Seria „Manifestari”

Shoud 5 – Adamus Saint-Germain și St. Germain, channel de Geoffrey Hoppe

Prezentat Cercului Crimson
5 ianuarie 2019
www.crimsoncircle.com

 

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran.

Ah! Haideți să respirăm profund și să-i urăm bun venit lui 2019. Să-l întâmpinăm pe 2019. Câți dintre voi – haideți să aprindem aceste lumini, căci va fi vorba despre voi, pentru ceva timp aici – câți dintre voi ați crezut că, de fapt, veți ajunge atât de departe, până în 2019? (râsete) Ați crezut că o veți face. Câți dintre voi nu ați crezut că veți izbuti sau doar v-ați întrebat într-o anumită măsură? 2019, când v-ați gândit, chiar și cu 20 de ani în urmă: ”Asta pare ca și cum ar fi foooarte departe în timp.” Câți nu ați fost, nu erați atât de siguri că reușiți să ajungeți în 2019? Aș spune că ar trebui să fie mai multe mâini ridicate. Poate că toți se află online.

Știți, este cumva un lucru interesant. Aproape că există acel conflict care are loc înăuntru. O parte din voi gândindu-se că pur și simplu nu urma să rămâneți aici pentru mult timp, în această viață. (Linda flutură din mână în mod frenetic) Unii dintre voi gândind… mda.

LINDA: Dar, Adamus! Tu ne-ai spus (că trebuia) să rămânem prin preajmă! Tu ne-ai spus! Nu ar fi trebuit să te credem?

ADAMUS: Nu, eu am spus: ”Dacă vreți să rămâneți prin preajmă.” (câteva chicoteli) Dacă vreți să rămâneți prin preajmă. De aceea, la un moment dat, am spus, de asemenea, că dacă sunt doar cinci dintre voi, pentru că aceștia erau cam toți cei care mă așteptam că vor rămâne prin preajmă, dar…

LINDA: Pfffiu!! (râsete)

ADAMUS: Dar ați reușit. 2019. Un an important. 2019 va fi mai însemnat decât 2020. 2020 sună mai bine, știți voi, 2020. Dar 2019 va fi mai important – aș merge atât de departe încât să spun – un an mai bun pentru voi față de 2020. 2020 va fi cumva plictisitor după acest an (câțiva chicotesc).

LINDA: Uh-oh.

ADAMUS: Veți avea nevoie de asta, plăcuta relaxare.

LINDA: Uh-oh. Unul plictisitor? (mai multe chicoteli)

ADAMUS: Totuși, înainte de a face orice altceva, orice altceva, haideți să respirăm foarte profund – ce spuneți de o respirație cuantică – în Permitere.

LINDA: Mm.

ADAMUS: În Permitere. Poate că cel mai sacru dar pe care vi-l puteți da vouă înșivă este doar să permiteți.

Această călătorie este naturală. Se va petrece. Respirând profund și permițând, voi vă permiteți Sinele. Permiteți divinul, Maestrul, întregul voi să fie aici. Fără a fi împrăștiat în bucăți prin altă parte. Fără ca divinitatea să fie afară, undeva, într-un cer uitat de Dumnezeu. Dar, atunci când respirați profund și permiteți, faceți ca totul să fie aici. Nu există un mister real în niciunul din lucrurile acestea, altul decât atunci când omul devine implicat și începe să cârpăcească primprejur un proces foarte natural numit Realizare. Mai devreme sau mai târziu li se va întâmpla tuturor celor care vin pe calea Pământului.

Ceea ce probabil ați învățat, ați observat până acum, este că atunci când vă implicați/interveniți în ea, când încercați să înțelegeți, încercați să vă lucrați Realizarea, este o adevărată luptă. Lucrurile se năruiesc. Atunci când pur și simplu permiteți – vreau să spun vă permiteți Sinele, vă permiteți călătoria, vă permiteți experiențele, permiteți Maestrul – când permiteți, atunci pare a exista acea sincronicitate. Totul pare cumva că doar se petrece de la sine și cumva doar se întâmplă. Și apoi, desigur, omul se pierde cu firea: ”Oh! Trebuia să controlez. Trebuia să gestionez (situația). Trebuia să impun ce s-a făcut.” Haideți să începem acest an cu o minunată, mare, imensă Permitere.

LINDA: Mm.

ADAMUS: Dați-vă voie să vă bucurați de acest an.

Acest An Nou

Acest an îl voi numi anul prietenilor noi. Anul prietenilor noi (vreo două chicoteli). Da. Oh, și unii dintre voi râd pentru că nu aveți niciun prieten și nu vă puteți imagina (râsete). Și este, de asemenea, natural să vă fi pierdut mulți prieteni de-a lungul drumului, deoarece ei nu prea înțeleg (ce este cu voi). A fost într-un fel dificil să vorbiți cu ei despre lucrurile prin care treceți – (cineva spune ”Ciudatul”) ciudatul, uneori chiar și cu alți Shaumbra – așadar, treceți prin chestia aceea de a nu avea mulți prieteni în cercul vostru. Dar acest an, 2019, urmează să fie anul prietenilor noi.

Îi pot vedea pe unii dintre voi gândind: ”Chiar nu vreau prieteni noi.” (câțiva Shaumbra strigă ”Nu!”) ”Ei, nu! Am fost acolo, am făcut asta. E prea multă muncă.” Acești prieteni sunt diferiți. Acești prieteni vor fi foarte diferiți și vom ajunge la asta în Shoud-ul de astăzi. Însă, deocamdată, ce spuneți de acea respirație foarte profundă a Permiterii.

(pauză)

Am fost la Clubul Maeștrilor Ascensionați în seara de Anul Nou. M-am hotărât să-mi pierd vremea pe-acolo. Fusese un an lung. Eram cam obosit, aveam nevoie doar să mă relaxez puțin și unul dintre ceilalți Maeștri Ascensionați a venit la mine, Mezrah, o femeie foarte atrăgătoare. Ooh, pot spune asta în vremurile acestea? Femeie?

LINDA: Nu! Nu poți.

ADAMUS: O persoană. O persoană, o fostă persoană a venit la mine, Mezrah. Știți voi, te duci la Clubul Maeștrilor Ascensionați și poți să-ți iei orice înfățișare vrei. Poți să fii un bărbat, o femeie, amândouă în același timp. De ce nu? Poți face orice vrei, dar încă există o înclinație, pe care o veți observa când veți ajunge acolo, că Maeștrii Ascensionați încă au tendința să-și cam ia înfățișarea din ultima lor viață pe Pământ. Ei încă tind să se plimbe pe-acolo în acea identitate, proiectând-o asupra altora, eu cred pentru că ei o consideră a fi cea mai specială viață. Chiar și aceia care au fost faimoși ar putea să nu adopte acel rol faimos al persoanei.* Ei vor adopta rolul/personajul ultimei lor vieți.

*n.tr.: în original, person persona; persona = în latină, o mască sau un chip fals, făcut din piele sau din argilă și purtat de actori (de aici, termenul „dramatis personnae” folosit pentru „personaje” într-o piesă de teatru). În critica literară este uneori întrebuințat cu sensul de persoană care narează într-un text epic sau care vorbește într-un poem.

