Seria „Manifestari”

Shoud 1 – Adamus Saint-Germain și St. Germain, channel de Geoffrey Hoppe

Prezentat Cercului Crimson
4 august 2018
www.crimsoncircle.com

LINDA ȘI PUBLICUL: “Mulți ani trăiască, mulți ani trăiască, la mulți ani Adamus, mulți ani să ne trăiești!” (publicul aclamă și aplaudă, în timp ce Linda aduce o măsuță rulantă pe care se află un tort și baloane)

ADAMUS: (chicotind) Ah! Eu Sunt Cel Ce Sunt, puțin copleșit (câteva chicoteli în timp ce Linda îi pune un pandantiv în jurul gâtului) în această zi minunată. Puțin copleșit. Mulțumesc. Ah! (Ea pregătește un pahar de cristal și o sticlă) Oh, ah! Apă. Apă?

LINDA: Da, domnule. Pérignon. (n.tr.: nobil francez și Mareșal al Franței după care s-a denumit și marca șampaniei Dom Pérignon)

ADAMUS: Și bietul Cauldre care se pregătește să mă lase să mă exprim și apoi asta? Ah! Trebuie să spun, ei bine, trebuie să spun că vă iubesc pe absolut fiecare dintre voi (mai multe chicoteli). Cu adevărat o fac.

Știți, am fost la Clubul Maeștrilor Ascensionați aseară și am vorbit, iar ei au spus: “Adamus, chiar vei face chestia asta cu Emergența mâine? Ești într-adevăr pregătit pentru ea? Este Shaumbra pregătită pentru ea?”

Și eu am râs cu poftă. Am râs atât de tare, iar răspunsul este “Absolut.” Cred că răspunsul real este: “De ce să mai așteptăm? De ce să mai așteptăm?” Iar apoi, știind că urma să vin astăzi aici să fiu cu voi, știind că de fapt o facem. Că trecem prin asta. Că mergem până la capăt. Trecând prin vieți după vieți, după vieți, iar acum o realizăm și, să fiu întâmpinat așa? Este…

LINDA: Pune-ți o dorință!

ADAMUS: … destul să-i provocați câteva lacrimi (câteva chicoteli) unui Maestru Ascensionat o mulțime de lacrimi și abia aștept să mă întorc diseară la Clubul Maeștrilor Ascensionați – dacă pot să fac rost într-adevăr rapid de câteva fotografii (către Crash) – astfel încât să le duc și să le spun: “Priviți! Priviți ce au făcut Shaumbra. Uitați-vă la frumusețea acestui lucru.” Și, da, a fost ziua mea de naștere ieri și Leu, absolut. Sunt și alți lei pe acolo? Știți cum este. Știți cum este (mai multe chicoteli, iar cineva spune “Suflă-ți lumânarea”).

Trebuie să-mi pun… (cineva strigă “Pune-ți o dorință”) Trebuie să-mi pun o dorință.

LINDA: Grăbește-te înainte să se stingă ultima.

ADAMUS: Trebuie să-mi pun o dorință și ce-aș putea să-mi doresc? Dintre toate lucrurile din lume, dintre toate lucrurile din cosmos.

JOANNE: Ei bine, Edith și-a schimbat scaunul (râsete).

ADAMUS: Da, asta a fost… prima mea dorință a fost ca Edith să-și schimbe scaunul. Ea s-a mutat complet, cu un rând mai în spate (mai multe chicoteli). Așa că nu voi… (ultima lumânare s-a stins)… oh, le vom reaprinde. Le vom reaprinde.

SHAUMBRA 1 (femeie): Nu trebuie să le sufle pe toate acum.

ADAMUS: Da, tot aerul fierbinte pe care-l expir ca să le sting (câteva chicoteli). Ce-aș putea să-mi doresc, dat fiind că Edith și-a mutat scaunul? Ce-aș putea să-mi doresc atunci când cineva este deja un Maestru Ascensionat? Ce-aș putea să-mi doresc? Este foarte, foarte puțin ceea ce vreau, nimic ce am nevoie, nimic din ceea ce nu am experimentat deja. Știți, într-un fel, sunt precum voi, dacă vă gândiți la asta. Nu vreți nimic cu adevărat, nu aveți nevoie de nimic cu adevărat, nu este nimic ce să nu fi experimentat. Voi ce v-ați dori?

Ah! Așadar, voi pretinde că sunt toate aprinse, pentru că puteți face asta (cineva spune “Iat-o că vine,” în timp ce Linda aduce și pune mai multe lumânări pe tort). Oh, Linda, pentru a salva situația. Însă dorința mea rămâne aceeași și o voi împărtăși cu voi după ce sting lumânarea care e deja stinsă. Știți voi, este ca și cum ajungi acolo înainte să fii de fapt acolo. Este deja înfăptuit, însă te întorci și re-experimentezi cum este să sufli într-o lumânare, chiar dacă lumânarea e deja stinsă și dorința e deja înfăptuită. Dar… (Bonnie îi aduce Lindei o brichetă) Ah, este serioasă… arată ca o armă. Am crezut că ea urmează să împuște pe cineva (râsete).

LINDA: Nu mă tenta!

ADAMUS: Nu sunt obișnuit cu toate aceste noi… în regulă. Le vei aprinde pe toate?

LINDA: Desigur.

ADAMUS: Pentru că, ei bine, ar trebui să fie circa 300.000 de lumânări acolo (mai multe chicoteli). În regulă, ce-mi doresc?

LINDA: Poți vedea că scrie “La mulți ani, Adamus”?

ADAMUS: Văd. Da.

LINDA: Vrei mai multe lumânări?

ADAMUS: Nu, nu, e în regulă. Hai să facem pur și simplu asta. Știți, am putea să stăm și să vorbim pentru totdeauna despre asta, cam la fel cum este și cu iluminarea voastră, sau putem doar (el le stinge pe toate) s-o facem (ovații și aplauze).

Mi-am dorit mult mai mulți ani fericiți cu voi, cu voi toți. Asta e dorința pe care mi-am pus-o, pentru că nu m-am putut gândi la nimic altceva pe care să-l fi vrut sau să-l vreau atât de mult ca a împărtăși asta cu voi această întreagă iluminare întrupată.

Asta Este

Știți, am fost la Clubul Maeștrilor Ascensionați, așa cum spuneam, și am realizat că asta este/se întâmplă. Suntem aici. Ei mă chestionau și cumva mă tachinau spunând: “Ești într-adevăr acolo sau doar încerci să te dai mare?” Știți, erau acolo alți Maeștri Ascensionați care într-un fel transmit prin channel și predau prin intermediul altor oameni, însă au fost cumva geloși, știți voi, și ei cred că foarte mult din asta a fost doar vorbărie. Acum, le raportez/îi țin la curent și le arăt unele din transformările prin care treceți voi, însă cred că ei se gândesc că eu doar încerc să-i depășesc la Portalul Leului (n.tr.: termen astrologic folosit pentru data de 8.08. care este considerată a fi Portalul Leului, cu semnificații profunde de deschidere a conștiinței). Și este ca și cum, nu, este real, altfel nu aș face-o. Altfel, nu aș avea mesajul pe care-l am pentru voi astăzi.

Este foarte real. Suntem aici. De ce să mai așteptăm? Realmente nu există multe alte învățături legate de ajungerea în Realizarea voastră. Nu există cu adevărat niciuna. Acolo unde mergem noi de aici este să vorbim despre a trăi pe Pământ ca o ființă iluminată realizată. Acolo ne focalizăm. Nu mai există prea multe despre care să vorbim. Suntem aici. Asta este (se întâmplă).

Sunt vreo două lucruri de reamintit, iar Tobias m-a rugat să vi le prezint eu. El a spus, pe măsură ce traversăm acum, vorbesc despre a merge până la capăt – știți voi, toate acele vieți și apoi pur și simplu treceți direct prin ele/le străpungeți. Nu fugiți de ele, doar vă cufundați și apoi apăreți/emergeți/ieșiți la iveală. Așadar, pe măsură ce mergem în asta acum, el a vrut ca eu să vă reamintesc două lucruri importante.

Prima Reamintire de la Tobias

Mai întâi de toate, nu sunteți nebuni. De câte ori ați crezut că sunteți nebuni? De câte ori v-ați trezit în mijlocul nopții și ați spus: “Oare ce naiba fac?” De câte ori v-ați chestionat pe voi înșivă atât de profund legat de cine sunteți și de această călătorie și, făcând asta, vrând deseori chiar să mergeți înapoi; poate că ar trebui să fiți doar un om obișnuit. Dar nu puteți. Nu puteți. Ați încercat, nu puteți.

Nu sunteți nebuni. Sunt unii care s-ar putea să vă numească nebuni. Vorbind din punct de vedere clinic, cred că sunteți (râsete). Clinic vorb-… da, este foarte adevărat. Acesta este un pahar elegant, făcut cu gust. Mulțumesc (el ia o înghițitură). Mm, are gust bun.

Clinic vorbind, cred că ați putea fi – plini de iluzii, bipolari, indiferent cum numesc ei asta în aceste zile, psihotici, pur și simplu ciudați/excentrici/posibil periculoși (mai multe chicoteli) – pentru că ei nu înțeleg. Însă așa cum v-am vorbit întotdeauna, indiferent cât de mult vă critică sau vă înfruntă, de fapt, ei vor ca voi să fiți pe bune/adevărați. Chiar vor. Vor să aibă speranța că există mai mult decât a trăi – în special cei care cred într-o singură viață – mai mult decât această scurtă viață pe planetă. Ei vor să creadă că există magie, că există mai mult.

Și apoi cei născuți din nou, cei care cred în reîncarnare, știți voi, născuți din nou? Da. Știți, și ei vor s-o creadă, însă deseori sunt blocați în căile lor, în dogmele lor, în ritualurile lor spirituale care – și de fapt, poate ați simțit-o, uneori vă privesc de sus, pentru că nu stați în meditații timp de opt ore pe zi și nu sunteți neapărat vegetarieni sau vegani și nu aveți altare acasă – cei mai mulți dintre voi; unii dintre voi știu că încă aveți (altare) – și nu treceți prin ritualuri. Este întru totul vorba despre voi, așa că uneori ei gândesc: “Ei bine, acesta este un grup cam nebun. Reprezintă realmente o grămadă de boemi care fac orice vor. Din punct de vedere spiritual, știi, trebuie să fii strict și trebuie să fii disciplinat și trebuie să urmezi regulile. Iar aici este acest grup care face pur și simplu orice naiba dorește. Ei beau, fumează, înjură.” (râsete și ovații în public)

Chiar și în celelalte tărâmuri, nu în Clubul Maeștrilor Ascensionați, ci în unele din celelalte tărâmuri pe care le-ați putea numi cu conștiință mai înaltă, chiar și cei de acolo își scarpină capetele spunând: “Nu poți ajunge în rai în acest mod.” Nu poți ajunge în rai cu mașina lui Daemien (n.tr.: Daemien este o companie care vinde mașini vechi, de calitate), pentru că al naibii lucru vechi nu va merge atât de departe! (Adamus chicotește) Ei se întreabă despre acest grup ciudat, iar noi într-un fel a trebuit să ne dăm cumva la fund/să ne retragem. Ne-am făcut treaba, voi v-ați făcut treaba și a fost vorba despre eliberare; când ajungeți la miezul ei, este vorba despre eliberare și Permitere. Nu a înlocui un ritual, o capcană a minții cu alta, ci doar a da drumul la tot. Și, în această eliberare, în cele din urmă, este vorba despre a da drumul către înțelepciune.

Vă întrebați, atunci când eliberați, unde merge asta. Când eliberați rănile, când eliberați straturi și straturi de structuri și tipare, statul în același scaun, vă întrebați unde merg acestea. Merg în înțelepciune. Și când permiteți, voi permiteți ca acea înțelepciune să vină direct aici. Exact aici. Nu, nu sunteți nebuni.

Desigur, așa cum realizați, probabil nu a existat – ceea ce ei numesc – o ființă faimoasă, un pionier, fie că este vorba de știință, tehnologie, filozofie sau orice de genul acesta; nu a existat un singur pionier pe care să-l știu care nu a fost considerat a fi cumva un lunatic. Cred că voi trebuie să fiți (lunatici), ca să o luați pe o cale diferită. Trebuie să vă conectați cu acea cunoaștere interioară. Trebuie s-o faceți diferit. Nu veți ajunge în acest punct rămânând în biserici sau în saune speciale pentru ceremonii de purificare sau ashram-uri sau oricare dintre acestea. Ajungeți la acest punct prin eliberarea către înțelepciune, eliberarea datorită înțelepciunii și, apoi, permiterea înțelepciunii înapoi în viața voastră. Asta este. Nu sunteți nebuni.

