Aventura si Adrenalina la 50+
Avertisment: Nu-mi plac cutremurele! Categoric, nu mi-a placut nici cel care a avut loc acum 10 minute in Vrancea. In plina noapte, ca sa nu ma lase pe mine sa scriu in liniste. Adevarata adrenalina la 50+… recunosc… dar, mie nu genul asta de emotie imi place. Parol!
***
Pentru mine adrenalina e… chestia aia care-ti face sangele sa clocoteasca in vene si in acelasi timp te face sa simti ca traiesti. Ca traiesti bine, evident.
Si… multe momente in care am trait bine am avut in viata: in aer, pe munte, pe mare, in desert, la safari… Asa de multe incat nu mi-ar ajunge timpul sa le enumar.
Da’-mi vine acum in minte expeditia, cu care a inceput setea mea de aventura, “Floare de colt” la care am participat in calitate de capitan, pe vremea cand aveam 12-13 anisori. Inchipuiti-va o droaie de copii-pionieri de Bucuresti, fiecare avand atribuit un rol “pompos”, insotiti de profesorul de geografie in varsta de 26 de ani, facand turul partii de Vest a Romaniei. Mutandu-se din loc in loc cu cortul, carand dupa ei un ceaun imens pentru mamaliga, mai greu decat toti la un loc, folosind amnarul si cremenea, si cate si mai cate… Si acum sunt mandra de pozele pe care le am din acea perioada! Mai ales de cele in care suntem toti imbracati in ciobani. Evident, avand si toiagele aferente in dotare.
Adevarata adrenalina!
Dar, de o intensitate probabil mai mica decat cea din perioada adolescentei, in care… nu stiu cum am reusit, deoarece pe vremea aceea erau interzise oficial in tara noastra… am practicat arte martiale. Mai precis Shotokan. Ne instruise sensei inca de la inceput, sa spunem oricui intreaba, ca practicam judo. Ca atare… asa ziceam desi, nici pana in ziua de azi nu stiu “cu ce se mananca” acel sport.
Karate-le alea le luasem in serios. Recunosc ca ma ajutau sa-mi pastrez starea de incantare si filmele ce circulau pe sub mana, in acele timpuri. In plus, cand eram cuminti, ne ducea sensei intr-o sala de antrenament a celor de la Securitate. Mamaaaaaaa… ce meciuri vedeam acolo! Bruce Lee era mic copil, zau asa!
Si, cum in mintea mea de adolescent, tipii cu “ochi albastri” (pt cei de 50+ nu va fi greu sa inteleaga ce spun) erau baietii buni, hop si eu… ca tot aveam ochi senini ca cerul… m-am autogratulat cu numele de SuperWoman in cartierul unde locuiam.
Unde… locuiesc si astazi.
Asta era, evident, varianta feminina a faimosului Superman. Doar ca nu zburam… fara avion. Robin Hood-a nu aveam cum sa fiu, pentru ca, nu caram dupa mine ditamai arcul cu sageti ca sa trag in oameni, sa le iau averile si sa le dau saracilor.
Dar, ma erijasem in aparatoarea celor slabi si, destule au fost situatiile in care “cafteam” tot ce prindeam “baiat rau” in cartier. Ei bine, recunosc, aveam si momente in care spargeam recordul mondial la suta de metri garduri, atunci cand oponentul era vreo namila cu care era mai bine sa nu te pui.
Adrenalina, nu gluma!
Una peste alta… faceam treaba buna… zic eu acum, la varsta de 50+.
Dar, dupa cum bine stim, adolescenta este o frumoasa perioada in viata unui om… perioada ce trece aproape intr-o clipita.
Si uite-asa, anii s-au scurs, iar meseria pe care mi-am ales-o nu avea nici in clin nici in maneca cu vreun gram de adrenalina. Poate doar la sedintele de productie in care ieseau scantei. Dar acelea… precum cutremurul ce tocmai a avut loc… nu aveau legatura cu adrenalina ce te face sa simti ca traiesti.