Așadar, există această… ceea ce îmi place în privința Realizării, a Clubului Maeștrilor Ascensionați și a fi un Maestru Ascensionat este că poți juca orice joc, orice poveste vrei. O poți juca. La Clubul Maeștrilor Ascensionați poți juca (un rol) foarte omenesc. Știți voi, noi bem mult whisky scoțian și american și vin bun și mâncăm multă mâncare. Încă puteți face aceste lucruri, însă realizați că toate acestea sunt un fel de poveste frumoasă, o iluzie frumoasă. Nu ajungeți prinși în ea. Nu deveniți dependenți de ea.

Înainte de a merge mai departe cu povestea lui Mezrah, știți că am mai spus-o înainte și o voi spune din nou: Nu există absolut nimic pe Pământul ăsta, fie că e vorba de chimicale sau minerale sau orice altceva, care realmente să creeze dependență. Nimic care să creeze dependență din punct de vedere fizic. Care să creeze dependență din punct de vedere mental, ah, da. Și puteți crede că sunteți dependenți de o substanță fizică, dar, în realitate, este doar o dependență mentală. Așadar, cu această înțelegere, de fapt este relativ ușor să scăpați – la ce te holbezi (către Linda) – să scăpați de dependențe (râsete). Cred că draga de Linda din Eesa va vorbi după aceea cu Cauldre despre dependența lui mentală de țigarete.

Așadar, nu puteți deveni cu adevărat dependenți de nimic și spun asta pentru că mi-ar plăcea să începeți să vă eliberați de fricile voastre cum că vă veți întoarce la a bea prea mult sau la a fuma prea multă marijuana – ei bine, o faceți oricum – sau orice altceva se întâmplă să fie. Pentru Shaumbra, dependențele vor fi, într-adevăr, ceva din trecut, deoarece cu noua voastră relație cu energia și înțelegerea a ce este de fapt o dependență, va fi un lucru din trecut. Sunteți acum liberi să vă bucurați de viață fără să vă îngrijorați că deveniți dependenți. Nu-i așa că-i frumos? Daa, da. Da, da (câteva aplauze). Și apoi veți începe să realizați cu adevărat, pentru cei care sunt dependenți, oh, iadul în care se pun ei înșiși și vina și lipsa de speranță uneori și, este într-adevăr doar un lucru mental. Este ca o formă de hipnoză.

Dar, ca să continui cu povestea mea, vorbeam cu Mezrah, iar ea a spus – știi, ei mă iau în zeflemea câteodată, deoarece, bănuiesc eu, sunt puțin infatuată din când în când (câțiva chicotesc).

LINDA: Nuuu!

ADAMUS: Nu. Nu, nu, nu, nu. Și sunt puțin – oh, aud acum venind tot felul de cuvinte (râsete) – arogant ar putea fi un cuvânt bun, din când în când, dar mai mult decât orice este că sunt pur și simplu chiar mândru, chiar mândru de tot ce faceți. Și știu că este greu, este greu, iar voi chiar știți cum să faceți să fie greu, dar (mai multe chicoteli), nu, sunt chiar, chiar mândru de cât de departe am ajuns. Și ea a spus: ”Așadar, Adamus, ce se mai întâmplă cu Shaumbra zilele astea? Ce veți face în 2019? Care este lucrul important?” Și m-am gândit la asta pentru o clipă și am spus: ”Știi, Mezrah, este într-adevăr timpul pentru prieteni noi – prieteni noi – și asta este ceea ce vom face anul acesta, iar ăsta e felul în care vom demara lucrurile, astăzi.

LINDA: Oameni? Prieteni umani?

ADAMUS: Nu îi voi defini încă exact. Voi lăsa misterul, suspansul.

LINDA: Hmm.

ADAMUS: Așadar și, asta este întotdeauna – îmi place, de asemenea, să dau mici lecții de teatru. Veți ajunge să fiți un Maestru, un Maestru în trup fizic, pe planeta asta. Știți, aveți toate părțile laolaltă și nimic nu vă enervează, nu vă deranjează, nu vă copleșește decât dacă voi vreți asta, doar pentru amuzament. Dar, ca Maestru, învățați de asemenea să preluați acel simț al dramaticului. Teatral.

Acum, știu că am avut o fostă încarnare ca unul dintre cei mai mari scriitori de piese de teatru din lume (câțiva chicotesc), pe care lumea i-a văzut vreodată. Dar am învățat multe de la – a fost într-un fel un caracter detestabil, acel Shakespeare – dar am învățat multe în acea viață. Interpretați. Jucați (vorbind dramatic). Treceți de la gri la plin de culoare. Aveți un simț al sincronizării. Coordonare în timp. Știți ce este coordonarea în timp? (mai multe chicoteli) Nu înseamnă doar că totul este livrat în același fel tot timpul (vorbind cu o voce monotonă) și există… să aveți un simț al sincronizării/coordonării în timp (vorbind dramatic).

Fiți expresivi, iar atunci când lucrați cu studenții voștri, ceea ce mulți dintre voi veți face, adică, nu în mod necesar într-un cabinet/birou, știți voi, că aveți vreun loc în care să profesați iluminarea spirituală, însă veți lucra cu alții. Unde este cartea?

LINDA: A căzut pe podea.

ADAMUS: Căzută pe podea. Cartea reprezintă un început minunat. Acesta a fost întregul concept din spatele cărții. Nu a fost doar ca să-i facem pe toți Keahak-erii să scrie povești.

LINDA: Iată.

ADAMUS: S-a spus că veți preda, într-un fel sau altul, povești, poveștile voastre cu Maestrul. Iar ca Maestru, veți începe să vă distrați cu poveștile. Ele nu vă vor mai copleși, nu vă vor mai pune la pământ și bântui și tot restul acestora. Veți – mulțumesc – veți începe să vă distrați cu poveștile voastre. Însă fiți puțin teatrali cu studenții voștri atunci când vor veni la voi. Faceți o mulțime de astfel de genuri de lucruri (râsete, în timp ce Adamus dă din cap aprobator și face o față ”serioasă”). Învățați să vă folosiți ochii, ”Mm hmm” (demonstrând). Nu stați acolo ca și când: ”Oh!” (mai multe chicoteli la vederea ochilor lui Adamus, care părea că și-a pierdut mințile). Și, știți voi, deprindeți câteva gesturi, gesturi care (râsete în timp ce el demonstrează), atunci când îi vorbiți studentului, îl faceți cu adevărat să se îngrijoreze, deoarece el vă va spune ceva de genul, va spune: ”Oh, Sart, nici măcar nu știu dacă vreau să mai trăiesc,” iar reacția tipică este: ”Oh, nu, nu! Chiar, vei trăi!” Iar voi faceți, Sart face… (câteva chicoteli, în timp ce Adamus aprobă din cap). Asta le va capta atenția. Asta într-adevăr le va capta atenția. Așa că fiți puțin teatrali.

