“Lucrezi in echipa cu domnul Bogdan Stancu, cetatean american; si nu oricum! Faceti o echipa minunata; ce sta la baza succesului vostru si a afacerii pe care o cresteti de la o zi la alta, impanzind internetul cu ideile voastre novatoare si adunand langa voi scriitori cu talent; practic voi ati deschis o pepiniera de talente!”
Intrebarea face parte din interviul realizat si postat in premiera de Elika Baran, in rubrica Interviuri Necoventionale.
Interviu neconventional cu scriitoarea M.C.Simon – partea a 7-a
Intr-adevar facem o echipa grozava si trebuie sa recunosc ca nu m-as fi descurcat singura in toata aceasta actiune.
Ce sta la baza succesului nostru?
Permite-mi sa spun o poveste.
Cu mult timp in urma, intr-un oras mare, capitala de tara, traia o fetita.
Avea o copilarie fericita, invata bine, ii placea mult sa citeasca si visa in secret ziua in care, al ei „Fat-Frumos” ii va zambi.
Simtea… stia… ca acea zi va veni si ca acel zambet va aduce in inimioara ei, pacea de a-si fi reunit sufletul.
Acea fetita, a venit pe aceasta planeta avand memorii ancestrale, pe care societatea nu a reusit sa le anihileze.
Acea fetita stia ca fiintele umane au capatat la nastere toate uneltele necesare vietii in corp uman, si mai mult… stia ca dincolo de aparente, mintea umana are puteri aproape nelimitate.
Undeva, in vecinatate… traia un baietel cu familia lui.
Un baietel care visa sa intalneasca intr-o zi, fata care i-ar fi umplut inima de fericire.
Si pentru ca era baiat, facea ceea ce baietii fac deobicei… in goana lui de a fi observat de fete, le tragea de cozi sau le necajea.
Intr-o zi, baiatul a trebuit sa plece.
Familia lui a hotarat sa se mute in alta tara… o tara imensa, aflata peste mari si oceane.
Baiatul de zece ani a plecat deci si, incet, incet, amintirea cozilor pe care le hartuia in scoala, s-a estompat.
Fetita a crescut si cu timpul s-a transformat intr-o femeie puternica, o femeie ce vroia sa demonstreze lumii intregi ca orice doresti intr-adevar cu toata inima ta, poate deveni realitate.
Si a reusit sa demonstreze acest lucru.
Un singur vis nu se implinea… acela de a vedea zambetul barbatului care i-ar fi completat sufletul injumatatit atunci cand a hotarat sa coboare in trup uman.
S-a straduit, a cautat, a asteptat, dar… intr-o zi a inteles ca poate… poate acel zambet nu-i era destinat in aceasta viata.
Si a hotarat sa anuleze acel vis ascuns.
A hotarat sa isi continue viata, bucurandu-se de cate ori mai demonstra ca dorintele pot deveni realitate… orice dorinta, mai putin cea mai arzatoare si tainica.
In tot acest timp, undeva departe, intr-o tara imensa, aflata peste mari si oceane, un baiat devenit intre timp barbat renuntase sa-si mai gaseasca jumatatea.
Ajunsese la concluzia ca probabil nu e sa fie in aceasta viata.
Dar un vis ascuns… ii spunea ca macar in urmatoarea reincarnare, jumatatea pierduta a sufletului sau va fi gasita.
Si barbatul a hotarat sa-si continue existenta in acest corp, ajutand pe oricine avea nevoie de domeniile in care devenise expert.
Spera ca intr-o zi, lumea va deveni mai buna… pentru ca oamenii vor invata sa daruiasca.
Intr-o zi de ianuarie Luminariul zilei stralucea pe cer aruncandu-si razele spre a treia planeta de la Soare, facand-o sa para invaluita in mister, ca si cum un miracol avea sa intample curand.
Undeva in spatiul virtual, construit de oameni pentru oameni, o femeie puternica primea un mesaj de la un barbat caruia ii placea sa-si ajute semenii.
Era un barbat necunoscut care i-a atras atentia datorita modului in care s-a prezentat.
Femeia puternica nu mai intalnise pana atunci pe cineva care imediat dupa salutul necesar oricarui inceput de conversatie, sa gaseasca o formula de prezentare total inedita.
Avand o experienta de aproape jumatate de secol pe aceasta planeta, femeia puternica, ce renuntase de a mai astepta ca visul ei ascuns sa se implineasca, a anulat bataia inimii care nu era chiar cea cotidiana.
