Rolul Aurei

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Rolul aurei

Conferinţa din 31.07.1983

 

Lectura meditaţiei zilei

Puteţi lucra asupra aurei voastre în două feluri (există, chiar, trei modalităţi). Prin gând, prin meditaţie, faceţi eforturi să atrageţi culorile cele mai pure, cele mai frumoase, învăluindu-vă cu aceste culori dar, în realitate, este un efort puţin artificial al cărui efect nu va dura prea mult, dacă nu veţi încerca, în acelaşi timp, să practicaţi virtuţile corespunzătoare acestor culori. Căci esenţial, în viaţa spirituală, este să dezvoltaţi virtuţile. În aceste condiţii, chiar dacă nu faceţi nici un exerciţiu de concentrare pentru a vă atrage aceste culori, lucrând, numai, pentru a dezvolta în voi virtuţile divine, fie că le doriţi sau nu, veţi atrage, în aura voastră, toate culorile minunate care le corespund, şi atât timp cât veţi practica aceste virtuţi, culorile se vor manifesta, mereu, mai frumoase şi mai strălucitoare.

Vă amintiţi, dragii mei, că în trecut am mai atins această problemă a aurei: ce este aura, ce utilitate poate avea ea, cum o putem mări, lărgi, purifica, etc. De altfel, nu există vreun subiect pe care să nu-l fi atins în ultimii 45 de ani. Tot ceea ce a fost important, cel mai necesar, mai indispensabil, ei bine, eu l-am atins, l-am explicat. Numai că, vin lângă mine destui fraţi şi surori, care nu au citit nimic – există, deja, 44-45 de volume tipărite – şi îmi pun întrebări: cum să se dezvolte, cum să gândească, cum să se poarte, ei nu şi-au găsit drumul, nu ştiu pe unde se află, plutesc în ceaţă. Atunci, eu le răspund: “Dragii mei, aş dori să vă ajut, să vă luminez, să vă răspund la întrebări, dar este greu să o fac în câteva minute să vă învăţ tot, fiindcă este prea mult, este mult, imens, se află scris în mai multe volume, dar voi nu aţi vrut să le căutaţi, să le găsiţi, de ce !?”. Acum vreţi să vi le spun în câteva minute… Ei bine, este imposibil, chiar dacă aş încerca să rezum, să condensez, nu mă veţi putea înţelege. De aceea, vă spun să încercaţi să aruncaţi o privire asupra a ceea ce a fost deja revelat, şi veţi observa că nu există vreo problemă abandonată, lăsată deoparte. Eu am prezentat toate metodele cele mai eficace, mijloacele cele mai puternice pentru a rezolva toate problemele, necazurile, tristeţile, complicaţiile. Dar, voi nu vă interesaţi deloc, vreţi ca eu să vă dau tot, ei bine, o pot face, dar trebuie ca voi să puteţi să o digeraţi.
Mulţi, dintre voi, îmi cer ca să le construiesc casa. Ei bine, nu. Eu le spun că există reguli în Ştiinţa Iniţiatică, eu vă pot da cimentul, pietrele, podelele, chiar şi cuiele, dar voi trebuie să construiţi, pentru că trebuie să faceţi ceva, să vă descurcaţi, să vă dezvoltaţi puţin. Dacă eu aş face tot, aş avea toate meritele, şi voi niciunul. Uite, să zicem că eu mănânc pentru voi, există fraţi care-mi cer aceasta, ei bine, eu o să mă îngraş, în timp ce voi veţi slăbi. Eu vă dau hrana, dar voi sunteţi cei care trebuie să o mâncaţi. Aceia care doresc să le dau şi hrana, şi în acelaşi timp, să mănânc şi în locul lor, se află departe de înţelegerea esenţialului.
Ce înseamnă aceasta ? Aceasta înseamnă jumătate-jumătate. Ce înseamnă această jumatate ? Este un amestec din care eu vă dau jumătate, iar voi vă descurcaţi cu cealaltă jumătate. Nu aşteptaţi să vă dau eu totul, mură în gură…
Să revenim acum la aură. Ştiinţa oficială, oamenii, s-au bazat numai pe ce văd, pe ceea ce ating, pe ceea ce gustă, respiră, ascultă sau văd, cu ochii fizici, şi au tras astfel concluzii; “iar misticii, spiritualiştii, teosofii, rozicrucienii, steinerienii, sunt oameni dezechilibraţi, puţin nebuni, ei nu trebuie crezuţi…”. Trebuie numai să ne oprim asupra lucrurilor cele mai grosolane, mai materiale… Iată ce instruire s-a dat omenirii, iată cum a fost ea indusă în eroare !…
Acum, când vin la mine unii, mai ales surori complet dezechilibrate, candidate pentru sanatorii, îmi spun: “De ce mă găsesc în această stare ?”. Eu le spun: “Dacă aţi fi citit cărţile mele, aţi fi înţeles demult că lucraţi inconştient la decăderea voastră”. “Dar cum facem acest lucru Maestre ?”. “V-aţi slăbit aura”, le răspund. Aura voastră nu este luminoasă, nu este pură, nu este colorată”. “Dar ce este aura ?”. “Aura înseamnă emanaţiile noastre, radiaţiile noastre, care sunt invizibile, de neatins, şi care formează în jurul nostru un strat foarte subtil care ne protejează de mulţi curenţi, de multe lucruri rele, de multe gânduri negre, care ne sunt trimise, de magia neagră, ea este un cerc care depăşeşte corpul fizic şi care îl protejează şi distruge tot ceea ce este negativ. Când se întâmplă acest lucru ? Ah, când această aură este suficient de largă, de pură, de strălucitoare, de luminoasă, plină de toate culorile.