Așa că, în plus față de orice altceva, în mod oficial acesta este anul noilor prieteni, însă cumva ca un titlu secundar în toată această chestiune este ”Haideți, vă rog! Fiți expresivi. Fiți puțin teatrali,” fie că scrieți o poveste – există niște chestii teatrale grozave în această poveste. Știți voi ce a făcut Shaumbra? Și-au luat experiențele lor personale, plicticoase, fără strălucire și, le-au făcut cumva amuzante, le-au transformat într-o poveste, și-au ușurat inima cu ea. Au luat ce-a venit în viața lor personală și, ar fi putut să fie chiar o tragedie, și au transformat-o într-o poveste minunată și amuzantă, una plină de înțelepciune, umor, ceva scene teatrale.

Deci acesta a fost motivul pentru această carte. Iar motivul pentru care am vrut să apară până la 31 decembrie, la sfârșitul anului, a fost să începem acest an cu ceva povești teatrale. Distrați-vă cu asta. Voi nu le inventați. Vreau să spun, chiar nu o faceți. Dacă înfrumusețați ceva din viața voastră, nu inventați. Doar înfrumusețați (povestea). Doar adăugați puțină culoare unei, de altfel… este ca și în cazul în care, în farfuria voastră, la cină, aveți un fel de carne maro și cartofi maro și sos maro, iar voi doar puneți ceva verde și galben acolo și ceva roșu cu sos de merișoare. Doar o faceți puțin mai amuzantă.

Oamenii devin atât de jalnici cu poveștile lor. Mi-ar plăcea să văd niște tricouri – am cerut mereu tricouri și ele nu sosesc niciodată – însă ”Nu mă deranjează.” Știți voi, doar limpede și simplu, ca o reamintire pentru voi înșivă: ”Nu mă mai deranjează.” În regulă. În acest an, ceva chestii teatrale în poveștile voastre, bine? Nu vă temeți să jucați (teatru).

Așadar, anul prietenilor. Anul multor mișcări.

Acum, voi vorbi mai mult despre asta în ProGnost: Dragonul Intră, săptămâna viitoare. Ăsta va fi un an nebun. Vreau să spun, acesta va fi un an al dracului. Puteți deja să vedeți asta. Nu este nevoie să fiți un profet, ca mine, ca s-o vedeți. Urcușuri și coborâșuri, multă învrăjbire. Anul acesta nu va fi unul de tip Kumbaya, fără niciun efort al imaginației. Însă pentru voi, voi spune că va fi cel mai bun an de până acum, poate pentru 98% dintre voi (câțiva aprobă și aplaudă). Ce credeți că este asta? Pentru că sunteți obosiți de celelalte moduri de a o face. Sunteți obosiți de celelalte căi și voi știți că poate fi ușor. Știți că nu trebuie să fie dificil. Cunoașteți toate acele experiențe, ele sunt doar niște povești grase.

Așadar, haideți să respirăm profund, o respirație cuantică pentru acel Maestru care sosește, spirit, divinitate în viața voastră, în care nu mai sunteți singuri, în care aveți toate aceste lucruri care sosesc.

Înțelepciunea Shaumbrei

În regulă, Linda la microfon, întrebare pentru public. Întrebarea de astăzi nu are multă relevanță pentru ceea ce vom discuta, dar vreau să știu. Chiar vreau să știu ceva, iar asta este într-un fel o întrebare interesantă. Iată-ne aici la începutul anului, iar întrebarea este (următoarea): este omenirea, este planeta unde v-ați așteptat să fie acum? Ați avut așteptări diferite despre unde ar trebui să fie planeta, omenirea acum? 2019. Am trecut de Calendarul Mayaș. Am trecut de Convergența Armonică și de Concordanță și de orice altceva. Am trecut de toate astea. Este ceea ce trăim acum, unde v-ați așteptat să fie planeta? Linda, te rog. Aceasta este o întrebare contemplativă.

KELLY: Nu.

ADAMUS: Nu. Și de ce nu?

KELLY: Dar când mă gândesc la asta, are sens, deoarece noi toți demolăm într-un fel, înainte de a reconstrui cumva…

ADAMUS: Exact.

KELLY: … și a reconecta. Așa că, în sensul ăsta, are sens.

ADAMUS: Exact.

KELLY: Dar nu m-am așteptat să devină așa de turbulent sau această…

ADAMUS: Acum, eu mă refer la planetă, nu la viața ta, desigur (râsete).

KELLY: Ei bine, adică, însă… da! Daa, eu doar, sunt într-un fel uimită de ceea ce se întâmplă în lume și că există atât de multă ură și…

ADAMUS: Daa, e cumva ciudat, nu-i așa?

KELLY: … pare ca și cum e mult din asta. De genul, intens, da.

ADAMUS: Daa. Deci poate că te-ai așteptat, poate înainte să vii în viața asta sau poate cu 20 de ani în urmă sau când erai copil, cum că lucrurile vor evolua și vor fi coezive și…

KELLY: Cred că am crezut cumva că toți vor merge împreună cu mine, într-un fel.

ADAMUS: Exact, exact.

KELLY: Sau ceva (de genul ăsta).

ADAMUS: Și cât de mulți merg alături de tine?

KELLY: Nu știu. Shaumbra?

ADAMUS: Nu prea mulți! Da, da!

KELLY: Nu prea mulți Shaumbra.

ADAMUS: Ei bine, este o observație bună. Este o observație bună. Nu așa de mulți.

KELLY: Daa.

ADAMUS: Nu așa de mulți. Bun. Mulțumesc.

KELLY: În regulă. Mulțumesc.

ADAMUS: Ei bine, găsești vreodată că asta este deprimant sau trist? Știi tu, stai întins, treaz, noaptea și te gândești…

KELLY: Am momentele mele.

ADAMUS: Daa. Planetă de rahat. Daa.

KELLY: Daa și chiar trebuie să scap de asta și s-o expir sau să merg la o plimbare. Daa.

ADAMUS: E una grea.

KELLY: Daa.

ADAMUS: Daa.

KELLY: Este grea.

ADAMUS: Daa, bine.

Este planeta, omenirea, acolo unde tu te așteptai să fie în acest moment?

JULIE: Aș spune că este amestecat. A fost și sus și jos și, simt ca și cum nu am fost afectată (de asta) pentru o vreme. Este greu să fii destul de la curent cu lucruri de genul: ”Ce zi este?”

ADAMUS: Exact, exact! (ei râd)

JULIE: Și ”Unde mă aflu?!” Și ”Ce se petrece acum?!” Și…

ADAMUS: Așadar, când erai tânără, când erai, hai să spunem, în școala primară și erai cam visătoare, unde te așteptai că va fi planeta? Erai în școala primară, ce, acum 20 de ani? (ea chicotește) Deci unde te-ai așteptat că ar fi planeta?

JULIE: Vreau să spun, îmi amintesc un moment în care am crezut că planeta ar putea exploda singură, că oamenii vor arunca în aer planeta.

ADAMUS: Daa, daa.

JULIE: Așadar, eu – până acum, am fost destul de mulțumită!