Probabil că acesta a fost lucrul la care Tobias a lucrat cel mai îndeaproape cu voi toți: Nu sunteți nebuni. Și exista pe atunci acel sentiment, toate energiile erau atât de haotice: “Ce e în neregulă cu mine?” a fost întrebarea constantă. “Ce e nevoie să repar?” Nimic. Doar dați drumul. Nimic.

A doua Reamintire de la Tobias

Și apoi, celălalt lucru pe care el a vrut să vi-l transmit. Nu sunteți singuri. Știți, Reamintiți-vă de atunci când – pentru unii dintre voi nu a fost atât de demult, pentru unii dintre voi cu mulți ani în urmă, însă pe atunci – acel sentiment de profundă singurătate. Ați putea fi cu un grup de oameni, ați putea socializa, ați putea fi la birou, cu familia, dar simțindu-vă atât de groaznic de singuri. Cât de cumplit a fost asta?

A fost de asemenea parte a unui mod de a vă aduce pe voi înapoi la voi, a vă aduce înapoi la voi înșivă, pentru că probabil nu exista nimic altceva atunci. A vă aduce pe voi mai degrabă în interior, decât a vă uita la tot, decât a avea nevoie de oglinzi pentru a vă vedea pe voi înșivă.

Nu mai aveți nevoie de o oglindă pentru a vă vedea pe voi înșivă. Asta este colosal.

Pur și simplu cât timp ați avut vieți pe Pământ, întotdeauna ați folosit oamenii din afară pentru a vă vedea pe voi înșivă. “Cine sunt eu?” prin alți oameni. Cum vă văd ei pe voi? Apoi cam acesta este modul în care vă vedeți pe voi înșivă. Fie că a fost vorba de un profesor sau un prieten sau membrii familiei sau dușmani sau oricine, a existat întotdeauna acea oglindă. A existat mereu acea oglindă datorită celorlalți oameni, pentru că voi nu ați vrut să vă vedeți pe voi înșivă în propria voastră oglindă. Însă, acum, puteți.

Nu ați vrut să vă vedeți în acea oglindă, pentru că probabil era urât. Poate pentru că ați făcut lucruri rele. Poate pentru că nu era reflectarea a ceea ce voiați să fie/voiați să fiți cu adevărat. Poate că erați atât de călcați în picioare de alții, călcați în picioare apoi de voi înșivă, încât nu puteați ține acea oglindă a voastră pentru voi. Nu puteați să vă uitați în ea, așa încât i-ați folosit pe alții ca oglindă a voastră. Ceea ce au văzut ei în voi, ați văzut voi în voi înșivă.

Este interesant. Este un mod interesant de a percepe realitatea. Dar, în cele din urmă, ați luat acea oglindă și v-ați văzut pe voi. Spun asta metaforic, dar, de asemenea, în mod real. Acum vă puteți uita în oglindă.

Când vă uitați în oglinda care nu este doar o proiecție a altor oameni/dinspre alți oameni, ceea ce vedeți acolo este Dumnezeu din interior, este Eu Sunt Cel Ce Sunt, este înțelepciunea și frumusețea. Încercați asta aici, în aceste următoare câteva zile. Încercați-o înainte să ne întâlnim din nou pentru următoarea noastră sesiune ca aceasta. Priviți în oglindă. Știți cât este de greu s-o faceți uneori. De fapt, uneori, unii dintre voi veți evita realmente să priviți în oglindă. Însă acum uitați-vă în ea. Veți vedea ceva total diferit. Nu aveți nevoie ca alții să fie oglinda voastră. Acesta este unul din lucrurile cele mai mari acum, pe măsură ce mergem în Emergență.

Dar faptul este că ați trecut printr-o mulțime de zile de singurătate, zile foarte, foarte solitare. Chiar dacă ați avut o familie și un partener și tot restul acestora, singurătate, gândindu-vă că erați singurul de acolo în acel fel, iar acum priviți la ceea ce avem aici, aici în Colorado, aici cu voi toți conectați. Sunteți cu toții suverani. Sunteți cu toții independenți. Nu există aici altă unime decât aceea că voi sunteți propria voastră unime. Noi nu mergem în acea întreagă unime. Acela ar fi cel mai rău lucru din lume, a merge înapoi în unime, când ați ajuns atât de departe cu suveranitatea voastră. Ceea ce avem noi aici, sunteți voi.

Și, ceea ce descoperiți este că în tot acest timp nu ați fost niciodată singuri și nu numai că avem această minunată familie numită Shaumbra, iar eu v-am spus cu mult timp în urmă că pentru mine nu contează dacă ați fi fost doar cinci. Acesta a fost într-un fel pragul meu, doar cinci. La oricâți mai puțin de-atât s-ar fi putut să mă îndepărtez, însă doar cinci. Ei bine, priviți la asta acum. Voi nu sunteți singuri, iar ceea ce într-adevăr vreau să spun cu asta este că există atât de mult în interiorul vostru. Voi nu mai sunteți acum doar omul singuratic. Este Maestrul; este Eu Sunt-ul, este omul. Sunt toate fațetele cărora voi le-ați dat naștere din aspecte în fațete. Sunt toate experiențele. Însă toate culminează în om, Maestru și Eu Sunt.

Nu voi mai putea să vă numesc oameni. Doar niște oameni. Nu voi mai putea deloc să mă adresez vouă astfel. Mă voi adresa cu Maeștri umani, pentru că de aici încolo nu mai există a fi doar un om singuratic. Acum este totul laolaltă.

Haideți să respirăm foarte profund cu asta.

Și, pe cât de mult îmi place tortul, voi dori să fie – și voi veți dori – să fie plimbat în sus și în jos printre rânduri (Linda îl împinge de acolo). Așadar, răsfățați-vă cu acel tort. Eu o voi face – când luați acea îmbucătură din tort – eu voi fi exact lângă voi gustându-l, așa că răsfățați-vă. Oh, primiți acel zahăr în voi (câteva chicoteli).

SART: Da!

ADAMUS: Așadar, ajungem la acest punct interesant și le-am spus Maeștrilor Ascensionați: “Absolut, noi suntem gata pentru asta.” Ce-am putea învăța mai mult? Ce-am putea elibera mai mult? Despre ce am putea vorbi mai mult? Pentru că totul este repetarea aceluiași lucru. De fapt, uitați-vă la ele, toate sunt interacțiunile/influențele reciproce a ceea ce a spus Tobias și, în special, în primele sale două sau trei Serii. Noi am mers mai profund. Am mers mai degrabă în experiență, în loc să le avem ca pe niște concepte intelectuale. Despre ce am putea vorbi mai mult? De ce să așteptăm? De ce să așteptăm?

Cred că există aproape o nervozitate, o tensiune în acest întreg lucru, un sentiment că: “Ei bine, nu, există ceva ce nu am priceput corect. Există ceva ceea ce avem nevoie să continuăm să discutăm. Există un motiv pentru a reveni luna următoare și a continua să vorbim despre aripi și tot restul acestora.” Nu, asta este, Emergență.

Ultimele Ovații/Strigăte ale omului

Este interesant ce s-a întâmplat, în special în ultima, o să spun, în ultima lună. Este posibil ca voi să fi simțit intensitatea din ultima săptămână, în mod special. Este timpul pentru ultimele ovații/manifestări/strigăte ale omului. Eu am vorbit despre asta deunăzi, la transmisia pentru Îngeri, ultimul ura al omului.

Știți ceva, lăsați-l să-și facă ovațiile sale. Lăsați-l să-și facă interpretarea sa finală. Merită asta. Într-un fel, a câștigat-o. Ultima ovație a omului, însemnând că vă simțiți mai nebuni/mai proști ca noaptea decât oricând (câteva chicoteli). Simțiți totul haotic în interior. Dar partea haioasă legată de asta, pe cât de mult haos se petrece acolo, există o parte a voastră, în tot acel haos, există încă acea parte care pur și simplu stă cu un zâmbet larg: “În regulă, dă-ți drumul/manifestă-te în voie, omule. Dă-ți drumul. Folosește-ți toate resursele. Fă-ți nebunia. Fă-ți ultimul dans.” Da, mergi și îmbată-te criță/fă-te mangă, dacă vrei. Fii un om total mizerabil. Știi cum să faci asta destul de bine (câteva chicoteli). Ultima ovație.

Ultimele ovații înseamnă a avea o ceartă bună cu partenerul vostru, știți voi, cu cineva. Să înjurați și să ocărâți. Ultimele urale/ovații/strigăte. Acel corp devine bolnav și obosit. Ultimele ovații, sunt cam în genul: “Ce fac eu pe această planetă? Ce ar trebui să fiu…” (râsete, în timp ce Adamus folosește o voce plângăcioasă) Pur și simplu dați-i drumul până la ultimul său strigăt. Și omul devine conștient de asemenea de prezența Maestrului acum. Omul care se plânge Maestrului (cu o voce plângăcioasă din nou): “Ei bine, repară asta” și “Repară aia” și “Adu-mi bani” și “Adu-mi un partener.” E ca și cum, ohh! (mai multe chicoteli) Nu, am ascultat.

Dar lucrul care e diferit față de cum era înainte este – ascult asta de mult, mult timp de acum – însă acum stau lângă voi, voi și cu mine, Maestrul și eu, stăm acolo ca și cum urmărim filmul – “Ultima Ovație a Omului.” Terminați cu asta. Dați-i drumul. Plângeți-vă pentru ultima dată. Fiți o victimă pentru ultima dată. Faceți-vă ultima: “Trebuie să merg afară și să-mi pară rău pentru mine, beau prea mult, fumez iarbă,” indiferent ce este. “Pur și simplu mă simt ca și cum înnebunesc” și “Oh! N-am nicio pasiune și sunt obosit tot timpul.” (mai multe râsete) “Aghhh! Nimeni nu mă iubește și ei nu mă respectă și sunt atât de multe lucruri pe care vreau să le fac, dar…” Dați-i voie să se întâmple acum. Se regăsește cineva în asta sau sunt numai vreo doi dintre voi de săptămâna trecută? (râsete)

Și, știți, lucrul amuzant acum este că noi – voi, Maestrul și cu mine – putem sta acolo să urmărim asta cu uimire și este o parte din voi care spune: “Oh doamne, ăsta am fost eu!” (râsete) Da, ați fost! O parte din voi care este în genul: “Oh, nu pot să cred că m-am purtat astfel. Nu pot să cred că am fost așa.” Iar eu spun: “Ba da, ai fost.” (mai multe chicoteli) Și apoi, deodată, pricepeți. Realizați și este ca și cum: “Dar nu mai sunt așa. Acea parte se îndepărtează. Va fi mereu în amintire. Va fi mereu o experiență minunată, dar eu nu voi mai fi acel om care se luptă doar pentru puțin aer, puțină pâine, puțin circ. Eu nu voi mai fi acel om care se plânge și ‘De ce asta și de ce cealaltă?’ Eu Sunt Cel Ce Sunt.”

Și apoi, văd cum toate acestea se transformă din aspecte în fațete, minunate fațete, care nu mai joacă teatru. Nu mai apelează la “săracul de mine”. Nu mai apelează nici măcar la chestia cu călătoria spirituală, în genul: “Unde sunt eu pe calea mea? Cum de nu sunt mai departe?” și tot restul acestora. Vă uitați la toată acea schimbare în fațete, în minunate expresii. Fără să vă mai bateți în interiorul vostru. Nu mai există deloc bătălie în interiorul vostru. Nu mai există bătălie. S-a încheiat cu asta. Acum sunt aduse la înțelepciune.

Așa că distrați-vă cu asta. Ultimul strigăt, cât va dura? Nu știu. “Nu mai vreau să fiu aici. Nu știu…” Însă așezați-vă și priviți la asta acum în toată frumusețea ei, în toată interpretarea ei (actoricească) pe măsură ce pleacă, se duce, iese din uz. Ceea ce intră acum este un Maestru foarte înțelept. Un Maestru foarte înțelept.

Și, știți voi, nu este ca și cum toate problemele se estompează, însă aveți un mod cu totul diferit de a vă uita la ele. Cât timp rămâneți în acest corp fizic, vor exista unele provocări. Cât timp există oameni, alți oameni pe planetă, iar voi rămâneți în corpul fizic, există provocări. Există chiar provocări ale corpului însuși, durere sau boală sau orice de genul acesta, dar voi aveți un mod cu totul diferit de a vă uita la acestea. Nu mai este: “De ce eu?” Nu mai este: “Ce se va întâmpla mâine? Voi muri? Îmi va arde casa?” Este un mod cu totul diferit de a vă uita la ele. Și deodată, soluțiile sunt acolo imediat. Nu trebuie să petreceți luni de zile sau ani lucrând la rezolvarea lucrurilor. Deodată – (poc!) – este așa. Pur și simplu știți ce să faceți și știți cum să aduceți la înțelepciune indiferent ce este. Se întâmplă instant, într-o clipă.

