Uzina Electrica din Noi – partea 1
S-a accentuat necesitatea unei cunoasteri clare a Legii, pentru a putea asigura succesul vindecarii.
Dar mai trebuie ceva.
Nu numai ce cunoastem este important, ci si ce simtim.
Exista o cunoastere interioara, la care trebuie sa ajungem, cunoastere ce nu este rezultatul unui proces intelectual.
Este o cunoastere mistica de prim ordin, obtinuta direct de la sursa.
Vindecatorul poate folosi, pentru a ajunge la Adevar, calea intelectului si a ratiunii, dar la aceasta se mai adauga o a treia cale, si anume, aceea a perceptiei imediate.
Aceasta cale il conduce la Adevarul ce este intuit mai degraba, decat simtit rational.
El intuieste Prezenta Divina, care umple intregul univers si pe sine.
Simte aceasta prezenta in orice si oricine pe care-l intalneste si aceasta ii da convingerea in unitatea de neanfrant a intregului.
Misticul nu este neaparat o persoana ciudata sau neaparat un mediu.
El nu se asociaza cu spiritele si nici nu aude voci sau interpreteaza vise; ceeea ce il deosebeste este faptul ca el “percepe intuitiv Adevarul si, fara procese mentale constiente, ajunge la Realizarea spirituala.”.
El a ajuns sa stie ca Divinitatea este in el si a invatat sa se izoleze de vocile artagoase ale oamenilor, de falsele lor notiuni, de tendinta de a accepta idei banale, comune si a invatat sa coboare in profunzimea sa, acolo unde se ia contact cu Divinitatea.
Intr-un sens, el l-a privit pe Dumnezeu in fata, a auzit lucruri pe care instinctiv le recunoaste drept adevaruri de baza si a revenit, pentru a vorbi despre ce cunoaste cu certitudine.
Nu numai fondatorii marilor religii, dar si marii poeti ca Dante, Tennyson, Shelley, Walt Whitman si altii au avut aceasta calitate mistica a intuitiei.
Citind operele lor, ne dam seama ca au mers totdeauna in umbra unei Prezente vii, care s-a manifestat in ceea ce ei au scris.
Cunoasterea mistica accentueaza mai intai Realitatea Prezentei Divine si posibilitatea de a ti-o apropia, in mod constient.
Ea umple nu numai omenirea, ci intregul univers: munti, rauri, copaci, pasari, fluturi, etc; traim deci, intr-un univers spiritual.
Din aceasta cunoastere perfecta a universului, deriva alta conceptie, aceea ca destinul omului consta in a manifesta perfectiunea, in orice fel.
Specia umana isi desfasoara activitatea in iluzia ca omul nascut sa aiba parte de boala, de necazuri, de frustrari.
Acest lucru a fost crezut atat de mult timp, incat a ajuns sa fie privit ca un adevar, el fiind de fapt un neadevar.
In anumite momente, intuim adevarul care este clar, acela ca omul s-a nascut pentru a avea un destin minunat, ca standardul sau de viata este mult mai sus decat a acceptat specia.
Experienta obisnuita a speciei, a fost aceea a infrangerii si bolilor.
Astfel, ne-am nascut cu acumularea de amintiri negative, ce s-au impus atat de evident, incat le-am acceptat ca destin.
In momentul de iluminare, cei mai multi dintre noi au simtit ca nu acesta este nivelul de viata urmarit.
Este un standard fals fata de ceea ce ar trebui sa fie normal, acceptat, deoarece am privit viata prin ochii speciei.
Intrezarirea perfectiunii spirituale si fizice a fost atat de sus plasata de acest fals standard, incat de-abia am indraznit sa o exprimam in cuvinte.
Trebuie sa cautam adevarul normal, deoarece vom obtine numai ceea ce am acceptat mental, drept normal.
Vom experimenta totdeauna ceea ce socotim ca normal, nu ceea ce dorim sau pentru ce ne rugam.
Multimea a privit cu ochii experientei speciei si aceasta a fost limita pe care a putut-o atinge.
Trebuie sa privim viata prin ochii Spiritului pentru ca, daca am luat nastere din Spirit, rezulta logic ca, orice ar fi Spiritul in sine, avem dreptul sa ne asteptam ca sa-l putem reproduce in noi insine.
Acesta este standardul superior, vazut in lumina a ceea ce omul a realizat, deci, tendinta este de a se retrage de la acest nivel si de a accepta standardul inferior.
Aceasta inseamna Stagnare.
Omul trebuie sa traiasca in lumile Adevarului superior, pe care-l cunoaste.
El trebuie sa continue spre experientele superioare.
Pentru a putea incerca binele deplin, trebuie ca, mental, el sa tinda spre cel mai inalt bine, ca nivel normal al vietii.
Exista unele adevaruri pe care le cunoastem, dar pe care niciodata nu le putem dovedi prin proces rational.
Acestea sunt lucruri ce dau forta, pondere si convingere in lucrarea noastra.
(Continuare – Capitolul 8 – partea 2)
MINTEA TE POATE VINDECA – FREDERICK W. BAILES – ed.1978
Traducere din limba engleza