ADAMUS: Așa că poate ăsta este un lucru bun! (ei râd)

JULIE: Mi-am zis: ”Grozav!” În regulă!

ADAMUS: ”Doar n-am făcut-o încă!”

JULIE: N-am făcut-o încă.

ADAMUS: Daa, în regulă.

JULIE: Așadar, pentru mine, știi tu, a fost când sus când jos și, la momente diferite în timp, în care categoric priveam lucrurile din diferite puncte de vedere și mă îngrijoram legat de mediu și apoi treceam prin perioade în care: ‘Totul este bine și va fi ce va fi!’ (ea chicotește)

ADAMUS: Arunci pungi afară pe ferestră în timp ce conduci pe șosea!

JULIE: Nu!

ADAMUS: Daa. Și tu găsești că asta este trist sau irelevant?

JULIE: Nu. Am atât de multe suflete uimitoare cu care mă joc și conexiuni cu spiritele naturii.

ADAMUS: Exact.

JULIE: Și văd tot timpul oameni, oameni tineri care se află în locuri diferite și vin cu puncte de vedere diferite și oameni care intră în politică, așa că este un amestec.

ADAMUS: Daa. Este un amestec.

JULIE: Există în mod clar nebunie și există mai mulți oameni ca niciodată înainte care își spun poveștile și care experimentează lucruri și se joacă. Așadar, este categoric un amestec.

ADAMUS: Ce spui despre cum e în propria ta viață? Dacă privești înapoi spre unde erai, aș spune, poate în clasa a patra, clasa a cincea, este acesta locul în care credeai că te vei găsi tu?

(există o pauză)

Uită-te la viața ta acum…

JULIE: A fost atât de diferit. Eu, eu… nu, eram așa de… (suspină) Eram atât de (prinsă) pur și simplu în mașinărie, o numesc așa, atât de mult în matrice.

ADAMUS: Oh, interesant.

JULIE: Așadar, eram doar…

ADAMUS: Interesant.

JULIE: Eram foarte în siguranță și foarte protejată și foarte iubită și foarte îngrijită și atât de neconectată la nicio…

ADAMUS: Așadar, de ce ai ieșit din matrice, dacă era atât de confortabil?

JULIE: Și mă simțeam atât de mizerabil. Eram așa de sătulă, într-o mică cutie.

ADAMUS: Ah! Interesant. Interesant. Bine. Excelent.

LINDA: Următoarea ușă.

ADAMUS: Ooh! Pot să simt cum sosesc mai multe povești ale Maeștrilor. S-ar putea să trebuiască să facem altă carte destul de rapid. Da. Este planeta, omenirea, unde gândeai că ar putea fi, unde te-ai așteptat?

ERIN: Voi fi sinceră, nu mă gândesc prea mult la asta. Sunt mai egoistă. Mă gândesc doar la mine însămi, nu la omenire…

ADAMUS: De fapt, îmi place asta. Încurajez asta.

ERIN: … și la planetă (chicotește).

ADAMUS: Nu, ai grijă de tine. Asta este, de fapt, chiar foarte, foarte bine. Cum merge asta pentru tine?

ERIN: Bine.

ADAMUS: Daa, bine. În regulă.

ERIN: Mereu am lucruri bune care sosesc în calea mea.

ADAMUS: Ajungi vreodată să fii obosită de alți oameni, de, știi tu, conștiința de masă?

ERIN: Nu.

ADAMUS: Nu?!

ERIN: Nu.

ADAMUS: Oh, vei ajunge (râsete).

ERIN: Sunt încă tânără! (chicotește)

ADAMUS: Ai o mamă drăguță, de aceea.

ERIN: Daa!

ADAMUS: Daa. Bun. Mulțumesc mult.

LINDA: Eu îți mulțumesc.

ADAMUS: Încă vreo doi.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: Se află planeta unde te-ai așteptat să fie?

CHERYL: Trebuie să spun că mă simt foarte distanțată/izolată de planetă în general, așadar nu am într-adevăr așteptări legat de asta.

ADAMUS: Cauldre îmi cere să pun una în plus (n.tr.: încă o întrebare).

CHERYL: Mm hmm.

ADAMUS: Nu-l voi ignora de data asta (ea chicotește). Vreodată… (Adamus chicotește) Te-ai așteptat vreodată ca unul precum Donald Trump să fie Președinte al Americii? (Adamus chicotește)

CHERYL: Știi tu…

ADAMUS: Nu există judecată în asta.

CHERYL: … Cred că avem o mulțime de idioți în acel birou și țara s-a descurcat să supraviețuiască la fel de bine precum o face. Așa că…

ADAMUS: Daa, daa.

CHERYL: Din nou (o spun), nu votez. Votul tău nu înseamnă nimic. Este totul la Institutul Electoral oricum, așa că…

ADAMUS: Exact.

CHERYL: Așadar, realmente eu chiar nu…

ADAMUS: Dar te face să te simți bine să te gândești că poți intra și trage maneta unde nu face nicio diferență. (n.tr.: se referă la sistemul de vot american)

CHERYL: Nu, pe mine nu mă face (să mă simt bine). Nu m-am implicat în asta de ani de zile.

ADAMUS: Daa. Daa. Este de fapt destul de obișnuit pentru Shaumbra – unii încă merg cumva înainte și înapoi cu asta – e destul de obișnuit doar să spui: ”Știi, nu e treaba mea.”

CHERYL: Nu e a mea.

ADAMUS: ”Nu este bătălia mea, nu este jocul meu,” așa că ei cumva doar renunță la asta.

CHERYL: Daa.

ADAMUS: Însă vreau să subliniez faptul că, pe cât de mult Shaumbra renunță binișor la asta, realizând că nu va ajuta prea mult în acest moment – ceea ce cu adevărat ajută este momentul în care voi deveniți Realizați, asta face mai mult decât orice altceva în lume – dar, încă există acel tip de dorință pentru mulți Shaumbra, de a se întoarce la a fi lucrători ai energiei pe planetă, de a reveni la necesitatea de a trebui să aibă acea bătălie, de a lupta cu politica, Donald Trump, mediu, orice se întâmplă să fie. Știți, încă există, încă îi trage înapoi. Remarc asta destul de mult. Da. Mulțumesc. Bune răspunsuri.

LINDA: Putem să-l întrebăm pe acest tip din Israel? Sunt chiar curioasă.

ADAMUS: Da, dar avertizează-l să nu se lovească la cap de chestia aia mare (TV-ul) de pe perete.

SAGY: Am fost avertizat, da.

ADAMUS: Da.

SAGY: În regulă.

ADAMUS: Da. Este omenirea acolo unde te-ai fi așteptat să fie? Apropo, îmi pare bine să te revăd. Nu te-am văzut de mult timp.

SAGY: Mulțumesc.

ADAMUS: De trei vieți, cred.

SAGY: Cel puțin.

ADAMUS: Daa, daa, daa.

SAGY: Cel puțin.

ADAMUS: Bun.

SAGY: Mulțumesc foarte mult.

ADAMUS: Da.

SAGY: N-am avut așteptări.

ADAMUS: Fără așteptări.