Se obișnuia ca înțelepciunea să vină de cele mai multe ori la sfârșitul unei vieți. Treceați în celelalte tărâmuri și noi stăteam cu voi după ce tocmai încheiaserăți o viață dură și plângeați și vă simțeați îngrozitor și nici măcar nu realizați cu adevărat că erați morți, iar noi trebuia să scoatem naibii rahatul afară din voi (râsete). Oh, am făcut-o. (Adamus chicotește). I-am spus lui Cauldre că nu o să înjur azi, însă nu mă pot abține. Nu, trebuia să vă plesnim. Știți cum uneori doar – bam! – știți, o palmă spirituală. Însă, nu, trebuia să spunem: “Uoa! Respiră profund. Treci peste asta! Pur și simplu dă-i drumul.”

Și apoi înțelepciunea începea să intre în interior. Începeam să vă trecem prin viață și să spunem: “Bine, hei, amintește-ți când s-a întâmplat acest lucru în viața ta și amintește-ți” – ca și cum vă puneam să vă uitați la holograme sau video – “îți amintești când s-a întâmplat asta? Îți amintești cât de îngrozitor te-ai simțit? Îți amintești cum nici măcar nu ți-ai amintit-o până când noi nu am adus-o la suprafață?” Și apoi vă ceream să o aduceți în înțelepciune. Puțin mai ușor de făcut, de fapt, în celelalte tărâmuri și acela era momentul când o făceați. Dar acum, în loc să așteptați sfârșitul vieții voastre, acum se întâmplă imediat. În momentul în care doar vă opriți pentru o clipă, respirați profund: “Uoa! Eu sunt Maestrul” și apoi se aduce în înțelepciune. Asta este.

Oricum, permiteți-vă vouă înșivă ambele, înțelepciunea și amuzamentul ultimelor ovații/strigăte ale omului. Dați-vă voie să aveți asta. Unii dintre voi ați încercat s-o suprimați și, în special acum, în timp ce atingem acest punct al Emergenței, voi spuneți: “Oh, trebuie, trebuie – nu mai pot fi așa.” Eh! Asta e o parte din voi. Doar își interpretează ultimul act și ultima piesă, iar apoi este sfârșitul. Fără a mai fi doar om. Ne mișcăm mai departe.

Haideți să respirăm foarte profund cu asta.

Traversând

Așa că, da, desigur, suntem pregătiți pentru Emergență, iar voi știți, întrebarea care a venit de la Cauldre cam de vreo 8.000 de ori în această săptămână (câteva chicoteli): “Toată lumea trece prin asta/traversează asta? Trecem cu toții prin asta?” Mai devreme sau mai târziu, da, toată lumea. Și cu toții o veți face diferit. O veți face în propriul vostru ritm, în propriul vostru nivel de confort. Însă, da, i se întâmplă absolut fiecăruia care este conectat cu asta, care este gata să meargă. Noi am scăpat de majoritatea celor care nu sunt pregătiți, de cei mai mulți care jucau încă hobby spiritual, de majoritatea celor care se hrăneau cu energie. Și a trebuit să-i dăm de-o parte, astfel încât să putem trece împreună prin ceea ce facem acum.

Unii dintre voi veți traversa, ați putea spune, mai rapid. Nu este deloc o cursă, însă unii dintre voi sunteți atât de al naibii de pregătiți pentru asta încât veți traversa mai repede. Unii dintre voi nu vă veți grăbi. Unii dintre voi veți – cum numesc ei asta, Cauldre? Este siajul (n.tr.: termen marin și aviatic, însemnând o dâră lăsată pe apă/aer de o navă în mișcare. Mai are și sensul de a urma un Maestru, a fi în siajul cuiva) – veți fi în siaj, în șuvoiul de aer al celor care trec primii prin asta. Îi veți lăsa să curețe terenul accidentat de-a lungul drumului (Adamus chicotește). Știți voi, siajul, atunci când sunteți în spatele unui camion, mergând pe autostradă și ajungeți exact în spatele lui și, într-un fel, creează un efect care vă trage. Și este excelent. Nu este o cursă și, de fapt, nu există o recompensă pentru cine ajunge primul acolo.

Unii urmează să intre în ea cumva în vârful picioarelor, realmente precauți, pas cu pas, ca și cum ați intra într-o piscină cu apă foarte rece și apoi, deodată – bum! – vă vom împinge în ea. Dar da, voi toți, vă veți realiza/veți merge până la capăt. Toți vă veți realiza/veți merge până la capăt.

Și câteva puncte, pentru aceia dintre voi care vor merge până la capăt, voi deja știți, nu vă veți bate cu pumnii în piept/nu vă veți lăuda despre asta. Nu veți așterne, broda pe cămașă, știți voi: “Ha! Ha! Am trecut prin asta primul.” Voi știți, este așa un lucru personal, frumos, tăcut. Este atât de personal, încât știți că nu vă veți lăuda. NU VEȚI AVEA NEVOIE DE RECUNOAȘTERE. Asta e. Trebuie să subliniez asta de trei ori. Gail, dacă poți face asta pentru mine, cu caractere aldine, totul cu litere mari, subliniat.

Nu veți căpăta recunoaștere pentru asta, de la mine sau de la alții. Cu alte cuvinte, numele vostru nu va fi postat pe website ori nimic de genul acesta, nici nu ați vrea-o. Așa că nu există nicio recunoaștere și, pur și simplu, așa stau lucrurile. Voi știți și asta-i tot. E de ajuns.

Pentru aceia dintre voi care au trecut prin asta mai devreme și voi o știți deja, nu țineți predici altora. Nu faceți recomandări altora și nu spuneți: “Uite așa trebuie să o faci.” Și veți realiza asta, dar doar punctez. Nu țineți lecții și nu spuneți: “Așa trebuie să o faci.”

Voi știți, prin Cauldre și câteodată prin Linda, mă cuplez la media voastră socială și există o mulțime de recomandări acolo și sunt o mulțime de oameni care spun: “Ei bine, uite așa am făcut-o eu. Trebuie să o faci în felul ăsta.” Nu e despre asta. Nu există o grabă pentru nimeni și de asemenea niciun stimul pentru nimeni. Știți voi: “Săracul de el.” Doar permiteți-le. Ei vor merge până la capăt și poate (o vor face) în siajul vostru.

Și pentru aceia care nu se vor grăbi și, e ceva de spus despre asta – îi lasă pe alții să meargă până la capăt și să aibă o cale puțin mai accidentată. Dar pentru aceia dintre voi care nu vă grăbiți, nu aruncați cu pietre în cei care credeți că poate au făcut-o. Și de ce ați arunca cu pietre? Pentru a-i testa. Dar voi știți, pietrele rănesc, chiar și pe un Maestru, deoarece este încă într-un corp uman. Nu aruncați cu pietre. Nu-i asaltați. Nu-i criticați. Ceea ce faceți, de fapt, este să testați să vedeți dacă ei chiar au făcut-o sau inventează? Nu faceți asta, deoarece atunci când, pentru prima dată, mergeți până la capăt în Emergență, există o incredibilă sensibilitate și senzualitate.

Așadar, pentru cei dintre voi care vă rețineți puțin și așteptați, nu aruncați cu pietre. Și (spun asta) până la punctul în care vă cer ca, dacă ceva de genul acesta se întâmplă în media socială, ștergeți-l imediat (mesajul). Ștergeți acele pietre. Știu că, uneori, personalul Crimson Circle încearcă să rămână deschis și să nu cenzureze, dar asta e prea sensibil. Scăpați de ele. Doare prea tare. Merge prea adânc, chiar și pentru un Maestru uman.

O Întrebare

Așadar, suntem aici. Asta e. Trebuie să pun întrebarea, unde ați simțit în corpul vostru, în ultima săptămână aproximativ? O mulțime de lucruri au ieșit la suprafață, unde le-ați simțit? Linda, vrei te rog? (n.tr.: se referă la a merge cu microfonul în public) Răspunsuri rapide și simple. Nu am nevoie de o mulțime de povești, dar unde ați simțit în corpul vostru în această ultimă săptămână? Sau în mintea voastră. Trebuie să includ asta. Mintea voastră, acum, este parte din corpul vostru, nu mai sunt separate. Da, dragă, unde ai simțit-o?

ELIZABETH: Vrei să mă ridic?

ADAMUS: Desigur! Și eu o voi face, daa.

ELIZABETH: În regulă.

ADAMUS: Daa.

ELIZABETH: Ce interesant că pui întrebarea aceasta.

ADAMUS: Ha, oarecum (ei chicotesc).

ELIZABETH: Ei bine, aș spune, aici.

ADAMUS: Unde aici?

ELIZABETH: Aici în, ei bine, de asta e amuzant/interesant. Am simțit, în viața mea, acel minunat sentiment în inima mea, așa cum spui tu, de orgasm în inima mea. Vreau să spun, valuri – am simțit asta, așa că am avut indiciul că există mai mult. Acum, iată de ce nu e amuzant. Săptămâna trecută (ea chicotește), nu știu dacă a fost datorită fumului sau doar anxietatea mea, m-a durut pieptul. În copilărie am avut probleme în legătură cu asta. Așadar, atât de multe lucruri pe care le credeam încheiate, au ieșit la iveală recent. Atât de multe amintiri, doar gânduri, încât m-am gândit: “Am terminat cu asta. Ce caută asta aici?”

ADAMUS: Ce caută acolo?

ELIZABETH: Ei bine, apoi am ascultat minunatul tău channel pentru Îngeri și am spus: “Aha!”

ADAMUS: Aha.

ELIZABETH: Aha! Acela, vreau să spun, mulțumesc. Acela a fost atât de frumos și – o să plâng – pentru că, pur și simplu a clarificat/curățat atât de mult pentru mine (vocea i se sparge).

ADAMUS: Daa.

ELIZABETH: Și m-am prins. Are sens, pentru că atunci când te miști prin, către altă conștiență de a fi, o să fie pietre pe drum și slavă Domnului că am amintirea acelor valuri de iubire avute în inima mea. Așadar, totul e aici, doar în diferite nuanțe.

ADAMUS: Așadar, inima. Inima.

ELIZABETH: Da, domnule.

ADAMUS: Daa. Și este, așa cum am vorbit în transmisiunea pentru îngeri, în profunzime, sunt ultimele ovații.

ELIZABETH: Daa.

ADAMUS: Dar în loc să deveniți prea conectați sau implicați emoțional în ele, așezați-vă și priviți ca și când ați privi un film. Este foarte interesant. Sunt ultimele ovații și, de asemenea, totul este adus la suprafață chiar acum pentru înțelepciune. De aceea am vorbit în ultimul nostru Shoud despre vină și rușine. Totul este adus la suprafață. Și va merge aproape în sens opus față de ceea ce ați crede. Ați crede că, oh, chiar acum, totul va merge ușor și moale.

ELIZABETH: Corect.

ADAMUS: Nu, dar ăsta e materialul din care sunt făcuți adevărații îngeri.

ELIZABETH: În regulă.

ADAMUS: Din asta sunt făcuți Maeștri Ascensionați – pietrișul, negreala, mizeria, toate vin pentru a fi curățate, transformate.

ELIZABETH: Corect. Minunat.

ADAMUS: Daa. Este un proces fenomenal și merge în sens contrar atât de multor învățături – învățături religioase și spirituale – dar acesta este real. Acesta este real, iar voi treceți prin el și noi îl înregistrăm, voi îl înregistrați, ei îl înregistrează, acolo, în spate. Asta este Realizare în viața reală. Bun.

ELIZABETH: Da.

ADAMUS: Mulțumesc.

ELIZABETH: Mulțumesc.

ADAMUS: Și vă puteți imagina ce de ajutor va fi asta, peste ani de acum înainte, când cineva va citi cartea voastră sau va citi, va trece prin Viața Maestrului, va privi Shoud-urile, oricare din ele și va avea acele uriașe “aha-uri.” Și nu doar retoric sau filozofic, ci venind de la oameni reali care, realmente, au devenit Maeștri realizați. Ceea ce faceți voi e mai măreț decât toți cei care fac channel din lume și toți guru spirituali din lume puși laolaltă. Poveștile reale ale măiestriei sunt cu mult mai dinamice și semnificative. Bun. Unde altundeva mai simțiți? Da.