Apoi, eu îi sfătuiesc să studieze, aşa cum fizica o face în şcoli, prisma de cristal. O prismă de cristal are trei feţe laterale egale, iar când o puneţi în faţa luminii, a soarelui, există şapte culori care apar. V-am vorbit mult despre acest subiect. De ce există unul, adică lumina, trei, adică prisma, şi şapte, adică culorile: unu, trei, şapte. Eu am explicat toate acestea. Să presupunem acum că această prismă, acest cristal, nu are feţele egale, şi atunci nu vor mai apare cele şapte culori, ci una, două sau trei, dar lipsite de claritate. Deci, există un secret, pentru apariţia acestor şapte culori, cu adevărat puternice, dar nu îl veţi găsi nicăieri pe pământ, nici la flori, nici la fluturi, nici la cristale, acest lucru depăşeşte tot, el este modelul tuturor culorilor de pe pământ.
Eu am văzut, am călătorit aproape în toată lumea, observând plante, animale, insecte, splendori, peste tot, ca forme, frumuseţi, culori. Este, într-adevăr, minunat să observi toate aceste lucruri. Dar nu am găsit nimic, nimic, care poate depăşi culorile date de prismă. Fizicienii nu au interpretat niciodată acest lucru, ei au descifrat latura, adică corespondenţa în domeniul spiritual, în domeniul gândurilor, al sentimentelor noastre, unde este acelaşi lucru ca în domeniul material; aceleaşi legi, aceleaşi corespondenţe.
Eu, de ani de zile, m-am ocupat numai să interpretez, să descifrez, tot ce observ pe pământ, ca să arăt câte bogaţii sunt, câte splendori există, câtă ştiinţă se găseşte în spatele fiecărui lucru văzut sau auzit. Astfel mi-am dat seama că noi suntem bine dezvoltaţi în intelectul, în inima şi voinţa noastră, deoarece noi reprezentăm, de asemenea, o prismă, nu-i aşa, o trinitate, dacă vreţi, făcută după imaginea Domnului, El hotărând să ne creeze după propria-I imagine. Dar, El s-a gândit, de asemenea, să ne creeze după asemănarea Sa, însă a mai lăsat acest lucru pentru un timp, deoarece în Biblie stă scris: “Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, după asemănarea Sa”. Acest lucru este repetat de două ori în Biblie, pentru chip, şi desigur, Moise a uitat să adauge şi pentru asemănare. Apoi, am interpretat şi eu, că se găsea ceva ascuns, pentru cazul reîncarnării, că trebuie să ne reîncarnăm, că trebuie să trăim mult pentru a ajunge să ne asemuim Domnului. Pentru moment, noi suntem asemenea imaginii Lui, adică gândim ca El, simţim ca El, acţionăm ca El, El ne-a creat asemenea Lui, dar noi nu posedăm omniscienţa, atotputernicia, nu suntem iubire; deci, pentru a-I semăna, trebuie mult timp, pentru a lucra asupra noastră. V-am mai dat, atunci, pilda despre grăunte, despre sâmbure, despre asemănarea lor…, cum se aseamănă ei copacului, dar au forme diferite; ei trebuie plantaţi, udaţi, şi într-o bună zi ei îi vor semăna, vor fi asemenea tatălui. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu noi, trebuie să lucrăm asupra noastră înşine.
Prisma a trezit în mine destule lucruri, de pe vremea când aveam 15 ani, tânăr fiind, am luat-o în mâini şi am contemplat culorile soarelui; după aceea, am înţeles că trebuie să am toate capacităţile, adică intelectul, inima, voinţa, că ele trebuie bine dezvoltate, bine armonizate, nu ca astăzi când întâlnim oameni foarte inteligenţi, dar lipsiţi de o dezvoltare corespunzătoare a inimii. Alţii, au o inimă minunată, deschisă, dar sunt copilăroşi… Alţii sunt foarte puternici, dar şi foarte cruzi. Este foarte rar cazul când întâlnim creaturi bine dezvoltate, armonios dezvoltate, motivele fiind multiple; fie că ei nu au fost iniţiate, sau pentru că părinţii nu le-au dat cele mai bune lucruri, fie că în trecut ei nu au făcut întreaga muncă necesară.
Acum, ce înseamnă cifra şapte ? Ah, şapte înseamnă cele 7 virtuţi, cele 7 Spirite dinaintea Tronului Domnului. Iată, există Domnul, lumina, soarele, unul; există şaptele (adică noi), noi, împreună cu treiul, adică cele şapte virtuţi pe care le putem produce. Deşi v-am mai explicat-o, în trecut, ce virtute corespundea culorii roşu, care era cea corespunzătoare culorii portocalii, galben, verde, albastru, indigo şi violet, sunt obligat s-o repet, fiindcă există destui care nu au înţeles-o.