SAGY: Nu. Pe când creșteam, am avut o mulțime de frici în mine.

ADAMUS: Daa.

SAGY: Și…

ADAMUS: Știi, cu bombe trecând pe deasupra capului, în fiecare zi, aș spune (că)…

SAGY: (în) Fiecare…

ADAMUS: … (e de) înțeles.

SAGY: Daa, corect. Nu era numai asta. Doar că vedeam totul negru și apoi mi-am schimbat perspectiva și acum văd ambele părți și, e destul de tare.

ADAMUS: Daa. Este!

SAGY: Și chiar pot aprecia un tip ca Donald Trump. Adică, el este o caricatură. E destul de ridicol, dar el simbolizează ceva, nu-i așa?

ADAMUS: Exact.

SAGY: Daa, și totul este despre afaceri, din punctul lui de vedere și, chiar acum, aici se află omenirea.

ADAMUS: Și ceva se mișcă, oricum.

SAGY: Corect.

ADAMUS: Nu suntem siguri în ce direcție, dar se mișcă.

SAGY: Corect.

ADAMUS: Da. Și mai bine decât să fie blocat, categoric. Așadar – ei bine, hai să ne întoarcem la locul din care provii – este Orientul Mijlociu acolo unde te-ai fi așteptat să fie, să spunem, când erai mai tânăr sau înainte de a veni în această încarnare?
SAGY: Nu.

ADAMUS: Nu. Unde te-ai fi așteptat să fie?

SAGY: Nu unde este chiar acum (el chicotește). Este singurul lucru pe care-l pot spune.

ADAMUS: Te referi la faptul că nu mai este oarecum în atenția generală? Sau toată lumea…

SAGY: Nu.

ADAMUS: … realizează că sunt cu toții Hapiru, aceeași familie.

SAGY: Cumva, eu am sperat la mai mult de atât, că toată lumea doar realizează și că este o mare Kumbaya.

ADAMUS: Daa, daa.

SAGY: Dar nu este și, de asemenea, asta e în regulă. E ca și cum…

ADAMUS: Dar realizezi că în Orientul Mijlociu, oamenii care sunt acolo, chiar acum, în cea mai mare parte, sunt din aceeași familie spirituală numită Hapiru și luptele în familie sunt cele mai rele. Și apoi, dacă cineva din afară vine să se amestece în lupta familiei – bum! – sunt spulberați și ei.

SAGY: Daa.

ADAMUS: Așadar, daa, este o veche luptă în familie.

SAGY: Corect. De aceea sunt aici și nu în Israel (râsete).

ADAMUS: Daa. Mulțumesc. Mă bucur că ești aici. Mă bucur că ai putut veni. Încântat să te revăd.

SAGY: Mulțumesc.

ADAMUS: Într-una din aceste zile o să împărtășesc o poveste despre noi doi.

SAGY: În regulă.

ADAMUS: Daa.

SAGY: Mulțumesc foarte mult.

ADAMUS: Încă cineva.

LINDA: Oh, încă cineva.

ADAMUS: Este planeta acolo unde vă așteptați să fie, chiar acum?

LINDA: Oh, să vedem.

ADAMUS: 2019.

LINDA: Știai.

MARY SUE: Nu.

ADAMUS: Nu. Era clar.

MARY SUE: E foarte clar.

ADAMUS: Daa, daa. Și unde te așteptai să fie?

MARY SUE: Credeam că va fi mai multă Kumbaya decât este.

ADAMUS: Daa. Daa și, când te-ai reîntors în această viață, când aproape că te pregăteai și te gândeai: “Oh, planeta chiar o va duce mult mai bine și, știi, noi am terminat cu al Doilea Război Mondial. Am scăpat de asta. Acum chiar putem aduce lumea laolaltă și…” Uau.

MARY SUE: Sunt șocată de cât de multe ies la suprafață. Realizez că aceste chestii se întâmplau și când eram mică și habar nu aveam.

ADAMUS: Corect.

MARY SUE: Dar, sunt doar uimită de cât de evident e și nimănui nu pare să-i pese.

ADAMUS: Corect. Corect. Bun. Așadar, cum ai descrie emoția pe care o simți cu asta?

MARY SUE: Nu am urmărit niciodată telenovelele, dar acum simt că sunt într-una (ei râd încetișor). Și e cumva amuzant. Mă distrează să mă uit în fiecare zi la știri, în treacăt și, descopăr că sunt șocată de ceea ce se întâmplă.

ADAMUS: Daa. Este și, poate fi trist câteodată și, chiar poate atârna greu asupra voastră și pot fi părți din voi care cred că trebuie să ieșiți și cumva să salvați planeta și nu spun că o faceți. Dar există această tendință: “Trebuie să fac ceva pentru această planetă.” Și motivul pentru care am pus această întrebare – mulțumesc – motivul pentru care am început anul cu această întrebare are mai multe considerente.

Mulți dintre voi ați venit aici cu multe speranțe. Fără excepție, fiecare dintre voi de aici sau online, ați știut că aceasta urma să fie o viață importantă pentru voi. Au existat multe așteptări înainte de a veni sau, hai să spunem, că atunci când erați foarte tineri, urma să faceți ceva remarcabil pentru a ajuta planeta. Unii dintre voi au visat la asta, adică, fie vise în somn sau cu ochii deschiși. Mulți dintre voi ați avut aspirații de a face ceva, a inventa ceva care urma să ajute cu adevărat omenirea sau să creați o afacere care urma să aibă un impact uriaș asupra planetei și apoi, nu s-a întâmplat. Și, după aceea, viața voastră a deraiat într-o mulțime de feluri diferite. Și, pe urmă, cumva acel vis vechi, acel sentiment: “Asta urmează să fie așa o viață și, o să fac ceva semnificativ pentru această planetă pentru a o ajuta la reunire, pentru a ajuta la înfrățirea gen Kumbaya a tuturor lucrurilor, să se oprească războaiele, să fie eradicate foametea și sclavia.”

Apoi ați fost deturnați. Poate ați crezut că ați făcut greșeli sau ceva rău și apoi, lucrurile au început să se destrame – fie munca voastră sau familia sau orice altceva, a început să se prăbușească – și apoi, acel vis, acea cunoaștere a părut ca un ecou atât de îndepărtat. După aceea ați ajuns la punctul în care de-abia supraviețuiți, vreau să spun, doar vă păstrați discernământul în ceea ce vă privește, în fiecare zi și, încercați să vă mențineți sănătatea în echilibru și tot restul.

Dar eu nu vreau ca acel vis să rămână nerealizat. Nu vreau ca acel vis să fie uitat, deoarece este mai mare ca oricând. Nu este ceea ce poate ați așteptat. S-ar putea să nu fiți acela care găsește tratamentul pentru cancer sau găsește o cale pentru a distribui hrană pentru săraci sau inventează vreun gen nou de tehnologie.