JORGE: Hei, frate.

ADAMUS: Hei.

JORGE: Ce mai faci?

ADAMUS: Bine. Frate sfânt. Frate sfânt.

JORGE: Tu sau eu?

ADAMUS: Nu, eu (ei râd). Nu, ăsta e numele meu.

JORGE: Frate sfânt.

ADAMUS: Daa, daa. Saint-Germain înseamnă Frate Sfânt.

JORGE: Oh!

ADAMUS: Așadar, când mă strigi frate, eu spun: “Daa!”

JORGE: Frate Sfânt.

ADAMUS: Sunt eu, Fratele Sfânt.

JORGE: Uau. Hei, Frate Sfânt!

ADAMUS: Poți să renunți la cuvântul “sfânt” și asta-i în regulă (Jorge râde înfundat). Daa. Nu, am ales acel nume în mod expres. Frate Sfânt. Daa.

JORGE: Bun.

ADAMUS: Bun. Cum te numești?

JORGE: Jorge.

ADAMUS: Jorge.

JORGE: Jorge.

ADAMUS: Bun. Ce înseamnă asta?

JORGE: Îmm… (el face o pauză, apoi chicotește) Nu am realizat încă semnificația adevărată.

ADAMUS: Ahh! Asta e… (Jorge continuă să râdă înfundat) Înseamnă om înțelept. Daa. Nu, chiar înseamnă.

JORGE: Te ascult/Te cred (ei chicotesc).

ADAMUS: Nu, și de fapt, caută semnificația. Înseamnă om înțelept sau… nu deștept, dar daa, om înțelept. Frate înțelept, așa te voi striga.

JORGE: Ei bine, așa cum am spus…

ADAMUS: Sfântul-Jorge.

JORGE: Jorge.

ADAMUS: Daa.

JORGE: Lasă-mă să-ți spun o mică poveste. Am făcut regresii în vieți trecute…

ADAMUS: Ce?!

JORGE: … poate la sfatul tău (ei chicotesc). Și așa te-am descoperit și am descoperit multe alte…

ADAMUS: Oprește-te. Trebuie să-ți pun o întrebare. Așadar, cineva ți-a facilitat o regresie într-o viață trecută?

JORGE: Nu, eu am făcut-o.

ADAMUS: Tu ai făcut-o – ăsta e răspunsul pe care îl voiam…

JORGE: Daa, noi am făcut-o.

ADAMUS: … tu, frate înțelept, tu.

JORGE: Cu procesul de trezire și cum am intrat în el.

ADAMUS: Daa, daa.

JORGE: Nu am fost spiritual sau religios sau nimic de acest gen. Un lucru deștept, aș spune.

ADAMUS: Daa, daa. Frate înțelept.

JORGE: Și cumva am intrat în el – există o poveste întreagă despre asta, dar am intrat în regresii în vieți trecute și o mulțime de oameni de peste tot din lume…

ADAMUS: Mă cunoșteai? Școlile MIsterelor?

JORGE: Te-am cunoscut în alte timpuri.

ADAMUS: Daa, daa.

JORGE: Și sunt destul de convins că te-ai manifestat într-una din acele sesiuni.

ADAMUS: Probabil. Daa.

JORGE: De câteva ori.

ADAMUS: Daa.

JORGE: Și cineva mi-a spus: “Ei bine, există un motiv pentru care numele tău e Jorge.” Doar amintește-ți povestea despre Sfântul Gheorghe și ăsta e răspunsul pentru tine.

ADAMUS: Șuiiit! (Adamus gesticulează de parcă ar trage o sabie din teacă) Dap. Dap.

JORGE: Și – șuift! – de asemenea… știi tu.

ADAMUS: Bun. Așadar, unde te doare, Frate Sfânt?

JORGE: (unde) Mă doare? Pe mine?

ADAMUS: Daa, corpul tău. Ce ai simțit în ultima săptămână, aproximativ? Unde este ceva notabil în corpul sau în mintea ta?

JORGE: Nu dau multă atenție la ce se întâmplă…

ADAMUS: Ai avut gaze sau ceva, săptămâna trecută? (câteva chicoteli)

JORGE: Nu.

ADAMUS: Nu, nu.

JORGE: Nu, câteodată am avut ceva…

ADAMUS: Nu știu dacă vrem să auzim… oh, dă-i drumul (mai multe chicoteli).

JORGE: Arsuri în inimă.

ADAMUS: Arsuri în inimă.

JORGE: Da.

ADAMUS: Surprinzător. Surprinzător. Serios?

JORGE: În partea asta.

ADAMUS: Daa, acolo e locul în care este, în general, inima, totuși știu pe cineva la care este în partea cealaltă.

JORGE: Da, în special…

ADAMUS: De asemenea, ei merg de-a-ndăratelea/înapoi.

JORGE: … astăzi și aici am simțit ceva dureri în cap.

ADAMUS: Daa, daa.

JORGE: Precum durerile de cap.

ADAMUS: Acela eram eu (ei râd). Bun. Deci, inima ta.

JORGE: Inima mea.

ADAMUS: Inima ta.

JORGE: Și capul meu.

ADAMUS: În regulă. Bine.

JORGE: Cam asta e. Da.

ADAMUS: Mulțumesc. Apreciez. Și Jorge, înțelept. Înțelept.

JORGE: Oh. Mulțumesc.

ADAMUS: Bun. Încă vreo câteva. Unde ați simțit-o în ultima vreme?

ALI: Am simțit o grămadă de energii realmente ciudate pe care nu îmi amintesc să le fi simțit înainte și o reală lipsă de energie.

ADAMUS: Oh, serios?

ALI: Neavând chef de fapt să fac nimic, păsându-mi prea puțin de aproape orice.

ADAMUS: Mda. Cam ce am spus eu mai devreme.

ALI: Da.

ADAMUS: Omul: „Nu vreau să fac nimic și eu…” (voce plângăcioasă)

ALI: Da. Eram foarte afundată în asta și am ascultat în direct transmisia pentru Îngeri și asta de asemenea chiar a…

ADAMUS: Toate acestea sunt o promovare foarte bună a programului Îngerilor (câteva chicoteli).

ALI: Sunt.

ADAMUS: (chicotind) Da.

ALI: Și am vorbit cu alți câțiva Îngeri în acea zi și toți am spus același lucru. A venit la un moment perfect.

ADAMUS: Da.

ALI: Oricum, singura mea frică legată de asta a fost discuția despre trei până la cinci ani. M-am gândit: „Oh, doamne, dacă trebuie să fac asta pentru încă alți trei ani, acest sentiment pe care l-am avut azi.”

ADAMUS: De ce trei până la cinci ani? De unde a venit asta?

ALI: Eu nu – ei bine, doar că ar putea dura trei până la cinci ani.

ADAMUS: Nu, nu, nu.

ALI: Mai aproape de trei.

ADAMUS: Permite-mi să clarific. Ceea ce facem noi aici, împreună, în următorii trei până la cinci ani urmează doar să nu atragem o mulțime de oameni din afară. E un grup destul de coeziv din întreaga lume. Nu un grup mare – și am oferit cifrele, cred că în mesajul din 14 februarie de acum câțiva ani – și acel grup urmează să rămână cam de aceeași dimensiune. Câțiva vor veni, câțiva vor pleca, dar am spus de asemenea: „Nu iau niciun fel de studenți noi. Doar cei cu care am lucrat în Școlile Misterelor, cu câteva excepții, dar nu cu mult mai mulți.” Următorii trei până la cinci ani, urmează să batem în cuie asta. Vreau să spun, nu urmează să trecem prin perioada zbuciumată prin care am fost.

ALI: Oh, bun.

ADAMUS: O să fie integrare totală.

ALI: Uraa.

ADAMUS: Și discuțiile vor fi centrate în jurul a: „Deci care sunt lucrurile dificile despre a fi un Maestru uman?” Și suntem – ăă, nu vreau să intru în asta acum – dar urmează să stabilim realmente o parte din decorul pentru cei care vor veni după voi.

Ce se întâmplă în trei până la cinci ani – și încep să am o senzație, măsurând lucrurile, că o să se întâmple puțin mai devreme de-atât – urmează să fie expus. Se va duce vestea și nu pentru că încercăm noi să o răspândim. Dar se va duce vestea: „Există ceva ce se întâmplă acolo,” și urmează să fie un nou focus și atenție pe Shaumbra. Și o să vină rapid, o să vină furios, și o să fie dificil la un moment dat, pentru că voi, echipa Crimson Circle, Cauldre și Linda o să doriți să rămâneți în această zonă confortabilă și plăcută în care suntem împreună. Și, deodată, toată lumea o să bată la ușă, căutând elixirul magic.

Asta va fi etapa delicată. Deodată, vestea se va duce că nu doar unul sau doi, ci mii și mii și mii de oameni permit acum energiei să îi servească. Ei nu vorbesc despre asta; se întâmplă. Și, oh, o să primiți totul, de la oferte pentru filme de Hollywood, la propriu – nu, la propriu – până la… da, vă puteți imagina asta? (câțiva chicotesc) oferte pentru filme de Hollywood și o să aveți oameni care sunt – și asta se întâmplă deja – o să aveți oameni care vor veni și vă vor lua materialele – aceste Shoud-uri, workshop-urile și întâlnirile noastre, cursurile noastre – și o să le degradeze. O să le comercializeze. O să le – voi spune cuvântul; Cauldre nu vrea ca eu să-l spun – dar le vor fura și, când o vor face, nu o să aibă aceeași esență ca ceea ce facem noi aici, împreună.

Toate acestea au fost meșteșugite cu grijă de noi toți în celelalte tărâmuri, în Consiliul Crimson, de către voi, să fie absolut potrivite și întotdeauna, întotdeauna, întotdeauna, întotdeauna să vă servească. Niciodată luând, niciodată încercând să guru-izăm asta, niciodată încercând să ne focalizăm pe nimic altceva decât pe voi, cei care urmează să treacă prin asta. Și asta o să fie o provocare. Urmează să fie o provocare legală. Urmează să fie o provocare a inimii când oamenii iau asta și o transformă în ceea ce voi și eu știm că nu este corect. O fac până la un punct chiar acum, dar foarte puțin în comparație cu ceea ce urmează să se întâmple.

Așadar, urmează să rămânem uniți, strânși, focalizați pe acest grup, cu toți dintre voi în acești câțiva ani următori, apoi – buum! – explodează. Și e menit să explodeze. Nu este o greșeală, este menit să explodeze. Dar va aduce multe provocări pentru voi, dacă deodată un reflector mare e pe voi și, voi vreți doar să vă trăiți viața în bucurie. Vreți să vă trăiți viața fiind acum un creator conștient și, deodată, ei vă bat la ușă, la propriu, și vor să știe ce este, ce aveți voi. Vor ca voi să fiți un guru. Și, în timp ce există puțină tentație în asta, în cele din urmă realizați că asta nu e ceea ce vă doriți, nu e lucrul pentru care sunteți aici. Deci, de asta spun: „trei până la cinci ani.”

Cele prin care ați trecut și tot rahatul din ele – pfff! – suntem gata cu asta. Da. Bun. Dar asta mi-a dat șansa să țin o prelegere, un pic. Încă unul, unde o simțiți?

LINDA: În regulă, maestrul evidentului.

ADAMUS: Și am făcut un comentariu înainte. Nu știu dacă voi… (publicul spune „Oh” referindu-se la brațul rupt al lui Mary Sue) am făcut un comentariu; nu știu dacă a aterizat. Tocmai am spus că mintea și corpul sunt același lucru acum. Nu sunt separate. Mereu vă gândiți la minte ca fiind în altă parte. Mintea își ia poziția de drept ca parte a corpului fizic. Vreau să spun, este atașată de fizic, are nevoie de umerii voștri și brațele voastre și picioarele voastre, dar devine acum un lucru fizic. Nu un centru al puterii sau al intelectului sau orice altceva. Se contopește cu corpul. Deci, da.

MARY SUE: Încă o…

ADAMUS: Ai vrea să explici?

MARY SUE: Încă o serie în…

ADAMUS: Ai vrea să explici…

MARY SUE: Un accident.

ADAMUS: Un accident. A fost un accident? Ce s-a întâmplat?

MARY SUE: Am căzut de pe bicicletă.

ADAMUS: Așa.

MARY SUE: Și m-am ales cu o contuzie și mi-am rupt brațul stâng (Adamus aplaudă pentru un moment, publicul râde).