Dacă ar trebui să continui numai cu această pagină, mi-ar trebui ore întregi, nu numai pentru a arăta cele 7 Spirite aflate înaintea Tronului Domnului, dar cum trebuie să dezvoltaţi aceste virtuţi; apoi să vă protejaţi. De ce există acum atâţia dezechilibraţi ? Fiindcă oamenii nu ştiu lucrul acesta, oh dacă i-aş face să înţeleagă, măcar, acest lucru…, că tot ceea ce simţim, ceea ce gândim, cum acţionăm, sunt lucruri în legătură cu tot restul corpului fizic, cu organele, cu celulele, cu electronii, cu atomii. Acest lucru lipseşte din mintea oamenilor, ei nu cred că există o corespondenţă, o legătură, o relaţie, ei nu se gândesc decât la lucruri negative, turbulente, necurate, dezgustătoare, necinstite, acest lucru reflectându-se asupra celulelor lor, al mişcării electronilor, producând distrugeri, schimbând multe lucruri… De ce există atâtea crime, atâta violenţă, atâta răutate, agresivitate, egoism…, oamenii nu cred că lucrurile se vor reflecta, într-o bună zi, asupra lor, şi vor plăti foarte scump: fie prin boli, prin tulburări, suferinţe, decepţii, amărăciuni… În univers există ceva ireductibil, atât de adevărat şi sigur, încât nu poate fi învins, nu poţi scăpa, niciodată, acestor legi… Vei fi frânat, terminat, distrus, dacă vei merge contra acestor legi; acest lucru trebuie înţeles odată pentru totdeauna. Dar, în lume, acest lucru nu este explicat, nicăieri, în şcoli, nici în familie, prezentându-vă, în schimb, tot felul de cunoştinţe mecanice, neexplicându-vă esenţialul, faptul că gândurile, sentimentele şi dorinţele noastre, poftele şi ispitele, se reflectă asupra celulelor noastre, devenind fie dezgustători, urâţi, respingători, sau, din contra, atractivi, strălucitori, frumoşi, simpatici şi inteligenţi.
Acum vom ieşi, puţin, din expunere, pentru a vă prezenta cazul nostru. De ce, anumiţi fraţi şi surori nu pot asculta mult timp conferinţele mele ? Sunt obosiţi, au dureri de cap, le este somn… Iar alţii pot asculta ore întregi, gândind şi muncind, nefiind obosiţi ? Ei bine, priviţi. Fiindcă ei nu au lucrat pe latura pozitivă, pe cea luminoasă. Dacă ar fi lucrat în acest sens, celulele creierului li s-ar fi întărit, ar fi devenit mai rezistente, mai capabile, concentrarea ar fi crescut, la fel şi capacitatea de meditaţie; în timp ce, alţii sunt, deja, somnolenţi, obosiţi. Nicăieri nu vi s-a explicat cum să vă dezvoltaţi creierul, celulele, pentru a deveni mai lucizi, mai înţelegători, mai capabili, mai rezistenţi. Aceasta trebuie să fie calea de urmat în viaţă. Ei bine, noi trăim oricum, şi credem că se va dezvolta, astfel, creierul. Îi voi convinge eu pe oameni de acest lucru, sau nu ?…
De câte ori v-am repetat-o, că tot ceea ce faceţi se reflectă asupra voastră, în bine sau în rău. Dar, cum acest lucru nu se face imediat, noi îl credem, însă mai târziu îl sesizăm. Ca şi în exemplul beţivului, pentru el contează numai momentul când bea, fără a se gândi la viitor. Momentul este delicios, dar după aceea poţi pierde totul, poţi fi părăsit de copii, de soţie, de prieteni, deşi ai nasul atât de frumos, de expresiv, de colorat !… Ei bine, de ce beţivul s-a oprit asupra clipei ? El trebuia să se oprească asupra viitorului. Ei bine, lumea întreagă este asemenea beţivului, trăind clipa, binele ei, plăcerea, fără să privească în viitor, chiar dacă aceasta îl va distruge, nimeni nu gândeşte. Şi acest lucru ne lipseşte. Dacă aş ajunge să conving oamenii cum să gândească, cum să trăiască, cum să se comporte, cum să se gândească la lumea întreagă, eliminând contribuţia noastră la toate catastrofele mondiale… Da, dragii mei, când proiectăm în atmosferă tot felul de lucruri dezordonate, totul se propagă şi oamenii se abrutizează şi îi abrutizează pe ceilalţi.
Nici acest lucru nu a fost explicat, ăsta-i adevărul şi într-o bună zi oamenii de ştiinţă îl vor descoperi, dar nu ştiu când, în câte secole, dar îl vor descoperi. Pentru că pe moment toată lumea gândeşte că nu este important ceea ce gândim, nu există stricăciuni, acest lucru nu se reflectă asupra nimănui, nu iese din voi, şi chiar asupra celulelor voastre nu există rezultate, suntem pe cale de a trăi, de a gândi, de a simţi normal, da. Oh, lá, lá, lá, câtă ignoranţă !
Şi iată de ce nimic nu va merge în lume atâta timp cât oamenii sunt atât de ignoranţi, atât de abrutizaţi, atât de obscuri, de tenebroşi, chiar voi întâlniţi tenebroşi frumoşi, da, da, pe pământ, iar fetele îi iubesc mult pe tenebroşi, oh, lá, lá, fetele nu caută niciodată… Ca cineva care-mi spunea că, iată, s-a culcat, o tânără fată, cu un magician negru, ştiind acest lucru, el fiind împotriva Învăţământului. Ce o fi fost în capul bietei fete ? Ei bine sunt mulţi ca ea, care nu gândesc,… care astfel vor suferi. Toate murdăriile au fost deversate asupra ei de către magician, iar ea era în continuare prostită. I-am spus-o, găsiţi pe altcineva dacă aveţi atâta nevoie… cineva care merită. Vedeţi, eu sunt generos, nu-i împiedic pe oameni, încerc să împiedic doar prostia lor.