Pentru ca, eu cand simt ca traiesc, am concomitent si o senzatie de fericire extrema. Iar entuziasmul si energia ating cote maxime!
Insa ce te faci ca, acum la 50+… varsta la care stii deja ce este important in viata, stii deja ce vrei, si in plus, ai si cu ce… nevoia de adrenalina este aceeasi!
Asa ca, uite-ma stand pe ganduri, facand concurenta Ganditorului de la Hamangia, cercetand in toate partile, cum sa fac sa-mi satisfac aceasta nevoie.
Si, ce-mi trecu prin cap la un moment dat?
Ei bine, adrenalina de care am nevoie acum, e musai sa fie incarcata si cu ceva spiritualitate. Ca doar si asta ma atrage si ma face sa simt ca traiesc.
Ca atare, facand eu aceasta asociere, solutia nu s-a lasat asteptata. Si poarta numele de Extreme Travel!
Ai atins si tu varsta asta deja? Sa nu cumva sa-mi spui ca acum a sosit timpul sa ne potolim! Nici gand! Ce viata ar mai fi aceea in care, stai precum o leguma si privesti prin fereastra cum se misca frunzele in bataia vantului?
Ai incredere in ce-ti spun!
Asta e varsta la care, nu doar ca apreciezi la adevarata valoare absolut orice, dar in plus, esti si potent din toate punctele de vedere… inclusiv financiar… ca sa-ti permiti sa “Nu masori viata in numarul de respiratii, ci in numarul momentelor care iti taie respiratia”.
Iar daca la fel ca mine, iti doresti sa imbini un turism de aventura cu spiritualitatea, atunci probabil ca vei alege circuite sau expeditii intr-o locatie de pe aceasta planeta, care sa te multumeasca din ambele puncte de vedere.
Precum am ales eu, optand pentru varianta de excursii personalizate, ca sa nu am parte de stres, griji sau riscuri in ceea ce priveste organizarea… singura mea grija fiind sa nu uit pasaportul si aparatul foto.
M-am tinut deoparte de o ascensiune Kilimanjaro sau de o expeditie Himalaya. Patagonia si Tara de Foc nu mi-au facut, nici ele, cu ochiul de data asta.
Si cum aventura nu e doar pentru altii, adrenalina si spiritualitatea ma cheama in unul din locurile exotice pe care nu le-am vazut inca… Peru.
Zis si facut.
Biletele, taxele, cazarea, mesele sunt deja rezolvate. Echipamentul este si el pregatit. Sunt recomandati bocancii de trekking 3 sezoane precum si sacii de dormit cu temperatura de confort la 0 grade sau mai jos.
Acum, mai ramane doar sa-mi tin in frau nerabdarea si sa astept ziua in care avionul va decola ducandu-ma in Puno pe malul lacului Titicaca (in traducere libera, puma de piatra).
Pentru o persoana obisnuita sa respire aerul de campie aferent celor 100 metri peste nivelul marii, cu siguranta va fi o schimbare majora umplerea plamanilor cu oxigenul gasit la cei 3812 m.
Daca esti in cautare de noi experiente si, la fel ca mine, vrei sa digeri ceva extra aventura, oferta ce o ai este variata.
Avand la “indemana” lacul Titicaca poti alege intre caiac, parapanta, plimbari cu barca pentru a cunoaste civilizatia dezvoltata pe insulele plutitoare Uros si scufundari in apele linistite dar reci, intr-un ecosistem unde traiesc specii pe cale de disparitie. Poti chiar merge mai departe, spre insula Taquile unde vei face cunostinta cu localnicii imbracati in haine traditionale.
Si daca esti acompaniat de membrii ai familiei ce nu doresc un plus de adrenalina, ii poti lasa linistiti sa incerce o plimbare cu bicicleta pe nisipurile insirate de-a lungul lacului sau chiar o simpla drumetie pe ruta dintre Capachica si Pusi. Vor avea sansa sa intalneasca si sa observe atat obiceiurile localnicilor cat si flora si fauna pe care un European nu le vede la tot pasul.