ADAMUS: Sunt așa de stânjenit! (Adamus chicotește)

MARY SUE: Tu erai singurul care bătea din palme! (ea chicotește)

ADAMUS: Când s-a întâmplat asta, dragă?

MARY SUE: Marți.

ADAMUS: Marți. Și nu tocmai vorbeam eu despre întâmplări ciudate săptămâna aceasta?

MARY SUE: Da.

ADAMUS: Da, da. Ce s-a întâmplat? Cu adevărat, cu adevărat ce s-a întâmplat?

MARY SUE: ‘Izbit și umplut,’ ar fi speranța mea.

ADAMUS: Exact! Exact (ea chicotește). Exact. Știi, ești puțin intelectuală, uneori.

MARY SUE: Da. Și, deci, creierul meu a încasat oarecum o lovitură.

ADAMUS: Da, creierul tău a încasat o lovitură, dar zâmbești.

MARY SUE: În regulă.

ADAMUS: Deci, nu, serios. Nu toți dintre voi trebuie să o faceți în felul ăsta, dar nu, a fost de fapt briliant, într-un fel. Știai ce urma să vină astăzi, aici și ce urmează să facem. Și ești precum: „Oh, doamne! Dar uneori mă împotmolesc atât de tare și partea mea umană intelectualizează toate astea.” Corect?

MARY SUE: Da.

ADAMUS: Și e ca și cum: „Știu ce urmează să fac. O să fiu ca un copil. O să cad de pe bicicletă. O să…” Ți-ai rupt brațul sau doar…

MARY SUE: Nu, l-am rupt.

ADAMUS: Da, ți-ai rupt brațul.

MARY SUE: Dar nu l-am dislocat.

ADAMUS: În regulă. Și ai avut o contuzie. Ce altceva?

MARY SUE: Am vânătăi incredibile…

ADAMUS: Oh!

MARY SUE: … pe tot corpul (ea chicotește).

ADAMUS: Da, și nu îți voi cere să le arăți (ea chicotește), dar poate mai târziu unii oameni ar putea fi interesați. Da, și a fost – nu recomand izbitul și umplutul, dar uneori aveți, pur și simplu, nevoie de o lovitură bună.

LINDA: Ai vrea să definești izbitul și umplutul? Sunt oameni care nu înțeleg ce înseamnă asta.

ADAMUS: Oh, izbitul și umplutul. (Tobias a vorbit despre „Izbit și umplut” în Frumusețea Vieții.)

KERRI: Arată-ne! (râsete)

ADAMUS: Vino aici! Draga de Kerri spune: „Da, arată-ne,” și e ca și când, în regulă, știți. Deci, e când vă împiedicați și cădeți (el se preface).

KERRI: Asta nu e suficient de bine (câteva chicoteli). Vreau să spun, ai abilitățile. Hai să vedem…

ADAMUS: Ce-ar fi, ce-ar fi dacă Cauldre capătă o contuzie și nu poate să termine treaba asta?

KERRI: Izbitul și umplutul!

ADAMUS: Da, izbitul și umplutul (Mary Sue chicotește). Mulțumesc. Atât de plin de compasiune. Nu, izbit și umplut este când, din senin, un accident – cazi pe trepte, cazi de pe bicicletă, ești într-un tur al vinului cu un grup de alți Shaumbra și ai un accident și toată lumea face… Știi, e un incident subit, supărător.

Acum, de regulă se întâmplă oricărui copil, deoarece divinitatea voastră nu vine toată înăuntru, spiritul vostru nu vine înăuntru cu totul deodată. De multe ori, nici nu începe să vină până nu faceți cam doi ani. Deci, sunteți oarecum o cochilie, într-un fel. Aveți puțină personalitate și aveți un nume, dar cam asta e. Și apoi, încet, începe să vină și îi cam ia între 18 și 21 de ani să vină.

Dar, în special în copilărie, veți cădea dintr-un copac. Vă veți lovi în fugă de un perete fără niciun motiv aparent. Vă veți rostogoli. Altcineva vă va pocni foarte tare, în curtea școlii, în cap. Acestea sunt izbituri și umpleri și acesta este acel moment când sunteți dintr-o dată – (poc!) – afară din corpul vostru, afară din logica voastră și – ușșș! – primiți o infuzie mare a spiritului sau divinității voastre, în orice fel vreți să o numiți. Primiți o cantitate mare care intră în forma umană.

Acum, ești pe bicicletă – aproape că e ca și cum te-ai întoarce la a fi copil – știi, cazi de pe bicicletă. Ce te-a făcut să cazi?

MARY SUE: Era o gaură în paviment, largă de câțiva centimetri și, când am încercat să trec peste ea, mi-am pierdut echilibrul.

ADAMUS: Ah, da.

MARY SUE: Am căzut în șanț.

ADAMUS: Da.

MARY SUE: Cu pietre.

ADAMUS: Și purtai o cască, desigur.

MARY SUE: Sigur că purtam cască.

ADAMUS: Bun. Bun. Deci, ești bine, în cea mai mare parte. Te vei vindeca.

MARY SUE: În cea mai mare parte, da.

ADAMUS: În cea mai mare parte.

MARY SUE: Vreau să spun, am avut – în loc de ora veselă în acea noapte, am avut ora de gratitudine.

ADAMUS: Sigur! (Adamus chicotește)

MARY SUE: Ar fi putut fi mult mai rău! (ea chicotește)

ADAMUS: Ar fi putut fi mult mai rău, dar nu urma să fie. Te-ai izbit și umplut doar în măsura potrivită. Ai ieșit din creierul tău. Ai avut o infuzie uriașă care a venit și ești bine. Stai aici zâmbind, vorbind cu mine despre asta, și te aplaud.

MARY SUE: Mulțumesc (ea chicotește).

ADAMUS: Nu, tu a trebuit să ieşi din rutina mentală. Ai avut mult prea mulți ani în studiile tale spirituale, în viețile anterioare și, în timp ce este fascinant, ca să transformi asta în experiență trebuie să te oprești din a o studia și să ieși afară și să o faci. Și asta este ceea ce ai făcut.

Așadar, spun că în cea mai mare parte ești în regulă; creierul tău e cumva dat peste cap.

MARY SUE: În regulă.

ADAMUS: Nu, și asta e bine, deoarece avea nevoie să fie realiniat. Îți vei păstra încă nivelul tău de inteligență umană, dar mintea ta urmează acum să bată în retragere, să înceteze să fie centrul conștiinței. Nu mai este. Centrul conștiinței este, ei bine, Tu, Eu Sunt-ul. Și nu mai este mintea, și acesta a fost un pas mare pentru tine.

MARY SUE: În regulă.

ADAMUS: Bun. Mulțumesc.

MARY SUE: Mulțumesc.

ADAMUS: Deci, toată lumea a simțit ceva diferit în ultima săptămână sau aproximativ. Unii (v-ați) izbit și umplut, alții (ați trecut) doar (prin) deprimare masivă. Unii s-au simțit pur și simplu cu totul pustii. Alții, foarte anxioși – și știu că acopăr cumva întreaga gamă, totul – dar există sentimente diferite. Cel mai mare lucru pe care l-am remarcat în ultima săptămână, aproximativ, dacă a existat o reacție fizică, și nu pentru toată lumea, dar am remarcat doar că o mare parte din ea a fost în inimă, și asta a fost menționată imediat de către Elizabeth. Inima – poate o presiune, poate sentimente de melancolie, poate inima sărind o bătaie sau ceva – și este absolut potrivit unde suntem în acest moment.

Inima, pe care o puteți considera centrul energetic pentru corpul fizic și centrul iubirii și tot restul, dar inima simte în ce intrați și există o năzuință. O năzuință atât pentru a merge mai departe în creația voastră, cât și pentru a merge înapoi la toate amintirile despre a fi om. Așadar, toate vin cumva împreună chiar în zona inimii. Pentru unii dintre voi în stomac. Observați stomacul mai mult, el copleșește oarecum inima, dar aș spune că inima a fost chestia cea mai mare.

Știți, și se transformă într-o apreciere, cumva aproape melancolică, a tuturor lucrurilor prin care ați trecut. Cumva precum: „Oh, uau. Acum plecăm. Părăsim toate acestea. Mergem într-un loc nou,” și există cumva acea strângere de inimă. Dar în același timp există acea năzuință de a vă întoarce la, ei bine, sinele vostru natural, la cine sunteți voi cu adevărat. Asta e ceea ce facem noi în Emergență.

Deci reacții fizice, izbituri și umpleri. Au fost câteva izbituri și umpleri în această săptămână și, dacă ascultați aceasta, dacă ați avut acea experiență, dacă ați posta-o pe – hmm – rețelele voastre sociale, pentru ca și alții să poată vedea. Nu sunteți singuri! Trecem prin asta împreună.

Emergență – Siglă și Prezentare

Așadar, fără multă tevatură, vreau să trecem la unul dintre cele două motive pentru care am venit astăzi, aici.

În timp ce intrăm acum în Emergență, voi face mai întâi două lucruri. Ai vrea să pui (te rog) acea imagine/siglă pentru Emergență pe ecran? Dacă ați putea auzi povestea din spatele lucrurilor prin care a trecut personalul (când le-a examinat), căci au existat multe imagini/ilustrații diferite pentru a o reda și aceasta a fost, dintre toate, preferata mea. Îmi place în special aceasta și vorbesc ca Adamus, dar cred că și Lindei și lui Cauldre le-a plăcut asta cel mai mult. Îmi place asta din pricina Emergenței. Ce se ivește? Ce apare nou/ce emerge aici?
Ceea ce avem sunt chiar cele trei sectoare, cele trei fațete – omul, Maestrul, divinitatea. Și, dacă remarcați, asta este – cum numești asta Linda?

LINDA: Infinitul.

ADAMUS: Care anume infinit?

LINDA: Trinitatea.
ADAMUS: Trinitatea infinită sau infinita divinitate. Ele nu mai sunt separate. Aceste părți (o latură) au fost cumva ascunse de această parte în trecut (cealaltă latură). Acum este aproape ca și când voi puteți vedea infinitul și este înăuntru. Nu este proiectat în afară. Noi vorbim despre emergență și imaginile spontane răzbat prin ceva. Da, într-un fel, dar cel mai important lucru în asta este că ceea ce facem e că fuzionăm.

A fuziona se află chiar în cuvântul de aici (n.tr.: se referă la cuvintele din limba engleză: merge = a fuziona, a se contopi și emergence = ivire, apariție, emergență). Emergență, a fuziona împreună, a aduce împreună conștiența conștientă a omului, a Maestrului, a lui Eu Sunt și razele lui Eu Sunt, experimentarea lui Eu Sunt. Fiecare dintre aceste raze reprezintă niveluri de experiență. Razele merg apoi la Maestru. Înainte de asta erați doar voi care vă aveați experiența și o analizați și o judecați așa cum era. Era fie fericită, fie tristă. Acum merge la Maestru și o distilează în înțelepciune. Și (există) multe diferite straturi și nivele de înțelepciune. Înțelepciunea nu este singulară. Există atât de multe părți frumoase ale înțelepciunii. Vom vorbi mult despre asta în Keahak și în Shoud-uri. Există multe grade. Există un spectru al înțelepciunii. Nu este doar un singur lucru și asta este frumusețea. Pe măsură ce învățați să mergeți în înțelepciunea voastră, voi învățați că există înțelepciune care este foarte senzuală și există înțelepciune care este foarte simplă. Există înțelepciune care cântă. Vom intra în asta mai târziu.

Dar astfel, aici, Maestrul ia totul de la om și îl aduce în înțelepciune și acesta este darul către Eu Sunt. Nu că Eu Sunt are nevoie de daruri, însă Eu Sunt doar își iubește experiențele și înțelepciunea, așa că există această curgere ce se întoarce la Eu Sunt.