Am vorbit, chiar, puţin înainte, există o conferinţă care arată ce caută majoritatea femeilor, ce preferă, fie latura fizică, exterioară, adică banii sau poziţia socială, dacă există şi o maşină…, şi mai ales dacă există un “aparat viguros…”, “neobosit”, pentru că în rest nu rămâne decât nenorocire, tristeţe. Dar, chiar şi cu acest “aparat” ea vă suportă multe, va fi bătută, va veni divorţul. Ea vine plângând la mine, iar eu o întreb: “A cui este vina ? De ce nu aţi căutat ceva spiritual în mintea lui, câteva virtuţi, care l-ar fi împiedicat să-şi dea frâu liber tuturor sentimentelor, tuturor capriciilor şi gusturilor sale ?”. Vai, este nemaipomenit cum gândesc femeile ! Latura spirituală nu contează deloc, contează numai că este un bărbat cu pantaloni !… Multe femei mi-au scris, aflându-se în această situaţie. Cum să le ajuţi ? Ele nu au nici criterii, nici discernământ. Eu am dat toate aceste lucruri în cărţile mele, le puteţi găsi: încotro să ne îndreptăm, cum recunoaştem, pe cineva sau ceva, dar voi nu vreţi să citiţi, sunteţi leneşi… Fără lectură, fără meditaţie, fără rugăciune, vom fi fericiţi, nu-i aşa, şi totul va merge bine. De ce ? Fiindcă nimic, în viaţă, nu este organizat, determinat, echilibrat, totul se datorează hazardului ! Astfel vom fi fericiţi, alături de hazard şi de Făt-Frumos !… Nu, atât timp cât vom crede în hazard vom fi pieduţi, nefericiţi. Nu, hazardul nu există.
Revenind la aură, să vedem cum o putem forma ? Să presupunem că cineva a înţeles că aura este un lucru foarte important. Am spus că există 2, 3 mijloace, să presupunem 3.
Primul mijloc este să ai asupra ta ceva, o inscripţie, un talisman, un cristal sau o piatră preţioasă, pentru a vă ajuta, pentru a vă susţine aura. Acest lucru poate ajuta, dar nu este cel mai eficace mijloc, veţi vedea de ce.
Al doilea mijloc, de a vă întări aura, este de a vă imagina că sunteţi înconjuraţi de cele 7 culori, cele mai pure, cele mai strălucitoare, cele mai mari, mai puternice, mai vibrante, imaginându-vă că în jurul vostru se află un strat formidabil de lumină. Ah, este uşor de imaginat, este chiar foarte plăcut ! Dar acest lucru nu durează prea mult, deoarece numai prin eforturi putem să întărim aceste culori, căci dacă nu veţi dezvolta calităţile corespunzătoare lor, aceste culori se vor şterge peste un timp.
Ah, cel mai mare secret, mijlocul cel mai puternic este să lucraţi la dezvoltarea calităţii care îi corespunde culorii. Să presupunem că sunteţi lipsiţi de vitalitate, de sănătate, de inteligenţă, de speranţă, de credinţă, de putere sau de dragoste divină. Acum va trebui să vă concentraţi asupra acestor virtuţi, asupra acestor calităţi. Cum ? Ei bine, practicându-le ! De exemplu, să presupunem că vă lipseşte răbdarea, sau speranţa, va trebui să vă exersaţi, suportând, tolerând, acceptând prezenţa iritantă a anumitor persoane, foarte negative, şi în acest moment culoarea corespunzătoare se va instala, va creşte în putere.
Pentru a vă dezvolta inteligenţa, va trebui să citiţi, să ascultaţi, să judecaţi, să meditaţi, dar ce se întâmplă atunci în interiorul vostru ? Culoarea galbenă se dezvoltă, minunat ! Dacă veţi dori să dezvoltaţi albastrul, ei bine, el corespunde religiei, muzicii, credinţei, şi va trebui să vă dezvoltaţi această calitate de a vă ruga, de a medita, de a respecta puterile cereşti. Astfel va apare o culoare albastră extraordinară ! La fel se procedează pentru violet, pentru roşu. Mă pot opri, dar va dura foarte mult să le analizez.
Virtuţile sunt mult mai importante decât vi le puteţi imagina, dar dacă veţi folosi şi imaginaţia va fi mult mai bine. În acelaşi timp lucraţi asupra unei calităţi, a unei virtuţi, de exemplu iubirea divină, dorind să salvaţi întreaga omenire, iubind întreaga omenire: în acest fel, se va dezvolta culoarea violet extrem de puternică, de intensă, încât va alunga toate lucrurile rele care vă pot invada, acest lucru constituind o protecţie extraordinară. Violetul este culoarea cea mai puternică, cea mai intensă, şi poate şi cea mai frumoasă. Eu am preferat-o încă din tinereţe. Câţiva copii, care mi-au văzut aura, mi-au spus: “Oh, Maestre, aveţi toate culorile împrejurul dvs., dar două sunt cele mai puternice: violetul şi galbenul auriu”. Da, este adevărat, eu am dezvoltat cel mai mult cele două culori !… Mă îndoiesc, uneori, de acest lucru, fiindcă nu le pot vedea, alţii mi-o spun întotdeauna…
Pentru culoarea roşu vă pot vorbi, de asemenea. Dar, cel mai important lucru este cum acţionează această aură: acest lucru nu a fost explicat în nici o carte, chiar de specialitate, iar eu voi încerca să vi-l spun…
Se spune că Budha avea o aură de câţiva kilometri, dar ea nu se compara cu aura soarelui care este de milioane de kilometri, ea depăşind sistemul solar; aura soarelui conţine toate culorile, dar noi nu le vedem, deoarece toate aceste culori sunt topite, împreună producând albul, care este suma celorlalte culori. V-am explicat multe lucruri despre culori, despre corespondenţele şi virtuţile pe care le reprezintă; chiar şi în cazul casătoriilor aceste lucruri se pot explica foarte bine: cu cine trebuie, sau nu, să ne căsătorim. De exemplu, roşul: dacă îi adaugăm galbenul, din amestecul lor, va rezulta portocaliul. Portocaliul amestecat cu verdele dă galben, curios, nu-i aşa !?; amestecul dintre galben şi albastru dă verdele, acest lucru este extraordinar; dacă amestecaţi verdele cu violetul, va rezulta albastru. Iar albastrul cu roşul dă violet. Acum, dacă veţi amesteca roşul cu contrariul lui, cu verdele, va pare o culoare înspăimântătoare. De ce ? Portocaliul amestecat cu albastru dă, de asemenea, o culoare urâtă, dezgustătoare, la fel amestecul de galben cu violet nu merge… De ce ? Deoarece ele sunt culori contrare.