Iar eu, dupa ce ma voi umple de toate aceste frumuseti, voi lua drumul catre Cusco – capitala vechiului Imperiu Incas, trecand prin pasul “La Raya”.
Odata ajuns acolo, poti intai sa-ti acorzi un timp de odihna vizitand centrul orasului, care este asemanator unui labirint de stradute inguste, flancate de ziduri incase. Plaza de Armas, Convent de Santo Domingo, te asteapta pe ramasitele templului antic al Soarelui “Koricancha”.
Pentru un pasionat al aventurii, caiacele si canoele de pe raurile Urubamba, Apurimac si Tambopata din regiunea Cusco, sunt numai bune pentru cresterea nivelului de adrenalina la 50+.
Si bineinteles ca, poti practica ciclismul pe suisurile si coborasurile ce te vor face sa tremuri din toti rarunchii. Nu trebuie sa-ti aduci bicicleta de acasa. Vei gasi la fata locului absolut tot ceea ce ai nevoie pentru o distractie pe cinste!
Dar, Cusco este si locul in care poti inchiria cai pentru a calari prin Valea Sacra, pe vechile drumuri ale incasilor.
Pasionatii de alpinism vor fi deasemenea incantati sa afle ca in partile joase ale lanturilor muntoase Vilcabamba, Vilcanota si Urubamba, pot fi gasite nenumarate stanci, unele avand chiar pozitii verticale, ce pot fi escaladate.
Si nu in ultimul rand, turismul de aventura este reprezentat cu cinste de parapante. Activitatea termica si diferenta de altitudine, de 1000 m, intre Mirador de Racchi si Valea Urubamba iti permite sa zbori ca un adevarat aventurier.
Si, daca, pe toate cele de mai sus deja le-ai incercat, mai ai ca varianta emotia unui tur cu ATV-ul catre Moray, Maras si Salt Flat, aflate in Sacred Valley (Valea Sacra).
Optional, dupa-amiaza poti vizita… separat sau in circuit… Templul Sacsayhuaman (Saqsaywaman) citadela aflata la periferia de nord a orasului Cusco la o altitudine de 3701 metri, altarul Qenqo recunoscut cu usurinta dupa cladirile proeminente din calcar, Cetatea Inca renumita pentru blocurile ciclopice de piatra, fortul Pucapucara, ce ofera o mirifica vedere asupra vaii si varfurilor andine si nu in ultimul rand, Templul Apei – Tambomachay.
Daca alegi sa mergi in Peru astfel incat sa incluzi in expeditia ta data de 24 iunie, atunci vei avea sansa de a participa si la Inti Raymi, festivalul inca anual al solstitiului de iarna si al Anului Nou. Iar daca l-ai ratat, poti alege a treia duminica din luna septembrie, data la care, Warachikuy, un alt festival important are loc si care, reprezinta patrimoniul cultural andin, incluzand ritualuri, dansuri razboinice, batalii si competitii.
Bineinteles ca, am inclus in excursia personalizata si o intrare in Valea Sacra, pentru a putea simti si vedea impresionantul site incas cu terasele, cartierele, observatoarele si fantanile din Pisac – complex plasat intre varfurile Cordillerei Urubamba, de unde incasii controlau toata zona.
Urmand valea de-a lungul raului sacru Urubamba, ajungem la Ollantaytambo si de acolo… directia Machu Picchu!!!
Acesta este locul pe care inca din copilarie mi-am dorit sa-l vizitez.
Sa-l simt cu toti porii fiintei mele.
Din variate motive, pana acum am ajuns in fel de fel de locuri pe aceasta planeta, dar nu aici.
Iar acum, in sfarsit, dorinta mi se implineste!
Probabil ca voi alege ca traseu calea ferata ce serpuieste prin Valea Sacra, si apoi o urcare prin jungla pana la altitudinea de 2450 metri unde, in mijlocul vegetatiei tropicale, poti sa te scufunzi in pacea ce inconjoara celebrul Machu Picchu.