Vi-l puteți imagina pe ”Eu Sunt, Eu Exist” ca doar (fiind) în bucuria existenței. Nu are nevoie de nimic, dar are acest constant orgasm al Sinelui, umplând peste măsură și doar eliberând și apoi aducându-l înăuntru din nou, doar de dragul creației, doar de dragul propriei existențe. Doar bucurie. Fără regrete, fără tristețe. Totul este bucurie. Așadar, asta umple în mod constant potirul lui Eu Sunt și, pe urmă, Eu Sunt strălucește din nou înapoi către om spunându-i: ”Mergi în experiență din nou. Mergi să experimentezi. Nu te îngrijora din pricina trecutului. A fost adus în înțelepciune. Experimentează în viața ta.”
Am pus recent în Keahak întrebarea: ”Ce vreți să experimentați?” deoarece veți fi capabili să alegeți. Nu vi se va mai întâmpla doar. Nu va fi doar o zi a destinului din nou pentru voi, cu lucruri care vi se întâmplă și voi nu știți de ce. Voi începeți să vă alegeți conștient experiențele. Și i-am presat pe Keahak-eri foarte tare și le-am repetat până la greață: ”Ce vreți să experimentați?” Pentru că lucrurile tipice sunt ”Bani” și ”Copiii mei să fie drăguți cu mine” și ”Am nevoie de ceva mai mult somn.” Ahhh! (câteva chicoteli)

Ce vreți să experimentați? Deoarece atunci când puteți aduce conștiința voastră la acel nivel – ce vreți să experimentați? – vreau să spun, s-o distilați și nu pentru nevoile umane. Care ar fi pasiunea voastră de a experimenta și bucuria voastră? Când ajungeți în acel punct, atunci când o puteți defini, atunci când o puteți aduce în claritate, nu mai trebuie să vă îngrijorați de toate acele lucruri obișnuite, omenești. Își poartă singure de grijă, pentru că, de ce? Pentru că energia vă servește mai degrabă decât să vă atace.

Atunci când puteți defini: ”Hei, iată ce vreau să experimentez în viața mea” și nu ”Vreau să călătoresc în trei țări diferite” sau cu mult timp în urmă, când am pus întrebarea, știți voi, dacă ați fi avut trei dorințe, ce ați fi făcut – ”Să fac scufundări” – este ca și cum, oh, în regulă, dar cred că ar putea exista aici o chemare ceva mai mare. Acele lucruri doar se întâmplă. Toate nevoile de tip uman sunt îngrijite (de la sine), dar ce anume vreți să experimentați? Vreți să experimentați senzualitatea? Vreți să experimentați doar simțul profund de a ființa? Acel tip de lucruri. Odată ce ajungeți la acel moment/punct, la care ne și aflăm, orice altceva se rezolvă de la sine. Facturile voastre, mașina voastră, dorința voastră de a merge în călătorii sau altceva – doar prind formă.

Oricum, chestiunea aici este că îmi place această reprezentare deosebită a Emergenței, deoarece este totul înăuntru. Totul este legat împreună. Toate strălucesc una asupra celeilalte. Așa că – și au fost ceva cereri înainte și aș vrea și eu să fac asta – haideți să reluăm acea prezentare (a Seriei Emergenței). Și permiteți-mi să subliniez câteva lucruri înainte să o facem.

Dacă simțiți cu adevărat în asta, este consolidarea, este esența a tot ce am făcut împreună de-a lungul acestor ani, în mod vizual – adică nu vizual, energetic – înăuntrul scurtei, scurtei prezentări introductive. Vreau să spun că este o plăcere să privești, însă personalul chiar s-a zbătut cu asta. Nu aș putea să vă spun cât de mult s-au zbătut, dar s-au zbătut cu asta. Ei au încercat să o facă corect dintr-un punct de vedere creativ. Ce nu au realizat ei este că încercau să o facă corect din punct de vedere energetic. ”Cum să o edităm?” Contrastul, și îl veți vedea în cuvinte, contrastul dintre felul în care lucrurile obișnuiau să fie și felul în care sunt ele acum. Energia care este transmisă de aici. Și – haideți s-o derulăm. O să fac un comentariu după aceea. Să micșorăm luminile, vă rog.
[Rulează prezentarea/introducerea Seriei Emergenței]

Hm (câteva aplauze). Sunt 19 ani. Nouăsprezece ani aduși împreună și trebuie să râd. Personalul a avut așa niște – trecând prin fiecare mic detaliu – niște momente cu adevărat dificile. Nu știu prin câte schițe au trecut. Poate știe Jean.

JEAN: Aproape 20.

ADAMUS: Aproape 20 de schițe/proiecte/concepte, știți voi, și întrebându-se ce era greșit. Ei bine, voi încercați să distilați totul în asta, energetic, să ajungeți la energia dinăuntru.

Excelența

Vreau să subliniez un lucru care este foarte important și am fost ferm cu Crimson Circle, cu personalul, legat de excelență/perfecțiune/măiestrie. Dacă veți face ceva de acum înainte în Emergență, faceți-o bine. Să nu o faceți precum ar fi făcut-o vechiul om – pe jumătate, de compromis. Dacă va fi să trăiți, trăiți bine. Ați putea s-o numiți calitate sau stil sau eleganță sau în orice fel. Dar dacă veți rămâne aici, în acest corp fizic, făceți-o bine. Dacă vă veți apuca să faceți un film video, făceți-l bine.

A face ceva bine nu înseamnă să gândiți asta prea mult. Înseamnă să vă puneți conștiința voastră în ea, să vă puneți Sinele în ea. Asta este calea creatorului. Uneori omul doar ar cârpi lucrurile laolaltă sau, în cel mai rău caz, ar folosi asta pentru manipulare. Dar dacă veți face ceva, dacă veți construi o casă, făceți-o bine. Vechiul om ar fi putut să spună: ”Ei bine, nu am banii.” Maestrul spune: ”Va funcționa. Fă-o bine.” Dacă veți călători, făceți-o bine. Dacă veți avea o petrecere la voi acasă, făceți-o bine. Asta nu înseamnă că vă va lua mult timp sau efort. De fapt, vă va lua mai puțin. Dar aduceți-vă conștiința în orice veți face.

Haideți să spunem că veți avea o petrecere la cină. Omul ar trece prin toate detaliile, ce aveți de pregătit/gătit și de așezat și de plănuit și de curățat și orice altceva. A o face bine înseamnă ”Eu Sunt Aici. Eu Sunt Aici la această petrecere pentru cină pe care o voi lansa.” Aduceți-vă conștiința în asta. Orice altceva se va alinia. Orice altceva vine să vă servească. Energia va sosi mereu din spate. Nu va sosi niciodată din față ca să vă atace. Vă va susține mereu. Făceți-o bine. Și, din nou, nu trebuie să depuneți efort. Nu trebuie să o gândiți prea mult. Aduceți-vă “Eu Sunt Aici” în orice faceți. Dacă veți începe o afacere, făceți-o bine. ”Eu Sunt Aici.”

Și eleganța naturală va ieși la iveală, expresia naturală. Veți fi atât de mândri atunci când va rula un video, atunci când casa va fi terminată, atunci când afacerea voastră va decola/își va lua zborul. Vă veți uita la asta și veți spune: ”Am făcut-o ca un Maestru. Nu ca un om. Nu am făcut o treabă de mântuială. Nu mi-am reținut energia. Am făcut-o ca un Maestru.”

Vă veți uita la creațiile voastre ca la lucrări de artă adevărată, mai degrabă decât doar la faptul că v-ați încheiat treaba. Într-adevăr voi presa asta acum, de acum înainte. Făceți-o bine. Vă voi întreba: ”Ai făcut-o bine? Ai făcut-o ca un Maestru?” Mă voi asigura că asta este unde mergem de acum înainte. Acesta va fi unul din lucrurile acelea mici care, așa cum am spus, vor fi mai departe pe drum timp de trei până la cinci ani; acesta va fi unul din lucrurile pe care oamenii îl observă, grupul vostru și voi în mod individual. ”De ce oare fac ei totul atât de bine și pare să fie atât de ușor?”

Așadar, haideți să respirăm profund. Ne vom oferi câteva minute aici. Mai avem încă multe de acoperit. Ne vom oferi câteva minute aici. Făceți-o bine, în regulă? (cineva spune ”În regulă”). În regulă. Bine. Bine. Faceți-o când vă simțiți propria calitate de creator în asta, indiferent ce este, indiferent dacă implică chiar și alți oameni. Aduceți-vă Maestrul la lucru (Adamus chicotește). Deci, în regulă.

Distilând Totul – Merabh

Iată ce vom face acum. Vom pune puțină muzică. Putem începe cu muzica. Vom face un merabh. Vom lua tot ceea ce am făcut în ultimele 19 Serii și vom aduce totul împreună în unul singur – da, da. Eh, de ce nu?

(începe muzica)

Ați văzut că video-ul a fost o prezentare, așa că, acum, în timp ce muzica este redată și noi mergem în starea noastră de merabh, haideți să luăm tot ceea ce am făcut. Chiar dacă nu ați fost aici în toți cei 19 ani, (de fapt) ați fost. Știu că știți asta, dar haideți să spunem că ați sosit în Crimson Circle în urmă cu un an, ați fost aici. Haideți să luăm toate aceste învățături minunate ale lui Tobias, miezul învățăturilor noastre, miezul învățăturilor voastre, de fapt; haideți să respirăm profund și să distilăm toate acestea.

(pauză)

El v-a spus despre originile voastre, de unde ați venit, familiile angelice.

Daa, el a fost acela care a spus că voi erați reprezentanții familiilor voastre angelice. Probabil că ați uitat asta pe parcurs, dar, nu, ați fost. Ați venit la acest lucru numit Ordinul Arcului, prima adunare a tuturor familiilor angelice. Asta a fost, de fapt, o adunare cu totul surprinzătoare.

La (adunarea) Ordinul Arcului s-a decis faptul că modalitatea de a înțelege energia era să creăm acest loc al Pământului. Modalitatea de a înțelege ce era conștiința cu adevărat a fost să avem acest loc al Pământului. Și Tobias spune povestea zicând că a existat această imensă bătălie, conflict, un fel de Război al Stelelor ce avea loc, asta a fost pentru soluționare. Dar eu aleg să spun că nu a fost din pricina bătăliilor, ci din cauza intensei curiozități.

Așadar, acest loc al Pământului și domeniile fizice au fost create și voi ați venit aici. Inițial, doar ca o ființă spirit și mai apoi ca o ființă biologică întrupată. Haideți să luăm toate astea și să le aducem împreună.

Toate viețile în Lemuria și din Atlantida. Oh, Atlantida, așa un timp al iubirii, însă, de asemenea, așa un timp al distrugerii și al prăbușirii.

Haideți să luăm toate acestea…

Toate viețile ce au înconjurat acea viață a lui Isus… timpuri în Școlile Misterelor și haideți să le aducem împreună, apoi venind împreună în această viață, cu așa un puternic angajament pentru Realizarea voastră, departe de calea spirituală tipică.

Toate Shoud-urile, toate lacrimile, toate întâlnirile minunate ale Shaumbrei de peste tot din lume.

Haideți să aducem împreună, acum, toate acestea.

Timpul de a fi un om.

Ah! Toate lucrurile omenești. Nu știu dacă să râd sau să plâng în acest moment. Toate lucrurile legate de a fi om – limitările, emoțiile, simțind cum a fost să fii sclav, la modul literal și figurativ. Alții răpindu-vă, ei bine, puterea.

Toate experiențele, uau! A avea familii, iubiți. Privind oamenii pe care îi iubeați murind, trecând dincolo.

Toată surprinderea și uimirea de a fi un om, întrebându-vă pe calea voastră spirituală: ”Ce urmează?”

Haideți să luăm toate acestea și haideți să fim Maeștri aici și să le distilăm, să le aducem în înțelepciune, inclusiv orice rămășiță de vină sau rușine.

Gândiți-vă pentru o clipă la această imagine, această grafică pentru noua noastră Serie. Infinita divinitate. Omul cu experiența lui, acum Maestrul doar aducând-o în înțelepciune și Eu Sunt doar strălucindu-și conștiința sa, lumina sa, peste propriile creații.

Haideți să respirăm profund cu asta.

(pauză)

Așadar, acum vine momentul.

Se numește Emergență. Se numește Realizare.

Asta este, bum.

Haideți să respirăm foarte profund cu asta și acum să permitem. Vreau să spun, permiteți Permiterea. Cu alte cuvinte, Permiterea Cuantică aici…

(pauză)

… când omul cumva se dă la o parte din drum. Se oprește din a-și face griji și din a depune efort. Doar se dă la o parte din drum și permite. Asta este. Nu trebuie să lucrați la Permitere. Voi doar permiteți.

(pauză)

Adamus, Adamus (pronunțat ”Ah-da-mus”) nu este doar un mic sat din România. Este o creație a lui St. Germain, a mea. Este un mod de a veni la Shaumbra. Este creația noastră, acest Adamus.

Ați observat probabil că Adamus este puțin diferit de St. Germain. Are tendința de a drăcui și înjura. Are tendința de a provoca, de a împunge/incita, de a vă face să vă schimbați scaunul, de a vă atrage atenția asupra makyo-ului vostru. Ăsta, de fapt, este – eu, Adamus – lucrul meu favorit, să vă fac atenți la makyo-ul vostru. Să vă fac să râdeți. Să vă fac să plângeți. Dar este o absolut minunată compoziție a noastră, a tuturor.