Voi faceți altceva și știți exact ce e. Voi vă permiteți Realizarea. Asta este ceea ce ați simțit atunci: “Asta urmează să fie o viață atât de importantă. O să fac ceva important.” Și mulți dintre voi gândiți: ”Oh, Isuse! Ego-ul mi-a stat în drum. Am vrut să fiu o persoană influentă și faimoasă și toate celelalte.” Nu, de fapt, motivația voastră a fost să faceți ceva pentru planetă, ceva foarte, foarte important, dar nu a fost lucrul la care vă așteptați. Nu era să fiți un CEO al unei mari companii sau președinte al unei companii sau al Statelor Unite. Se face în tăcere. Este ceea ce faceți chiar acum. Chiar acum.

Și, pe cât de mult o parte din voi spune: “Dar, nu fac nimic,” îmi vine să urlu când spuneți asta (câteva chicoteli). “Nu fac nimic. Doar stau acasă și, nu fac, știi tu, numele meu nu apare la știri. Și nu am scris încă o carte și nu mi-am început activitatea de vindecător.” Faceți ce ați venit să faceți aici și, se face în tăcere. Trebuie să se facă în liniște/tăcere. Voi faceți mai mult pentru planeta asta decât acela care găsește tratamentul pentru cancer. E o afirmație importantă, dar este foarte adevărată.

E nevoie doar de câțiva. Nu de religie, nu de retorică. E nevoie de câțiva care să se permită pe sine. Asta e tot ce trebuie. Urmează să avem o mare discuție pe acest subiect într-o săptămână, în Prognost, ce naiba se întâmplă chiar acum și de ce. E nevoie doar de puțini. Asta are un efect mai mare asupra schimbărilor decât orice altceva și nu pentru că voi încercați în mod proactiv să schimbați lumea. Amintiți-vă, asta înseamnă să nu fii în compasiune. Dar atunci când lumina voastră strălucește, ca s-o spunem destul de simplu, radianța voastră iluminează potențiale pe care ei s-ar putea să nu le fi văzut vreodată.

Ați putea doar să stați într-o cafenea așteptându-vă cafeaua și iată că apare un dependent de droguri – cum numiți voi persoanele care utilizează zilnic metamfetamină – care vine direct din spatele vostru pentru a-și lua cafeaua cu banii pe care tocmai i-a furat, iar voi nu trebuie să spuneți nimic. Nu trebuie să faceți hocus pocus asupra lor sau Reiki. Prezența voastră e tot ce contează. Asta e, pentru că prezența voastră – în lipsa unor cuvinte mai potrivite – este lumină. Este conștiență, conștiință. Și, deodată, el poate vedea potențialul că nu este un utilizator zilnic de metamfetamină, că nu este dependent, că nu este nevoie să fure. Și s-ar putea să nu știe niciodată că asta a venit de la voi. El știe doar că brusc a avut o revelație, în timp ce-și bea cafeaua și, poate s-a gândit că în cafea se afla scuipat sau ceva asemănător, dar, pentru asta ați venit aici. Pentru asta ați venit aici.

Ah, îmi place să vă simt din nou aspirațiile voastre și dorințele voastre pentru această viață, neștiind cu adevărat ce întorsătură vor lua lucrurile, dar știind că se vor întâmpla. Și o faceți chiar acum.

Aceasta e una din acele afirmații pe care trebuie să continui să o fac, pentru că, voi încă nu o credeți. Voi sunteți încă în genul: “Ei bine, sună foarte bine, dar Adamus trebuie că vorbește pentru persoana de lângă mine, deoarece nu fac chiar atât de mult.” Nu vă puteți imagina ce faceți în logica omenească și, de aceea, îmi place să lucrez cu voi. De aceea îmi place deopotrivă să vă provoc, să vă dau șuturi în fund și, să vă iubesc.

Așadar, haideți să respirăm foarte profund cu asta.

Așteptări. Planeta nu este ceea ce v-ați așteptat să fie. Mulți dintre voi credeați că o să explodeze până acum. Mulți dintre voi credeați că toată lumea se va reuni, că vom avea doar această frumoasă iubire planetară globală și Kumbaya și, niciuna dintre ele nu s-a întâmplat și, totuși, se întâmplă multe.

Ego

Vreau să vorbesc puțin despre ego. Ego. Și, știți voi, când tocmai vorbeam despre ce faceți de fapt aici pe planetă, știți, există o parte a ego-ului vostru care spune: “O să fiu important, poate faimos, poate bogat, dar o să” – prioritatea voastră numărul unu este – “Vreau să fac ceva pentru această planetă.” Asta este un adevărat, adevărat punct comun al vostru, al tuturor: “Vreau să fac ceva pentru această planetă.” Și apoi începeți să vă gândiți: “Ei bine, acesta a fost ego-ul meu.”

Știți, am lucrat cu, l-am cunoscut pe Sigmund Freud. Serios (Adamus chicotește). Chiar l-am cunoscut. Și, știți voi, el a popularizat “ego”-ul, termenul în sine. Nu se vorbea prea mult despre ego înainte de asta, dar el cumva a ajutat la definirea/descrierea ego-ului și la popularizarea lui și i-a făcut pe oameni să se gândească la ego-ul lor, dar de asemenea, el a tratat ego-ul ca pe un păcătos. Asta a fost partea tristă a muncii sale. A denigrat ego-ul, ca și când ar fi fost un lucru rău, ca și când era umbra voastră. A făcut ca ego-ul să fie cumva ceva negativ și până și azi oamenii spun: “Ei bine, ai un mare ego.” Ei bine, în regulă! (Adamus chicotește) Doamne, mulțumesc!

Apropo, nu este nicio mărime asociată ego-ului. Nu poți avea un ego mare sau un ego mic. Nu poți avea un ego rău sau orice altceva. Un ego e doar un ego. Ego, derivat din latinescul: “Eu merg,” sau unii l-ar traduce ca însemnând: “a te mișca mai departe” sau doar a te mișca, a face ceva. Ego. De fapt, ego-ul este un lucru minunat în atât de multe feluri, dar, ei bine, a fost cumva defăimat, făcut cumva să pară un lucru rău.

n.tr.: în engleză, pronunția pentru ego este igo și I Go = Eu merg

Haideți să ne oprim doar pentru un moment să simțim ego-ul uman. Haideți să ne oprim un moment. Doar cuvântul. Ce gen de sentiment vă aduce? Ego.

(pauză)

Și Linda cu microfonul. Aș fi curios, un singur cuvânt care vine în minte pentru a defini ego-ul. Un cuvânt.

SHAUMBRA 1 (femeie): Putere.

ADAMUS: Putere. Da, în regulă. Bun. Linda, tu doar continuă să alergi cu microfonul ăla. Ego, putere.

DIANE: Sine.

ADAMUS: În regulă, Sine. Totuși, ce fel de sine?

DIANE: Identitatea mea specifică/distinctă.

ADAMUS: Mm, în regulă. Ce fel de identitate? (ea chicotește) Este ceva din care vrei să ai mai mult? Vrei să ai mai mult ego? Mai puțin ego? Ceva cu care ai nevoie să lucrezi – ego-ul tău e ceva asupra căruia trebuie să lucrezi?

DIANE: Nu cred – nu lucrez la al meu, din câte știu.

ADAMUS: Bun. În regulă. Alții?