Astfel incat, conversatia ce a urmat in acea zi si a continuat in zilele urmatoare, parea sa fie purtata de doi oameni inteligenti care aveau ceva interesant de spus.
Dar…
Creatorul a tot ce a fost vreodata creat… hotarase ca cei doi oameni maturi sa simta, incet, incet, un alt fel de atractie decat cea dintre doua minti ascutite.
Si atractia s-a transformat in hotararea vietii celor doi… brusc deveniti unul.
Si unul, si altul, au decis sa renunte la zidurile pe care le autoconstruisera in jurul fintei lor si sa faca pasul care le parea interzis inainte…casatoria.
Parea ca sunt cele doua jumatati pierdute, dar fiind amandoi destul de experimentati, si-au dat seama ca undeva, probabil era dorinta lor ascunsa care ii facea sa creada astfel.
Oricum ar fi fost, atractia la nivel mental, corporal si sufletesc era atat de evidenta si atat de puternica, incat nu mai conta daca undeva, in una din dimensiunile stiute sau nestiute, fiecare isi avea o alta jumatate.
Probabil ca Cel Omniscient, Omniprezent si Omnipotent, radea in sinea lui vazand gandurile ce strabateau logica celor doi din povestea noastra.
Si intr-o zi i-a determinat sa isi deschida inimile si sa vorbeasca despre dorintele lor tainice.
Cand ultima urma de rezistenta a fost daramata, miracolul s-a produs.
Asa au aflat ca barbatul, candva baiat… obisnuia sa traga fetele de cozi si sa le hartuiasca, iar femeia, candva fetita… obisnuia sa viseze pe cel care candva ii va umple sufletul.
Si au mai aflat ei multe, multe… pana cand Creatorul i-a facut sa inteleaga ca au fost destinati sa fie impreuna, si doar “intamplarea” a facut ca sa fie despartiti de la o varsta frageda.
Erau destinati sa fie impreuna…nu doar in viata asta… ci etern… pentru ca, doar etern pot fi impreuna singurele doua jumatati ale unui suflet.
Happy ending…
Ei bine… povestea nu s-a terminat inca.
Daca totul ar fi in viata asa de simplu, probabil ca viata ar fi chiar plictisitoare.
Norocul nostru este ca Atotputernicul pe care unii Il numesc Dumnezeu, Alah, Elohim, YHWH, Brahma, Vishnu, si evident in multe alte feluri, are grija sa ne faca viata mai interesanta si nu ne da posibilitatea de a ne plictisi foarte des.
Cu siguranta deja stiti numele purtate de cele doua personaje descrise mai sus.
In cazul in care mai exista dubii, o sa le mentionez aici: Mirela si Bogdan.
Si pentru ca totul sa fie mai picant, cele doua jumatati au inteles ca pana si Sufletele Pereche trebuie sa se supuna realitatii tridimensionale si deci sa ia niste hotarari decisive.
Unul din ei trebuia sa se mute peste mari si tari.
Din anumite considerente prima varianta propusa a fost cea in care Mirela va fi cea care va face acest pas.
Dar… avand deja o varsta la care era sigura ca nu va fi asteptata la aeroport de membrii nici unui guvern care sa-I ofere un loc de munca corespunzator pregatirii ei profesionale… a aparut o intrebare rationala… ce va face Mirela, pentru ca nu era genul de femeie care… “sa stea la cratita”.
Acela a fost momentul in care mintea lui Bogdan a fost strapuns de o idee ce se va dovedi a fi brilianta.
“De ce nu devii scriitoare?” a intrebat el zambind.
Intre noi fie vorba, probabil ca era disperat de lungile epistole pe care Mirela i le trimitea din cand in cand si se gandea sa-i canalizeze energia spre alte tinte.
Ideea nu numai ca a incoltit dar a prins si roade intr-un viitor foarte apropiat de momentul la care ne referim.
Sa revenim la intrebarea ta, Elika. “Ce sta la baza succesului vostru?”.
De-abia acum pot da un raspuns care sa fie si inteles.
Iubirea!
Intrebarea face parte din interviul realizat si postat in premiera de Elika Baran, in rubrica Interviuri Necoventionale.
Interviu neconventional cu scriitoarea M.C.Simon – partea a 7-a
Daca doresti sa primesti toate articolele si traducerile noastre, direct in inbox-ul tau, fara sa te mai straduiesti sa le cauti… te invitam sa te ABONEZI la noutati.