Să presupunem că aveţi în faţă un panou alb, un ecran. Priviţi o culoare, de exemplu verde, câteva minute, şi privind pe alb vedeţi roşu care apare, deşi el nu există, da, în interiorul ochiului vă apare culoarea roşie. Să presupunem, acum, că priviţi roşul, aruncând o privire pe alb, veţi vedea verdele apărând, ş.a.m.d., pentru celelalte culori. Aceasta dovedeşte că una dintre aceste culori, pe care o comparaţi cu cealaltă, împreună, devine mai intensă alături de aceasta: roşul devine mai roşu lângă verde, iar verdele mai expresiv lângă roşu, dar ele nu trebuie amestecate.
Am tras o concluzie: dacă sunteţi roşu şi întâlniţi o femeie care este verde, în sfârşit, care este necoaptă, trebuie să vă întâlniţi, să vă vorbiţi, dar amestecându-vă, va fi ceva înspăimântător !… Acest lucru nu a fost explicat nicăieri. Dar, cum putem ştii cu cine să ne căsătorim şi cu cine nu ? Ah, nu este simplu de ştiut. Dar, ce produce aura asupra noastră, şi asupra mediului înconjurător ? Dacă ea este, mai întâi, defectuaoasă, murdară, dezgustătoare, întunecoasă, atunci bărbatul sau femeia respectivă sunt în primejdie: acest lucru se reflectă asupra celulelor, mişcării electronilor, şi în acel moment se vor deschide multe uşi, multe drumuri, multe spirite întunecoase apar, ele iubind lucrurile cenuşii, murdare, desgustătoare, atacând corpul fizic, şi chiar şi cel psihic. Astfel apar oamenii bolnavi, dezechilibraţi, cu aura neclară, lipsită de lumină; acolo unde există murdării insectele apar… Acest lucru s-a întâmplat, mai demult, şi în cabana mea care a fost invadată de mii de furnici. Cum să le alung ? Să le omor ? Nu. Am luat o furnică, spunându-i: “Ascultă, bătrâno, găseşte-ţi şeful, şi spune-i că, dacă într-o oră nu veţi pleca cu toatele, veţi fi masacrate !”. Şi am lăsat-o liberă. După o oră nu mai era nici o furnică… Cum să explic acestea ? Ah, veţi spune, dar ea nu ştie franţuzeşte ? Nici englezeşte sau spaniolă… Da, ele au plecat, şi-au găsit şeful… Iar eu lăsasem o bucată de brânză, pe undeva… Eu le-am spus, chiar, că nu doresc să le ucid, dar că vreau să dispară. Da, trebuie să le vorbim chiar şi arborilor, şi pietrelor, deşi nu vă prea vine să credeţi…
Gândirea produce unde şi culori, sunete, care acţionează, deja, asupra întregii creaţii, asupra pietrelor, plantelor, insectelor, animalelor, şi chiar asupra spiritelor din lumea de dincolo, care există: gnomii, ondinele, silfii, salamandrele, şi altele care au părăsit această lume. Cum acţionează ? Nefiind educaţi, luminaţi, putem distruge întreaga natură, întregul cosmos. De ce oamenii, acum în număr de aproape 4 milioane pe Pământ, cu gândurile lor, cu sentimentele lor, dorinţele, pasiunile lor, pot declanşa cataclisme şi catastrofe, care se pot produce oricând ? Ei sunt un cancer, o tumoare în organismul naturii vii. Acest lucru poate fi explicat şi copiilor, fiindcă oamenii nu vor să creadă până când nenorocirea nu apare. Omenirea distruge, demolează, întreaga natură, care este conştientă şi inteligentă. Dar nu, numai oamenii sunt inteligenţi (spun marea majoritate a oamenilor), restul nu este decât prostie, fără inteligenţă ! Vedeţi cum se înşeală oamenii. Totul este inteligent în natură, chiar şi plantele. V-am explicat, într-o zi, cum plantele îi recunoşteau pe criminali, cum se uscau sau înfloreau în prezenţa anumitor persoane, da, cum plantele vă pot proteja… Trebuie, numai, să ştiţi să le vorbiţi…
Deci, o aură întunecoasă, dezgustătoare, aduce peste tot numai daune. Unii spun, fără a fi clarvăzători, că se simt bine sau nu, în prezenţa unei anume persoane. Contrariul este adevărat, de asemenea. Aceia care au o aură luminoasă, clară, limpede, frumoasă, pot lucra asupra întregului univers, pentru a ameliora lucruile, a le organiza şi purifica, a le înfrumuseţa. Acest lucru nu îl cunoaşteţi. De aceea, este de dorit, este frumos, să vă decideţi să vă măriţi aura, adică virtuţile, pentru a fi de folos întregii creaţii.