DIANE: Oh, da.

ADAMUS: Ai acuzat pe cineva, vreodată, că are un ego mare sau măcar ai gândit-o?

DIANE: Cu siguranță am gândit-o.

ADAMUS: Daa, în regulă. Cineva, în mod special?

DIANE: Daaaa (râsete), care va rămâne anonim.

ADAMUS: În regulă. Bine, bine. Bun.

LINDA: Nu stă pe scenă, nu-i așa? (mai multe chicoteli)

DIANE: E posibil! (Linda râde)

ADAMUS: Ego. Ce cuvânt vă vine în minte când vorbim despre ego? Ego-ul.

(Susan face o pauză)

LINDA: Nancy vrea microfonul. Ea nu va ezita. Chiar aici.

ADAMUS: Nu! Ea urma să dea un răspuns bun! Mi-a plăcut!

LINDA: EI bine, așteaptă! Nancy îl va da pe al ei înainte, apoi vom reveni.

ADAMUS: Nu! Vroiam să aud ce aveai de spus (se adresează lui Susan)

LINDA: În regulă, dă-i drumul.

SUSAN: Esența omului.

ADAMUS: Esența, în regulă. Daa.

SUSAN: Omul.

ADAMUS: Omul. În regulă. Există… bine, nu voi adăuga deocamdată cuvintele mele.

NANCY: Pentru mine, cred că e o parte din trinitate…

ADAMUS: Parte din trinitate.

NANCY: … a mea.

ADAMUS: Daa, divinul, Maestrul și ego-ul.

NANCY: Daa.

ADAMUS: În regulă. Îți place ego-ul tău?

NANCY: Dap.

ADAMUS: În regulă. Să continuăm cu cuvintele. Doar ne încălzim. Ego. Ce aduce asta la suprafață?

TOM: Mândrie.

ADAMUS: Mândrie. În regulă. Să continuăm să săpăm aici. Ego.

CAROLYN: Vanitate/Înfumurare.

ADAMUS: Vanitate. În regulă. Ai fost vreodată înfumurată?

CAROLYN: Cred că da (unii chicotesc).

ADAMUS: Probabil că ai fost și este în regulă.

Știți, parte din subiect aici, în asta, e că sunt atât de multe atribute oarecum negative atașate ego-ului – vanitate și a fi arogant și pompos și tot restul acestora. Pe măsură ce ne continuăm discuția aici, doar simțiți cu adevărat toate aceste cuvinte, toate aceste atașamente la ego.

Te rog, continuă. Ego.

ALI: Preamărire de sine.

ADAMUS: În regulă. Ai făcut asta?

ALI: Da.

ADAMUS: Da. Te-ai simțit rău că ai făcut-o?

ALI: Da.

ADAMUS: Ai fost pusă la punct?

ALI: M-am pus singură la punct.

ADAMUS: Exact, ce spuneam.

ALI: Daa.

ADAMUS: Daa. Daa. Te-ai pus singură la punct. Bum! Uau! Isuse!

ALI: Ali cea rea!

ADAMUS: Oh! “Ali cea Rea!” Și așa un ego, și – oh! – doar ești…

ALI: Doar taci din gură!

ADAMUS: Corect! Corect! Iată ce se întâmplă când ești remarcabil! Daa.

ALI: Daa.

LINDA: Nu poate fi doar încredere?

ADAMUS: Doar lasă-i pe ei, te rog.

LINDA: Sunt una dintre ei.

ADAMUS: Te rog.

LINDA: Sunt una dintre ei (câteva râsete).

ADAMUS: “Sunt una dintre ei,” în regulă! Știu cine urmează la microfon.

SART: Trebuie să fie Sart-isme.

ADAMUS: Sart-isme. Daa (Sart râde). Ego.

SART: Partea cea rea.

ADAMUS: Daa, ego. Ce cuvânt ai da?

SART: (făcând o pauză) Doar… vină.

ADAMUS: Pardon?

SART: Vină.

ADAMUS: Vină. În regulă. Da, fața ta spune tot. E ca: “Îîhh…”

SART: Daa.

ADAMUS: Ego. În regulă.

SART: Este o vină referitoare la faptul că o faci altora.

ADAMUS: Corect, corect. În regulă. Bine.

SART: Daa și exact după ce o faci, știi că i-ai rănit.

ADAMUS: Daa, așa crezi.

SART: Așa crezi.

ADAMUS: Sau vrei să crezi.

SART: Sau…

ADAMUS: Daa.

SART: Sau așa vrei să se întâmple.

ADAMUS: Daa, daa. Daa. Așadar, în cel mai rău scenariu cu ego-ul tău, ce s-a întâmplat?

SART: Oh, probabil c-a fost cel mai rău când beam.

ADAMUS: Daa. Daa (Sart râde). Daa. Cum ți-a afectat băutura ego-ul? (câteva chicoteli)

SART: M-a lăsat să spun orice venea.

ADAMUS: Corect, corect, corect. Și ai făcut-o.

SART: Oh, da!

ADAMUS: Daa. Și ai intrat vreodată în bucluc pentru asta?

SART: Oh, niciodată.

ADAMUS: Daa, corect. Corect (ei râd înfundat). Așadar, când te-ai oprit din băut, ai dat vina mult pe ego-ul tău pentru asta sau alții au pus-o pe seama ego-ului tău?

SART: Da, cu siguranță.

ADAMUS: Deci, ce ai făcut cu ego-ul?

SART: L-am aruncat în valiza din spatele meu și…

ADAMUS: Oh, nu, mai întâi l-ai bătut de i-a sunat apa în cap (Sart chicotește). Apoi l-ai pus în valiza din spatele tău și, după aceea, încă te-ai mai dus și ai mai tras valizei un șut din când în când.

SART: Daa, pe urmă am dat un șut valizei pe ușă afară.

ADAMUS: Te-ai mântuit pe tine și pe ego-ul tău atunci când te-ai lăsat de băutură?

SART: Nu.

ADAMUS: Nu. În regulă.

SART: Nu.

ADAMUS: Încă te lupți cu acel ego?

SART: Daa, încă o fac.

ADAMUS: Daa. De aceea te urci tu în acel utilaj uriaș, enorm, care mută pământul? E ca și cum, știi, ai acea putere care vine prin tine, ai putea de asemenea să sapi și niște noroi.

SART: Oh, asta ajută.

ADAMUS: Da! (ei râd)

SART: Cu siguranță ajută.

ADAMUS: Ți-ai putea imagina dacă erai CEO-ul unei companii mari? Eu nu aș putea.

SART: Dumnezeu să-i ajute pe angajați!

ADAMUS: Exact (Sart râde). Exact, da, deoarece acel ego uriaș! Oh, doamne! Ai fi fost chiar în țara hrănirii. Ar fi fost ca un bufet pentru ego.

SART: Ar fi trebuit să angajez oameni noi în fiecare dimineață.

ADAMUS: Exact! (ei râd) Exact! Dar cu munca pe care o faci acum, ești afară în natură și ai un utilaj mare. Nimeni nu o să se ia de tine pentru că ei știu că acel D9 va veni și le va dărâma casa în următoarea dimineață, deci…

SART: Le spun: “Țineți minte, am camioane de gunoi, mari.”

