Ce simti cand scrii?
Ce simti cand scrii
Ce simt atunci cand scriu este “cel putin” ceea ce ar trebui sa-l determin sa simta si pe acela care va citi ceea ce eu am scris.
Aici intervine si maiestria care se castiga in timp, sau care pentru unii este ceva innascut: jocul de cuvinte, modul in care reusesti din cuvinte sa nasti imagini, emotii si sentimente.
Cand scriu vad intai cu ochii mintii fiecare obiect, oamenii, trasaturile lor, florile, copacii, etc., apoi simt culoarea, mirosul, gustul, simt timbrul vocii, bataile inimii si apoi ma joc cu cuvintele cele care au fost “create la inceput”.
Atunci cand scriu simt admiratia, afectiunea, bucuria, frica, implicarea, increderea, indoiala, mirarea, neimplicarea, neincrederea, supararea, tristetea, iubirea, ura personajelor pe care le descriu, simt emotiile intiparite pe fata lor, gesturile lor generate de aceste emotii, si incerc sa le descriu cat mai bine astfel incat reconstructia lor in mintea si imaginatia cititorului sa se faca cat mai bine si cat mai usor.
Cateodata simt o usurare exprimand ceea ce am trait in momentele triste, alteori simt exaltare, fericire, bucurie descriind momentele frumoase. Ma simt mandra atunci cand creez un personaj, un peisaj frumos. Retraiesc sentimente de nostalgie, melancolie din vechi amintiri transpuse in povesti noi.
Cand scriu cu alte cuvinte simt ca traiesc prin mine si retraiesc prin personajele mele, iar “Scris, cuvântul redevine gând.- Costel Zagan”.
Si de ce nu…. in modestia care ma caracterizeaza, pot sa spun ca ma simt in echivalenta cu Creatorul.
Daca doresti sa primesti toate articolele si traducerile noastre, direct in inbox-ul tau, fara sa te mai straduiesti sa le cauti… te invitam sa te ABONEZI la noutati.