Dar, din când în când, St Germain trebuie să vină înăuntru, știți voi, eu, fără reprezentația lui Adamus. Din când în când, există un mesaj care tocmai are nevoie să răzbată. Și, într-un fel amuzant, pentru că a existat acest St. Germain, care a fost cu voi în Școlile Misterelor, există o energie foarte intensă asociată. St. Germain nu este, eu nu sunt – asta este așa de confuz, cine sunt eu? (Adamus chicotește) St. Germain nu glumește pe-aici așa de mult, vrea să fie tot timpul îmbrăcat de gală, este mai reverențios/ceremonios.

Dar, din când în când, este important să vin ca St. Germain, cel care într-adevăr sunt, să vă vizitez. Așadar, pentru a evita un masiv accident de distorsiune bipolară a lui Cauldre, am înregistrat acest mesaj cu câteva zile în urmă, în calitate de St. Germain.

Așadar, respirați foarte profund, relaxați-vă/stați confortabil și auziți-vă pe voi în acest mesaj.

Realizările Fundamentale ale Emergenței

ST. GERMAIN: Eu Sunt Cel Ce Sunt, Preaiubitul St. Germain.

Sosește acum vremea Emergenței și eu vin la voi ca St. Germain. Îmi place jocul conștiinței, atunci când vin la voi ca Adamus. Adamus este Shaumbra în Noua Energie, Shaumbra, absolut fiecare dintre voi. Dar aleg această ocazie, în timp ce intrăm în Emergență, să vin la voi ca St Germain.

Vin la voi ca St. Germain, deoarece este o energie cu care voi sunteți familiari, mergând înapoi la Școlile Misterelor. Este o energie înăuntrul căreia poate să simtă absolut fiecare dintre voi, mergând înapoi în vremurile noastre de misticism și studii și distracție și bucurie din Școlile Misterelor, pentru că acum suntem pregătiți pentru următorul mare pas. Suntem pregătiți pentru Emergență – aici ne aflăm acum – și în timp ce o facem, în timp ce ne aflăm la acest moment, vă cer să respirați profund în aerul mistic.

Respirați profund în aerul mistic, este peste tot în jurul vostru. Misticismul Școlilor Misterelor. Misticismul călătoriei voastre. Misticismul următorului pas, Emergența.

Respirați profund în aerul mistic.

Și respirați profund în înțelepciune. Înțelepciunea, care mai este numită și Maestrul, înțelepciunea sosește acum înăuntru. Înțelepciunea care echilibrează toate experiențele omului. Înțelepciunea care temperează, care atenuează/domolește marginile dure, care aduce semnificație experienței.

Respirați profund în aerul mistic și în înțelepciune.

Pe măsură ce mergem acum în Emergență, există câteva realizări fundamentale, briliante, și lucruri de care să fiți foarte conștienți pe măsură ce intrăm în pașii următori. Acestea au fost punți de trecere. Acestea sunt unele dintre fundamentele indispensabile ale ”locului” în care urmează să mergem.

Simțiți-le. Permiteți-le să fie parte a realizărilor voastre. Permiteți-vă să le îmbrățișați și să le înțelegeți. Înțelepciunea esențială/elementară, pe măsură ce intrăm în Emergență.

~ Permiterea

Ați auzit de multe dintre ele înainte, nimic nou, dar una dintre primele și poate cea mai importantă este a permite. Permiterea Sinelui vostru.

Niciuna din acestea nu vine acum prin efort și muncă grea. Niciuna nu vine prin forță și nu există nicio putere în asta. Vine prin Permitere.

A permite, în sine, nu este un efort. Este o deschidere. A permite înțelepciunea, a permite conștiința, a le permite pe acestea în corpul vostru, în ființa voastră, în orice experiență pe care o aveți.

Permiterea este un lucru foarte personal. Nu este despre restul lumii. Nu este despre nicio altă persoană, nicio altă ființă. Este despre voi înșivă. A vă permite vouă să fiți tot ceea ce sunteți.

Este atât de elementar. Este atât de simplu. A permite, a-ți deschide inima, a permite Visul Atlant, a permite tuturor părților voastre/întregimii voastre să fie aici, în acest moment.

Permiterea. Respirați profund în Permitere.

Și așa cum am discutat despre asta atât de des, asta este o evoluție naturală. Este natural. Nu trebuie să lucrați la ea. Nu trebuie să depuneți efort. Este natural. Este ceva ce se întâmplă fiecărei ființe cu suflet care vine pe calea Pământului.

Voi treceți prin încarnările voastre pământene și prin toate experiențele la care priviți și apoi ajungeți în acest punct în care intră Maestrul în mod natural. Uneori cu rezistență din partea omului, dar Maestrul intră. Nu este nevoie să fie făcut (să intre) sau să fie silit ori forțat.

Adevărata Realizare este un proces natural. Și apoi, ați putea spune, permiteți părții umane să aibă acest proces natural. Fără luptă, fără negociere, fără împingere. Pur și simplu permițând procesul natural.

~ Energia

Pe urmă, este atât de important, atât de important pentru realizare că toată energia vă servește.

Ați avut atât de multe vieți, de acum, în care ați lucrat pentru energie, sclavi ai energiei. Dar acum aceasta se schimbă și realizați că toată energia vă servește. Întotdeauna a fost menită să facă asta. Întotdeauna v-a servit, dar atât de mulți nu sunt conștienți. Nu sunt conștienți că energia este aici pentru a-i servi.

Energia nu este un dușman. Energia nu vă va împinge niciodată înapoi. Energia nu vă va face farse niciodată. Energia nu vă va amăgi niciodată, nu vă va trăda niciodată.
Respirați profund. Puteți realiza că energia este aici pentru a vă servi?

Este a voastră. Este dreptul vostru divin, fie că vine sub formă de abundență, fie că vine ca pace, fie că vine ca înțelepciune, fie că vine ca fiind la locul potrivit, în momentul potrivit, fie că vine ca alți oameni. Indiferent sub ce formă, energia este aici ca să vă servească.

În aceasta veți descoperi că unele lucruri, pur și simplu ies din vocabular. Nu au niciun sens. Când energia vă servește, nu este nevoie să vă luptați cu abundența. Ea este pur și simplu acolo. Când permiteți energiei să vă servească, nu este nevoie de vindecare. Ea este pur și simplu acolo. Echilibrul revine de unul singur.

Când realizați că energia este acolo ca să vă servească, într-adevăr nu există niciun efort. Nu este nevoie de țeluri. Nu este nevoie de obiective.

Sunteți aici acum, în Emergență, ca să fiți în experiență – experiența la alegerea voastră, experiență care este susținută de toate energiile care vă servesc, experiență care va fi întotdeauna echilibrată și temperată și adusă în frumusețea ei de înțelepciunea Maestrului.

Haideți să respirăm profund cu asta – toate energiile vă servesc – și așa să fie. Așa să fie.

~ Suveranitatea

Nu sunteți legați de nimeni și de nimic. Nu sunteți legați de strămoșii voștri. Nu sunteți legați de trecut, de viețile voastre trecute. Nu sunteți legați de niciun om sau de vreun guvern. Sunteți o ființă suverană și, în consecință, responsabilă, de asemenea, pentru propriile voastre experiențe, propriile voastre bucurii, propriile voastre creații în viață.
Nu sunteți legați de ființe angelice, familii angelice sau consilii angelice. Veți descoperi că atât de multe dintre aceste lucruri sunt aici pentru a vă servi, dar nu mai sunteți legați. Nu sunteți legați de niciun Dumnezeu sau de vreun zeu. Sunteți cu adevărat liberi.

Respirați profund cu asta, cu această realizare și dați drumul acum la orice vă leagă, vă reține, vă guvernează, vă controlează. Nu mai sunteți legați de niciunul dintre aceste lucruri pe măsură ce intrați în Emergență.

~ Trinitatea

În Emergență veți descoperi, de asemenea, că mintea nu mai este vocea călăuzitoare în viața voastră. Au fost eoni de timp în care mintea v-a ghidat, v-a vorbit, și-a făcut judecățile, și-a făcut alegerile. Însă acum treceți dincolo de locul în care mintea este vocea călăuzitoare.

Există o nouă voce. Există o nouă simțire. Există o nouă conștiință și ea este trinitatea, completa trinitate formată din Eu Sunt, Maestrul și omul. Nu este nici măcar Eu Sunt care să dea directive. Nu este Maestrul care să vă spună ce să faceți.

Este trinitatea formată din Maestru, Eu Sunt și omul lucrând la unison, pentru că ei sunt același și lucrează la unison. Omul își are experiențele, dar acum experiențele sunt la alegerea lui și spre bucuria lui, Maestrul aducând întotdeauna înțelepciune în tot. Și acum, în loc ca înțelepciunea să aibe loc la moarte sau la ani după o experiență, înțelepciunea are loc simultan cu experiența. Prin urmare, nu există răni. Prin urmare, nu există îndoieli. Experiența este adusă în înțelepciune în moment.

Și Eu Sunt, în permanenta sa radianță de bucurie, în constanta sa cunoaștere a lui Eu Exist, Eu Sunt, în constanta sa existență în propria creație, deoarece adevărata creație este pur și simplu Eu Sunt în bucurie, omul intrând să experimenteze acea creație, și Maestrul aducând-o întotdeauna în înțelepciune și întorcând-o în inima lui Eu Sunt.

Haideți să respirăm profund cu aceasta.

~ Dincolo de Trecut

Una dintre celelalte realizări fundamentale este că vă dați seama că, în calitate de om, acea vinovăție și rușine sunt distorsiuni tolerate de partea umană. Nu este loc pentru ele în Emergență. Nu este loc pentru a trăi în trecut, purtând încărcătura vinovăției sau rușinii. Și pentru om, uneori, asta este deranjant, pentru că omul simte că are nevoie să se acopere cu vinovăție pentru a nu repeta greșelile din trecut. A fost antrenat, a fost hipnotizat în a crede că vinovăția îl va reține pe om la locul lui, (îl va reține) de la a abuza de putere, de la a răni pe alții, de la a distruge creațiile.

Dar acum nu este posibil ca voi să puteți face acest lucru. Aveți înțelepciunea Maestrului. Aveți bucuria. Aveți conștiința lui Eu Sunt. Nu este loc acolo unde mergeți acum, în Emergență, pentru nicio vinovăție sau rușine. Este timpul să dați drumul la toate acestea și să mergeți mai departe în bucuria experienței voastre, în creațiile voastre.

~ Numai Acum

Intrând în Emergență acum, nu există cale de întoarcere. Nu există cale de întoarcere. A existat întotdeauna ceea ce ați simțit a fi o opțiune, până acum, chiar dacă într-un fel de-a spune, de fapt nu a fost adevărat. Dar ați ținut întotdeauna asta ca o opțiune, ca un potențial, și anume că puteți să vă întoarceți, puteți să anulați ceea ce ați făcut în această viață. Dar pur și simplu nu puteți.

Nu există cale de întoarcere și, totuși, într-un fel de a spune, nu există nici cale de a merge înainte. Nu există nimic către care să ne îndreptăm. Realmente nu există mâine. Nu există următoarea lecție sau învățătură.

Așadar, dacă nu este cale de întoarcere și nu este cale de a merge înainte, totul este în Acum. Chiar aici. Fără să amânați ceva până mâine, fără să mai așteptați încă o zi pentru Realizare. Fără să mergeți înapoi și fără să mergeți înainte. Este aici. Este acum. Este: „Eu Sunt Aici.”

~ Ajunge cu Ascunsul

La intrarea în Emergență, de asemenea, nu există ascundere. Nu există ascundere și este ceva ce atât de mulți dintre voi ați făcut pentru atât de mult timp, v-ați ascuns, și făcând asta, ați ascuns adevărul vostru. Ați ascuns conștiența voastră. V-ați ascuns chiar față de Voi.

Acum nu există ascundere. Nu există ascundere față de Voi. Nu există reținere. Totul este dezvăluit – toate misterele, tot misticismul, toate binecuvântările în legătură cu cine sunteți. Fără să mai ascundeți acestea.

Fără să vă ascundeți de alții. Fără să vă ascundeți de biserici. Fără să vă ascundeți de familii. Dar mai mult decât orice, fără să vă ascundeți de voi înșivă. Nu puteți în Emergență. Totul vine în față. Tot ceea ce sunteți, toată frumusețea, toată conștiința, vine în față.