“Dupa ce am vazut ruinele de la Machu Picchu, celelalte culturi fabuloase ale antichitatii pareau a fi facute din carton…” ~ Pablo Neruda, 1954
Unul dintre putinele vestigii istorice ramase intacte, Machu Picchu, poate ca cel mai renumit site arheologic din America de Sud, este o capodopera incasa ale carei case regale, cartiere, piete, drumuri si zone agricole, aproape ca te lasa cu gura cascata. Cel putin, pe mine, asa m-a lasat dintotdeauna, chiar daca pana astazi am vazut-o doar in poze.
Este inconjurat de vai luxuriante, munti, rauri si ruine. Daca iti propui sa practici drumetia pe toate traseele ce le ai la dispozitie, ai nevoie sa-ti rezervi aproximativ 5 -6 zile, in conditiile in care pe alocuri vei folosi si cai. Sa ai grija ca echipamentul de camping sa fie corespunzator. Dar nu trebuie sa-ti faci griji, deoarece gasesti de unde sa faci rost de unul, in cazul in care nu ai la tine asa ceva.
Dupa ce ti-ai umplut vederea si sufletul cu aceste locuri, iti poti continua calatoria pana in satul Tarabamba, pentru a vizita minele de sare de la Maras, urmand ca de aici sa te indrepti catre Moray, site arheologic cunoscut pentru terasele sale neobisnuite de forma unei palnii.
Cel putin, asa am ales sa fie traseul pentru excursia mea.
Urmatoarea oprire, si de data asta cea finala… pentru ca viata trepidanta din Bucuresti ma cheama la birou… este la Lima, Orasul Regilor. Evident ajungand cu avionul in care ma imbarc la Cusco.
Pentru cineva care-si doreste o zi linistita, exista varianta vizitarii orasului (a carui arhitectura este un mix incredibil de stiluri, de la spaniol baroc, la spaniol neoclasic, spaniol colonial, Art Noveau), a bisericilor si a parcurilor aflate inafara centrului: Reducto Park, El Golf (San Isidro), Pantanos de Villa Wildlife Refuge, Golf Los Incas, Parque de las Leyendas (Zoo Lima) si El Malecon de Miraflores.
Daca timpul iti permite, poti vizita si muzeele, care in majoritatea lor se concentreaza pe arta, istorie naturala, culturi precolumbiene, religie si stiinta. In cazul meu, nu am aceasta posibilitate… timpul fiind masurat. Ai de unde alege si, sunt sigura ca nu vei reusi sa le vezi pe toate: Muzeul National de Arheologie, Muzeul Pedro de Osma, Antropologia și Istoria Peru, Muzeul Natiunii, Muzeul de Arta, Muzeul de Istorie Naturala, Muzeul Larco, Sala Museo Oro del Perú Larcomar, Muzeul de aur, Muzeul de arta italiana.
Si daca, dupa toate activitatile de pana acum, mai ai timp si chef de ceva adrenalina, atunci poti incerca skateboarding-ul si schiatul pe nisipurile din imprejurimile orasului, sau tururile cu ATV-ul in desert, zborurile in tandem cu parapanta, in zone din Lima precum Lurin, Pachacamac si Miraflores, surfing-ul pe apele de langa plajele Limei sau… desi suna ciudat.. poti alege sa te relaxezi cu o sesiune de bunjee jumping si chiar de skydiving.
Si… acestea fiind spuse… voi face, intr-un final, urmatorul meu pas… avionul ce ma va duce cu doua escale, acasa.
Acasa, in tara noastra… la fel de frumoasa si fascinanta.
Romania.
Si astfel… se incheie inca una din aventurile vietii mele.
Dar, tinem aproape.
Categoric… adrenalina la 50+… VA URMA!
Note:
• Surse foto: albumele Extreme Travel
• Articolul a fost scris pentru competitia SuperBlog 2018, proba 10
Mult succes,cu siguranta ai sa fii onorata pentru excesul binevenit de adrenalina.
Imi plac scrierile tale pline de farmec si actiune !
Multumeeeesc! Imi merg la inima cuvintele acestea! 🙂