Apoi, v-am mai spus-o, deja, că suntem urmăriţi, că suntem supravegheaţi de acei care ne-au trimis pe pământ, în bine sau în rău, în funcţie de faptele noastre: dacă suntem răi, nocivi, robinetele ni se închid, nimic nu va mai merge. Peste tot unde veţi merge să căutaţi de lucru, sau să căutaţi sănătate şi bucurie, nu veţi găsi, şi nu veţi şti de ce. Deoarece vi s-a închis, de sus, robinetul. Dar, dacă aceste spirite văd că sunteţi ascultători, simpli, inteligenţi, ascultaţi de legi, atunci ele vă vor deschide robinetele, totul va curge, sănătate, bucurie, inteligenţă, şi mai ales pacea, fericirea, puterea. Da, este absolut adevărat acest lucru, eu nu cred decât în el, deoarece l-am verificat de multe ori.
Şi eu văd pe unii care nu-şi cunosc, încă, propria natură, ei nu ştiu că avem personalitate, individualitate, latura infernală şi latura divină, găsindu-şi o explicaţie pentru capriciile lor, pentru dorinţa de a domina, de a conduce, de a-i învăţa pe alţii, pentru orgolii. Ei se consideră Mari Maeştrii, regi; ei bine, poate pentru moment ei pot avea un pic de succes, căci există atâţia care nu gândesc, mulţi gură-cască şi idioţi care-i pot urma dar, după un timp, aceştia îşi vor da seama că era vorba despre personalitate, despre latura inferioară care domina, cerea, impunea. Era o ambiţie, un orgoliu, o vanitate, dar ei o poleiau, puteau chiar să ucidă, să asasineze. Deci, consecinţele nu sunt minunate. Nu trebuie să ne oprim asupra începutului. Începutul poate fi foarte bun, încurajator, ei da, dar eu cunosc legile şi, în timp, ele vor declanşa forţe ostile, aspre, demonice, pentru că oamenii nu au ştiut că nu trebuie să acţioneze în acest fel.
Cum v-am explicat ieri, eu am obţinut favoarea de a fi trimis de Maestrul Peter Deunov în Franţa, de a munci ca el pentru a deveni un şef, un creier, dar vă voi spune, încă o dată, pentru aceia, dintre voi, care nu au auzit. Nu ştiu cine m-a învăţat, nimeni nu mi-a revelat asta de la început, eu am fost cel mai simplu şi cel mai şters, ultimul… În timp ce mulţi alţii erau invitaţi, ţineau conferinţe, se plimbau cu cărţi, iar eu nu am arătat nimic în faţa Fraternităţii din Bulgaria, sunt mulţi ani de atunci… Chiar atunci când trebuia să-l ascult pe Maestru, mă aşezam lângă poartă, în picioare, cu un mic caiet, iar toţi ceilalţi erau aşezaţi pe fotolii. Am lăsat să se creadă sunt un imbecil, un sărac, un nimeni. În realitate, munceam zi şi noapte, cum nu am făcut-o niciodată în viaţa mea, în linişte şi-n întuneric – chiar îl înconjuram pe Maestrul Peter Deunov, îl înveleam în culorile cele mai strălucitoare şi mi-l reprezentam ca cea mai frumoasă, cea mai luminoasă persoană, cea mai expresivă şi puternică – da, ani în şir am făcut aşa… Credeţi că Maestrul nu a observat toate acestea ?…; eu nu i-am spus-o niciodată… Cine mă împingea să fac toate acestea ? Nu ştiu. Dintre patruzeci de mii de oameni pe mine m-a ales, pe mine care eram un şters… Când m-a trimis el nu a spus-o şi celorlalţi, deoarece ştia că gelozia, în Bulgaria, este o virtute, o pâine zilnică, nu ca aici în Franţa unde ea nu prea există… Până la moartea lui toţi au acceptat situaţia, dar după plecarea lui s-au năpustit asupra mea, încercând să mă dezonoreze, urlând, vorbind prin sate şi oraşe, organizând conferinţe împotriva mea, pentru a mă distruge, spunând că eu sunt un şarlatan, că nu am fost trimis de Maestru, că am venit singur, pentru a hipnotiza oamenii şi că ceea ce fac nu este tocmai ceva spiritual…
Acest lucru a continuat ani în şir, iar eu i-am trimis, într-o zi, o scrisoare Maestrului, spunându-i: “Oh, Maestre, toţi mă critică, spunându-mi că nu trebuie să fac conferinţe, ci să le citesc pe cele ale lui Peter Deunov; eu le-am răspuns că o făceam de multe ori, dar toţi adormeau, iar când am început să vorbesc despre mine, despre ceea ce ştiam, cunoşteam sau despre ceea ce am trăit, toţi se trezeau !…”. L-am întrebat pe Maestru ce este mai bine să fac. El mi-a spus să continui ca şi până acum, deoarece mă aflam în Franţa, nu în Bulgaria şi să urmez sfaturile Cerului. Eu am păstrat acea scrisoare, nu i-am ascultat pe bulgarii care îmi cereau să citesc conferinţele unde toţi adormeau. Există aici oameni, care pot depune mărturie în sensul spuselor mele.
