Sunt mai puternic decât orice mi se poate întâmpla! Toate aceste lucruri – tristețe, mizerie și suferință – sunt în fața ușii mele. Sunt în casă și am cheia.”

  ~ Charles Lummis Fletcher

Din toate emoțiile noastre, tristețea este cea mai dificilă de numit și de identificat: nu este o durere ascuțită, imediat recunoscută, ca o izbucnire de furie sau una de frică. Este un rău greu care ne face să fim obosiți.

Toate ființele umane, experimentează sentimente de tristețe în anumite perioade ale vieții lor. Tristetea este o emoție comună, pe care mulți caută să o evite, de multe ori în zadar.

Desigur, tristetea poate să fie simțită la diferite niveluri de intensitate. Nivelul de intensitate variază în funcție de percepția proprie a persoanei care suferă de situația în care se află, deoarece nu toți au aceeași sensibilitate sau același mod de a privi evenimentele.

În mod similar, tristețea nu este exprimată în același fel. Spre exemplu, unii au manifestări exagerate și generale de răutate, alții manifestă exuberanță prin care încearcă să disimuleze tristețea.

Depresia și tristețea sunt două lucruri diferite. Tristețea este o emoție normală și utilă. Depresia este un aspect patologic de durere în a face față unei situații. Depresia este o stare prelungită de tristețe cu multiple efecte secundare adverse care necesită asistență specializată.

Tristețea este o emoție care este ușor de înțeles, dar complicat de a o gestiona. Într-adevăr, este una dintre emoțiile pe care o ascundem sau o respingem cel mai mult, de rușine sau teamă de a fi judecați.

Cei care, din teama de a-și manifesta vulnerabilitatea, preferă să-și înăbușe tristețea, ar putea cădea în excese de mânie. În plus, o tristețe neacceptată poate duce la o teamă cronică de a te afla într-o situație similară care duce apoi la o evitare absolută, ca după o separare, când unii oameni se tem atât de mult de suferință încât nu se mai pot implica în altă relație.

Și totuși, cum poți să-ți gestionezi tristețea?

Emoțiile sunt reacțiile interioare față de informațiile pe care le percepem din exterior. Este important să le înțelegem mesajul. De ce o astfel de situație provoacă în mine un astfel de sentiment? Pentru că a fi în echilibru necesită o relație sănătoasă cu propriile sentimente. Nu căutăm vinovați, vrem doar să înțelegem pentru a evita pe viitor, atât cât depinde de noi, să ne expunem într-o situație similară și să acceptăm că nu putem controla totul, că momentele cele mai întunecate ale existenței noastre sunt pietre de încercare către schimbări radicale și o exprimare tangibilă a potențialului nostru.

Acesta este primul pas de abordare constructivă. Dar acestui proces trebuie să îi acordăm timp pentru a fi asimilat. Iar cheia reușitei presupune ca acest timp să fie bine cântărit și măsurat, pentru ca „rumegarea” tristeții să nu devină în sine un viciu.

În termeni concreți, vom acorda un timp limitat acestor analize. Nu vom lăsa tristețea să ne afecteze pe tot parcursul zilei.

Tristețea nu poate fi învinsă decât prin acțiune.

Odată ce timpul analizei a trecut, ne planificăm o sarcină materială interesantă pentru a ne asigura că vom limita valul din suflet și ne vom concentra pe ceva concret.

Pe parcurs reducem timpul acordat analizei și mărim proporțional pe cel acordat acțiunii, iar la câteva intervale vom aprecia câștigul obținut … din tristețe. O metodă relativ simplă, care ne permite să canalizăm negativitatea acumulată prin tristețe.

Momentele de suferință trebuie să ne permită să ne concentrăm atenția asupra nevoii noastre de dezvoltare personală.

De ce să nu începem proiecte care ne pot îmbunătăți viața de zi cu zi?

Putem începe să căutăm noi surse de interes- hobby-uri noi, să propunem o plimbare în parc unui prieten, să ne antrenăm în noi excursii, să ascultăm muzică, să vizităm expoziții …

Chiar și mai simplu, să zâmbim deschis cuiva, la serviciu sau pe stradă … și să ne zâmbim și nouă, eului interior, pentru că ne suportă de atâta timp.

Acestea sunt lucruri foarte mărunte, dar dacă le facem cu inima, ele ne vor umple treptat de o stare de bine. Arată-i vieții că ai motive să zâmbești!

 

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here