitorilor de limba engleza, asa ca, pentru inceput am achizitionat un singur domeniu .com. Au urmat si altele, dupa ce m-am convins ca acele site-uri pot sa si produca venituri si nu doar sa consume.
  3. Am cumparat licente pentru template-uri si pentru diversele plugins care devenisera absolut necesare.
  4. M-am pus cu burta pe carte si am intrat in tainele contentului, al marketingului digital, al optimizarilor SEO, si cate si mai cate.
  5. Mi-am spus ca ar fi interesant sa-mi incerc “mana” si pe piata afilierilor, iar semintele implementate in aceasta directie, au inceput curand sa dea roade.

In plus, cum imi place sa… sar de la una la alta… mi-am zis eu incepand din acest an ca ar fi interesanta putina adrenalina in viata mea de bloger, asa ca… am intrat in competitia SuperBlog 2018.

Cat despre Webdesign, ei bine, l-am studiat doar la nivel mediu. Ma descurc cu chestiile uzuale si categoric nu am de gand sa accesez nivelul expert in acest domeniu.

Dar cum, probabil ca ti-ai dat seama ca sunt “obsedata” sa studiez lucruri noi… poate ca te intrebi, de ce exact webdesignul nu vreau sa-l cunosc in toate detaliile.

Ei bine… am sa-ti dezvalui un secret. Dupa atatia ani de online, cu bune si mai putin bune, cu lucruri extraordinare si satisfacatoare… Marele Universul, care regizeaza Totul, a hotarat ca merit un cadou. L-a facut pe webdesignerul meu sa se indragosteasca de mine. Asa ca… l-am luat de sot. Drept urmare… toate cunostintele lui de webdesign au devenit proprietatea mea.

Gratis.

Si le folosesc la maxim pentru site-urile externe. In cazul domeniilor .ro m-am ambitionat sa fac totul cu propria mana.

Asa… ca hobby.

Pana cand, imi voi da demisia de la jobul ce-mi “mananca” zilnic cate opt ore.

Ca atare, iti dau dreptate daca ai inteles ca toata istoria pitiplonului si actiunile de mai sus, toata aventura in blogosfera de care am avut parte, se desfasoara doar in weekend si in restul timpului meu liber.

Si, categoric… daca pot eu asta… POTI si TU!

 

Note:
• Surse foto si documentare: Domaz si Creadiv
• Articolul a fost scris pentru competitia SuperBlog 2018, proba 11

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.