De ce am lucrat aşa, nici eu nu ştiu… Am înţeles-o mult mai târziu că, pentru a deveni general, trebuie să fii, mai întâi, caporal. Dacă veţi dori să vă daţi drept generali, veţi fi terminaţi. Aşa cum v-am mai spus-o, exista în Bulgaria un caporal, mai mare peste opt soldaţi, care se plimba într-un parc la malul mării, şi văzându-l pe general, s-a apropiat de el cu o ţigară în mână: “Generale, îmi permiteţi să-mi aprind şi eu ţigara ?…”. Generalul a amuţit în faţa acestui tupeu… Iar caporalul a continuat: “Ascultaţi-mă generale, dacă noi, şefii, ne certăm, ce să mai spunem despre simplii soldaţi ?…”. Eu îi sfătuiesc pe fraţi şi pe surori, deoarece unii doresc să comande, să devină Maeştrii, iar eu nu am nimic împotrivă. De ce ? Deoarece nu este interzis să devii un Maestru, un şef. Ceea ce este puţin cunoscut, sau nu se cunoaşte deloc, este drumul prin care trebuie să treci, calea de urmat… iată, vă voi da exemplul următor… Bulgarii erau furioşi că facem lucrurile asemenea Maestrului. Dar eu eram îndreptăţit, dar de către cine ? De către Evanghelii, căci acolo stă scris să fii perfect asemeni Tatălui Ceresc. De ce Iisus nu a spus: “Fiţi perfecţi asemenea lui Moise, Budha, Krishna, Zoroastru, Pitagora, Orfeu… Sau asemenea lui Peter Deunov… Eu am dreptul să-i depăşesc, dacă sunt capabil. De ce ? Fiindcă Iisus a spus: “Fiţi perfecţi ca Tatăl din Ceruri”. El nu a spus asemenea unuia sau altuia, nu am găsit acest lucru în Evanghelii – eu nu vă sfătuiesc să luaţi aceasta drept model – iată ceea ce bulgarii nu ştiau: eu nu aveam dreptul să-l imit chiar şi pe Maestrul Peter Deunov… Dar oamenii nu au nici o noţiune asupra lucrurilor, sunt atât de limitaţi, este nemaipomenit ! Eu nu lucrez după cei care ne-au depăşit, stă scris să te asemeni Domnului, nu unuia sau altuia, iar eu am dreptul să-i depăşesc pe toţi ceilalţi – dacă am capacitatea – fiindcă în Evanghelii stă scris să fii perfect asemenea Domnului, nu unuia sau altuia. Este greu să-i depăşeşti pe cei dinaintea ta, dar avem acest drept, voi de asemenea o puteţi face, nimeni nu are dreptul să vă reproşeze, dar pentru a ajunge aici, este o cale de parcurs, adică să fii umil, modest, atent, plin de iubire, iar atunci când veţi poseda inteligenţa, ştiinţa, răbdarea, iubirea, mai ales iubirea şi puritatea, cei care ne-au trimis vor ştii cum să aranjeze lucrurile pentru ca să ajungem în frunte.
Vedeţi, eu nu sunt împotriva dorinţei de a deveni şef, de a comanda, de a ordona, ci împotriva manierei în care unii o fac, fără a parcurge drumul, fără a dezvolta ştiinţa, puritatea, abnegaţia, ei bine nu se poate. Iată de ce ripostez eu la faptul că ei vor suferi, că vor fi învinşi, ei vor vedea că sunt alte forţe mai puternice în joc. De aceea avem nevoie de inteligenţă, de judecată şi avem dreptul să devenim divinităţi, dar trebuie să ştim cum – există reguli – acest lucru nu se poate face aiurea. Eu am îndeplinit aceste condiţii, nu m-am gândit că voi ajunge Maestru, că voi dirija, că voi explica; adesea şi eu sunt uimit, întrebându-mă despre ceea ce mi-a căzut pe cap, eu nefiind nici clarvăzător, nici înţelept, nici rezonabil… Cerul, însă, m-a ales şi m-a pus în acest loc. De ce, atunci, trebuie să aşteptăm un Mare Maestru care să ne trimită, să ne plaseze undeva ?
Nu dragii mei, vine un moment când trebuie să reflectăm, să judecăm, altfel declanşăm lucruri ostile. Iată, deci, că omul care a lucrat asupra lui însuşi, care ştie să se stăpânească, să se controleze, are aura pură, vastă, face bine lumii întregi şi atrage spiritele luminoase. Mi-au spus-o nişte copii, că au văzut mici fiinţe cu aripioare pe umerii mei, pe capul meu, care dansau şi cântau, dar eu nu le-am văzut niciodată !… Dacă le voi vedea, într-o zi, voi trage cu mitraliera asupra lor, fiindcă nu este deloc respectuos să te urci pe capul meu, totuşi…
Ei bine, dragii mei, dacă veţi dori să deveniţi cineva important, iată drumul, eu nu vă voi împiedica, nu am acest drept, atât timp cât voi doriţi să avansaţi, să evoluaţi, să faceţi bine; din contră eu vă voi susţine, vă voi ajuta, dar dacă voi vedea că aduceţi necazuri, separări, în Învăţământ, atunci eu voi lua măsuri şi vom vedea atunci cât sunteţi de puternici. Eu vă voi ajuta, dar numai dacă veţi lucra pentru armonie, nu pentru separaţie şi pentru necaz. Am dorit să vă explic toate acestea, pentru a le înţelege cât mai bine.