Și la fel de mult cum nu există ascundere față de voi înșivă, trebuie să spun că în Emergență puteți fi invizibili față de alții, când alegeți. Când alegeți să fiți în propriul vostru tărâm, propriul vostru spațiu; când pur și simplu alegeți să nu interacționați cu conștiința de masă sau cu alții; când sunteți în mijlocul gloanțelor sau mulțimilor de oameni și pur și simplu vreți să fiți cu voi înșivă, puteți deveni invizibili, însemnând că puteți fi în spațiul vostru sigur și sacru și alții nu vor interfera.

Da, uneori, lumina voastră va străluci foarte, foarte intens asupra celorlalți și, uneori, veți descoperi că ei vin la voi, atrași de voi, dorind să știe ce este cu voi. Dar, din cauza importanței menținerii propriului vostru spațiu sigur și a echilibrului, veți descoperi că puteți fi invizibili. Și poate părea ciudat, puteți spune: „Cum poți să nu te ascunzi și totuși să fii invizibil?” Pentru că, dragii mei prieteni, sunteți mistici, pentru că, atunci când alegeți să nu fiți cu alții, când alegeți să fiți doar în spațiul vostru sacru, puteți fi invizibili.

Haideți să respirăm profund cu asta.

~ Desăvârșirea/Împlinirea/Realizarea

Și încă un lucru. Nu mai există a lucra asupra voastră. Destul cu a lucra la ‘mine’. Destul cu a lucra la acea identitate umană. S-a terminat, s-a dus. Nu este nevoie să lucrați la nimic. De ce ați face-o dacă acum sunteți o ființă suverană, dacă acum sunteți în înțelegerea conștientă și în conștiența lui Eu Sunt, a Maestrului și a omului împreună?

Ajunge cu a lucra la ‘mine’. Asta înseamnă că, în sfârșit, este timpul ca, pur și simplu, să experimentați bucuria Sinelui. Fără să încercați să-l faceți mai bun, doar experimentați. Fără să încercați să perfecționați, doar experimentați. Fără să vă vedeți pe voi ca pe ceva mai puțin decât, ci mai degrabă în starea completă a voastră de divin și uman. Ajunge cu a lucra la voi, ‘eu’-l.

Intrând în Emergență, sunteți o ființă liberă, o ființă suverană, nesubordonată nimănui altcuiva în schimbul a nimic altceva. Tot ce este necesar în viața voastră, vine la voi. Da, ca prin magie. Fără să mai fiți sclavi la orice sau oricine altcineva, incluzând trecutul vostru.

Haideți să respirăm profund cu aceasta.

Acestea sunt realizări fundamentale, pe măsură ce intrați în Emergență. Reveniți la acestea, vizitați-le din când în când, pentru că există o tendință de a uita, de a uita că energia vă servește, de a uita că acesta este un proces natural, de a uita că este vorba despre Permitere, de a uita că, acum, mintea nu este vocea. De fapt este vocea lui Eu Sunt, a Maestrului și a omului împreună.

Este atât de ușor să uitați atât de multe lucruri, așa că reveniți, vizitați aceste realizări fundamentale din când în când, pe parcursul Seriei Emergenței prin care trecem împreună.

Mă conectez cu voi din timpurile Școlilor Misterelor prin care am trecut împreună, din timpurile în care am vorbit despre o perioadă care ar veni pe planetă, un timp al Realizării, un timp al schimbării, un timp al încorporării și, mai mult decât orice altceva, un timp al experimentării într-un mod pe care omul de unul singur nu și l-ar fi putut niciodată imagina înainte. Vin la voi cu acea conexiune directă din Școlile Misterelor.

Haideți să respirăm profund în aerul mistic.

Respirați profund în înțelepciune.

Respirați profund în călătoria care ne conduce acum către Emergență.

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Preaiubitul St.Germain.

Vă mulțumesc.

DreamWalk în Emergență

ADAMUS: Acum este timpul pentru un DreamWalk în Emergență.

Un DreamWalk pentru că a fost visul.

Un DreamWalk pentru că toate energiile sunt potrivite, chiar acum. Și cer ca acest DreamWalk împreună cu muzica să nu fie izolat de unul singur și să fie pus în media voastră socială. Acesta este prea sacru, prea prețios. Nu îl vrem acolo pentru mâncătorii de energie și pentru toți ceilalți. Acesta este timpul nostru sacru.

Haideți să respirăm foarte profund în timp ce începe muzica, în DreamWalk, DreamWalk-ul Shaumbrei în Emergență.

(începe muzica)

Este mai mult decât Seria noastră în care suntem; este punctul culminant al vieților.

Emergeți acum din (a fi) doar om, în (a fi) omul, Maestrul și Eu Sunt, în trinitate.

Emergeți, trecând dincolo de limitările umanității, dar întotdeauna apreciind și înțelegând de ce ați avut această călătorie.

Haideți să ne adunăm cu toții împreună, pregătindu-ne pentru acest DreamWalk. Însă, știți, acesta este puțin diferit. Știți, în cele mai multe DreamWalk-uri, când mergem în celelalte tărâmuri, ne întoarcem, cumva, în locul din care am pornit. Când facem un DreamWalk în tărâmurile morții, revenim în locul din care am pornit.

În acesta, nu ne întoarcem. În acesta intrăm într-un tărâm cu totul nou și aducem cu noi tot ce am fost. Aducem acest om limitat, aducem toate experiențele; le aducem cu noi. Aducem acest corp fizic și mintea; le aducem cu noi.

Haideți să respirăm foarte profund și să începem un DreamWalk Shaumbra în Emergență.

(pauză)

Este interesant aici, pentru că, noi ne mișcăm? Sau tot restul se mișcă?

În acest DreamWalk avem nevoie să mergem undeva sau tot restul se mișcă?

Este esența vechii realități, este ea lucrul care se mișcă? Există această întrebare străveche. Este, asemănător cu a întreba: treceți prin timp sau timpul trece prin voi?

(pauză)

Se schimbă tot restul și ne răspunde nouă?

Vă rog să simțiți în asta.

(pauză mai lungă)

Ar fi urmat să se schimbe oricum și acum suntem doar conștienți de experiență?

Ar fi urmat să se schimbe oricum chiar dacă nu am fi făcut un DreamWalk?

(pauză)

Ce se mișcă și ce se schimbă? Suntem noi, în acest DreamWalk, trecând printr-un DreamWalk? Sau tot restul se schimbă deja?

(pauză)

Eram deja aici înainte și acum doar experimentăm asta într-un mod diferit?

(pauză)

De ce pare atât de familiar?

(pauză lungă)

De ce se simte ca și cum am alergat până aici și totuși a durat atât de mult?

Am alergat până aici și urma să se întâmple oricum.

Asemenea paradoxuri.

(pauză)

Vedeți, în acest DreamWalk al Emergenței, ei bine, cel mai bun mod de a-l descrie este că oglinzile se schimbă. Oglinda care v-ar fi putut face să credeți că noi ne mișcăm și ne îndreptăm undeva, făcând această călătorie DreamWalk, oglinda, se schimbă.

Oglinda care măsoară și se bazează totul pe lucruri din afara voastră, se schimbă.

(pauză)

Oglinda care spune că a fost omul cel care a muncit din greu pentru a ajunge aici, care a planificat asta, care a făcut asta să se întâmple, această oglindă se schimbă, pentru că voi realizați că asta a fost dintotdeauna aici.

Toate oglinzile se schimbă.

(pauză)

Acesta este probabil cel mai mare lucru despre Emergență.

Vă mișcați? Sunteți voi cei care ajung aici? Sunteți voi cei care mergeți în DreamWalk? Sau tot restul pur și simplu se schimbă ca răspuns la voi?

Adevărata măiestrie este o casă cu multe, multe oglinzi și toate sunt veritabile și autentice. Toate (sunt) moduri de a percepe realitatea. Toate (sunt) potrivite.

Omul a avut un set de oglinzi, un set specific de oglinzi. Oricât de mult ar fi schimbat și ar fi modificat omul oglinda, varianta ei inițială, continuă să fie o oglindă foarte limitată. Ca urmare (rămâneau) aceleași moduri foarte limitate de a percepe realitatea, energia, adevărul, (și) mai mult decât orice altceva, Sinele.

Aici, în acest DreamWalk al Emergenței, este realmente timpul pentru a schimba oglinzile.

Oglinzile care vă vor permite să percepeți realitatea în orice mod alegeți s-o experimentați.

Oglinzile care vă permit să fiți în trecut sau în viitor, totul, în timp ce stați în Acum.

Oglinzile care vă permit să vă priviți lung și să vedeți ce este cu adevărat compasiunea lui Eu Sunt, cine sunteți cu adevărat.

(pauză)

Și, apoi, în anumite puncte, nu există oglinzi, deloc.

Când alegeți să deveniți invizibili, când alegeți să pătrundeți adânc în interiorul vostru nu există oglinzi, deloc.

Omul ar fi considerat asta ca fiind cea mai singuratică dintre singurătăți – nicio oglindă, niciun răspuns din afară, nici măcar să vadă propria sa imagine. Dar Maestrul înțelege că sunt timpuri fără oglinzi, pentru a fi în propriul său nimic.

(pauză)

Maestrul nu are nevoie de oglinzi, dar Maestrul știe, de asemenea, că poate să se joace cu realitatea cu ajutorul oricărei oglinzi pe care o alege acum, oglinzi multiple, oglinzi de diferite culori, oglinzi de diferite forme, oglinzi de diferite dimensiuni.

Aceasta este calea Maestrului, calea Emergenței.

Maestrul știe că, prin intermediul unei oglinzi, vă puteți vedea pe voi înșivă în acest DreamWalk în Emergență, ca și cum ar fi un tunel lung prin care plutiți, intrând în Emergență. Dar cu cealaltă oglindă, simultan, nu există tunel. Nu se mișcă nimic. Voi nu vă mișcați. Este pur și simplu realitatea, creația răspunzând.

Voi sunteți pur și simplu „Eu Sunt Aici” și tot restul se schimbă și se mișcă.

Maestrul are multe, multe oglinzi. Nu-i este frică să folosească vreuna, pentru că niciuna nu deține putere. Ele sunt pur și simplu moduri de a percepe realitatea și creația.

(pauză)

Aceste oglinzi sunt fațete ale voastre, ale lui Eu Sunt; multele fațete cunoscute anterior ca aspecte, dar acum intrând ca fațete, precum o nestemată are multe fațete, multe părți ale ei însăși. Fiecare dintre ele strălucind, fiecare dintre ele reflectând lumina.

(pauză)

Oglinzile Maestrului sunt fațete ale lui Eu Sunt.

Haideți să respirăm foarte profund în Emergență.

O simplă Permitere aici, este tot ce e nevoie. O simplă Permitere.

(pauză mai lungă)

Maestrul nu are nevoie de oglinzi pentru a se percepe pe el însuși. Dar Maestrul știe, de asemenea, că poate alege orice oglindă, oglinzi multiple, pentru a percepe realitatea în oricare mod alege.

Haideți să respirăm profund în Emergență.

(muzica se sfârșește)

Încă o respirație profundă în această dulce Emergență.

Pe măsură ce încheiem această zi, doar o scurtă aducere aminte: Nu sunteți nebuni. Nu sunteți nebuni deloc.

Nebunesc ar fi să rămâneți într-o stare nenaturală/nefirească de a fi, nebunesc (ar fi) să rămâneți în nefericire, nebunesc (ar fi) să stați în această colivie sau în această grădină zoologică. Și, dragii mei prieteni, așa cum ar spune Tobias, nu sunteți niciodată singuri. Sunt mulți, mulți cei care se numesc pe ei înșiși Shaumbra.

Dar nu numai asta, nu sunteți niciodată singuri pentru că acum este Eu Sunt-ul, Maestrul și omul și, bineînțeles, știți că totul este în regulă în întreaga creație.

Cu asta, Eu Sunt St. Germain și Adamus, în serviciul vostru.

Vă mulțumesc.

***

Sursa: Crimson Circle
Traducere realizată de: Carmen Rivalet, Manuela Sfirschi, Ana-Maria Labo, Cristina Dobrescu, Florența Cuculeac
Revizuire: Carmen Rivalet, Manuela Sfirschi, Mirela Ghenea

About Mirela-Carmen

Scriitor, Content Marketing Strategist, Blogger, Reviewer de Carte, Inginer, Proiect Manager, Mama si Sotie.

Daca insisti sa crezi ca doar inotul este posibil, niciodata nu vei invata sa zbori, spune una din cele doua reguli favorite dupa care imi ghidez viata. 🙂

Visit My Website
View All Posts

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.