Mai sunt câteva lucruri de spus despre aură. De exemplu, dacă îi studiaţi pe Magii albi, când invocă spiritele, chiar şi pe cele rele, pentru a le obliga să facă anumite munci, de ce fac ei trei cercuri cu o sabie în jurur lor ? Este vorba despre aură, despre protecţia ei, fiindcă aura este un cerc, trei, cinci, zece, care vă protejează, fiindcă tot ceea ce este întunecos este dezagregat, pulverizat, de către lumină. Toată lumea ştie că lumina are o calitate, pe care nu o are nimeni în lume, nici aurul, nici pietrele preţioase, nici munţii, nici copacii; ea alungă întunericul, umbrele. De ce oamenii nu s-au oprit asupra acestui lucru. Ei ştiau că atunci când intri într-o peşteră, aprinzând o lumânare, umbrele dispar, dar ei, nu s-au oprit niciodată asupra acestei înţelegeri, a faptului că numai o putere formidabilă poate alunga umbrele, nimic altceva, nici armele cele mai sofisticate nu o pot face. Sunteţi capabili să intuiţi valoarea acestui lucru ? Voi nu vă opriţi asupra acestui lucru, ci asupra unora obişnuite, inutile; trebuie să vă opriţi asupra luminii şi să meditaţi la faptul că ea distruge, înlătură întunericul. Oare nu acelaşi lucru se petrece şi în interiorul nostru ? Dacă aveţi aura, dacă aveţi lumina, ei bine, această lumină este în stare să alunge tot ce este întunecos, toate bolile, toate necazurile, toate slăbiciunile. Acest lucru nu a fost bine înţeles, căci altfel ne-am fi gândit numai la lumină, la nimic altceva, căci numai ea, singura, ne poate salva.
Ce este lumina ? Bani, da, bani… Iată de ce vom suferi, fiindcă nu am înţeles esenţialul, ce este lumina, adică, să ne gândim mereu, zi şi noapte, la lumină. De aceea v-am dat acest exerciţiu de concentrare, câteva minute asupra luminii, pentru a crea laserul care va putea alunga umbrele din lumea întreagă, fiindcă lumea întreagă este plină de umbre, care conduc la distrugere; suntem, însă, departe de acest lucru… Puneţi pe primul plan lumina, Învăţământul. Acum, vă interesează o decoraţie, altceva este pe primul plan; atâta timp cât suntem aşa, vom rămâne nefericiţi, mereu bolnăvicioşi, slabi. De ce ? Deoarece esenţialul nu a fost înţeles, acela de a pune pe primul loc lumina, Învăţământul ! Capetele unora sunt atât de tari încât nu pricep că Învăţământul îi poate ajuta.
Despre aură este o întreagă ştiinţă, cum se produc culorile, cum se lucrează asupra virtuţilor, calităţilor, dar cum mai avem o conferinţă va trebui să mă opresc. Oamenii nu ştiu că, părăsind această lume, nu vor putea duce cu ei nici maşini, nici bani sau case, nici măcar corpul lor fizic… Un singur lucru poate fi luat, anume calităţile şi virtuţile obţinute. Iată adevăratele bogăţii, despre care Iisus spunea: “Strângeţi-vă comori acolo unde nici hoţii, nici viermii sau moliile, nici rugina, nu le pot atinge…”. Ei bine, eu am explicat toate acestea. Ce sunt moliile, rugina, hoţii… Vom fi goi, mizerabili, fiindcă am adunat atâtea, ne-am pierdut sănătatea, iar în interior n-am dezvoltat nici o virtute, nici o calitate, nici o bunătate. Unii, însă, lucrează la viitorul lor. Acest lucru nu înseamnă să nu ai o casă, haine, sau să nu mănânci nimic, dar nici celelalte excese nu sunt recomandate. Lumea întreagă are această filozofie a imitării, deoarece câte unul a reuşit cu ea ! Nu aceasta este adevărata inteligenţă, am spus-o deseori.
Sunt unii care vin şi îmi spun că au găsit o conferinţă din 1938 sau 1939, ceva extraordinar ! Iar eu devin furios, spunându-mi că vorbeam mai bine în trecut, când nu ştiam, nici măcar, limba franceză !… Văzând această conferinţă, rămân surprins, învăţând lucruri din trecut. Ştiţi voi câte cărţi mai avem de tipărit ? Cel puţin 450 de volume, dacă nu mai mult… Trei luni înseamnă 90 de zile, cu 2 conferinţe pe zi, fac 180 de conferinţe. Dacă se pun 8 sau 10 conferinţe într-o carte, înseamnă 18 volume în 3 luni, să spunem 10, iar în 45 de ani câte revin ? Chiar dacă mai repet, uneori, nişte lucruri, este necesar, dar subiectele sunt mereu diferite. Voi nu repetaţi întotdeauna copilului să fie cuminte, iar el nu este deloc ?…
Mulţi se întreabă de ce trebuie să ardem la soare, la miezul zilei, făcând exerciţiile de gimnastică, când le putem face, foarte bine, dimineaţa, după răsăritul soarelui ? Vreţi să ştiţi, nu-i aşa ? Suntem puţin încălziţi, dar Îngerul aerului ne trimite, din vreme în vreme, câte o briză, aţi putut-o constata. Sunt multe inconveniente. Am ales un moment precis, înaintea mesei de prânz, pentru toată lumea. Ştiu că nu este tocmai recomandabil, eu prefer, de asemenea, dimineaţa, dar la prânz vor veni cu toţii pentru a înfuleca pe săturate… Da, este democraţie şi suntem pregătiţi să facem orice.

Bojiata lubov razrechva vsitchkite problemi,
Bojiata lubov razrechva vsitchkite problemi,
Bojiata lubov razrechva vsitchkite problemi.

(Dragostea de Dumnezeu rezolvă toate problemele)

About Mirela-Carmen

Scriitor, Content Marketing Strategist, Blogger, Reviewer de Carte, Inginer, Proiect Manager, Mama si Sotie.

Daca insisti sa crezi ca doar inotul este posibil, niciodata nu vei invata sa zbori, spune una din cele doua reguli favorite dupa care imi ghidez viata. 🙂

Visit My Website
View All Posts

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.