ADAMUS: Chiar așa, exact (ei chicotesc). Bun. Mulțumesc.

SART: Mulțumesc.

ADAMUS: Încă vreo doi despre ego. Ce cuvinte vă vin în minte?

LINDA: Să vedem.

ADAMUS: Sunt câteva care ne lipsesc aici, câteva chiar importante.

LINDA: Sylvia.

SYLVIA: Acum sunt confuză.

ADAMUS: “Acum? Acum,” spui tu?

SYLVIA: Acum sunt confuză.

ADAMUS: Ce îți vine în minte când spun cuvântul ego?

SYLVIA: Ego. Așa cum ai spus, “Eu merg,” e ca siguranța sinelui meu.

ADAMUS: Daa, daa. E sinele tău.

SYLVIA: Pe de-o parte și, pe de altă parte, poate fi egoist.

ADAMUS: Egoist, în regulă.

SYLVIA: Doar gândindu-mă la mine.

ADAMUS: Faci asta foarte des?

SYLVIA: Încerc.

ADAMUS: Încerci. Daa, daa.

SYLVIA: Sau încerc să nu o fac.

ADAMUS: Oh, încerci să nu o faci.

SYLVIA: Da.

ADAMUS: Asta e trist. Oau.

SYLVIA: Sunt, sunt…

ADAMUS: De unde a venit toată treaba asta că e greșit să ai grijă de tine însuți? De unde naiba a venit toată treaba asta? (cineva spune “Biserica”) Exact. Exact. Nu am de gând să mai critic biserica. Nu, am jurat că renunț de Anul Nou. Da, da. Fără biserică. Știți de ce? Pentru că nu mai e nevoie să o fac. Știți, anul trecut, acum un an când vorbeam aici și am cerut să-mi spuneți ce percepeți voi că urma să se întâmple în 2018, iar concluzia mea a fost într-un fel destrămarea bisericii. Și prin “biserică” mă refer generic la toate religiile. Și, pentru mine, asta e încă cel mai important lucru care s-a întâmplat anul trecut. Nu e lucrul care a apărut cel mai mult la știri.

Dar, vedeți, când o societate are mituri – și religia este toată mit – când ei au mituri, miturile ajută să se contureze și să se formeze comunitățile lor și valorile lor și morala lor și legile lor, acestea fiind practic ceea ce are lumea. Aveți o mulțime de mituri – religii și credințe – care au format valorile sociale și, în ultimă instanță, legile. Așadar, aveți asta până pe la nivelul ăsta. Aveți această, cred că i-ați spune, stabilitate pe planetă, felul în care operează. Totul e bazat pe aceste valori care la origine au venit din mituri.

Și miturile, de fapt, nu e vorba doar despre biserică așa cum o știți voi, astăzi. Merge mult, mult în urmă, chiar mai departe de atât. Există mituri ale Incașilor și Maiașilor și Aborigenilor și toate celelalte lucruri care au precedat miturile Creștine cu, oh, 5 000 de ani; miturile Egiptene care sunt anterioare acestora chiar cu alți 25 000 de ani. Așadar, miturile construiesc valorile sociale și structurile. Este gravitația care ține totul laolaltă.

Ei bine, ceea ce se petrece acum, pe planetă, este că biserica se deteriorează, se destramă, fie ca sunt Creștini sau Musulmani, Evrei sau oricare alții. Există o lipsă de respect uriașă și o lipsă de, presupun că voi i-ați spune, credință în multe din aceste valori religioase, vechi. Dacă aș fi fost eu să ghidez una din aceste biserici, aș fi spus: “Actualizați-vă cumva din când în când. Știți, haideți să depășim acestă întreagă chestiune că femeile nu pot fi preotese. Vreau să spun, asta e atât de veche și atât de stupid. Haideți să actualizăm din când în când.” Dar ei sunt atât de hotărâți în a se ține de vechile lor căi.

Deci, acum se dărâmă. Vedeți asta la suprafață, unele lucruri. Toată treaba cu Biserica Catolică și preoții și abuzul sexual care a avut loc de mult mai multă vreme decât ar vrea oricine să admită. Nu e o epidemie recentă. Se petrece dintotdeauna. Asta cauzează o lipsă de încredere și credință în credință, iar când nu ai credință în credință, ai probleme mari.

Așadar, structura de bază a miturilor se deteriorează. Oamenii nu mai cred sau nu mai urmează bisericile. Asta începe să zguduie totul la suprafață, cum au fost construite comunitatea și țara și morala și valorile și afacerile. Deci, din cauza asta spun eu că cel mai important lucru care s-a petrecut anul trecut, a fost continua deteriorare a valorilor religioase pe planetă și, va avea un impact uriaș, în special anul acesta, pe măsură ce se dărâmă și mai mult.

Și nu este, propriu zis, nu este vorba că Biserica Catolică va da faliment sau că Metodiștii vor găsi o metodă diferită (râsete). Ar putea. Dar este vorba că aceștia nu mai au nici pe departe efectul pe care l-au avut odinioară asupra gravitației conștiinței pe planetă. Și, pe măsură ce aceștia se erodează într-un fel, așa se întâmplă și cu valorile, ceea ce ați văzut probabil dacă vă uitați la știri. Valorile se destramă. Gravitația inerentă care ține oarecum laolaltă credințe și legi și tot restul, se destramă. Deci cam asta e ceea ce se petrece.

Și apoi vă alegeți cu un personaj precum Președintele Trump la conducere și el chiar bate măr toate astea. Și nu spun că e bine sau rău. Spun doar că asta e ceea ce merită oamenii (râsete). Este! Absolut. Nu, și ar trebui să existe un fel de respect fundamental față de asta și nu sunt politic deloc. Nu aș vota dacă aș fi acum pe planeta voastră. Aș face ceea ce a spus Tobias: “Stați în spatele zidului scurt” și aș râde. Aș râde.

Deci, unde eram? (cineva spune „Ego”)

LINDA: Ego.

ADAMUS: În regulă. Am nevoie de încă niște cuvinte, aici. Aprindeți lumina încă puțin, pentru că Linda va alerga prin public.

LINDA: Chiar aici.

ADAMUS: Ego. Sunt câteva cuvinte care ne lipsesc aici.

MONICA: Pentru mine ego este dualitate…

ADAMUS: Dualitate.

MONICA: … sau judecată. Pentru că dacă nu sunt în ego, atunci este unitate și lucrurile sunt exact așa cum sunt. Ar fi, cred că i-ai putea spune, Permitere. Deci, pentru mine există mintea mea omenească sau mintea ego-ului și mintea Spiritului.

ADAMUS: În regulă. Oh, interesant.

MONICA: Așa că, de fiecare dată când mă observ judecând, spun: “Oh, asta e mintea mea omenească. Ce ar spune mintea Spiritului meu?”

ADAMUS: Corect, corect.

MONICA: Da. Deci asta e una.

ADAMUS: Oh, interesant. Acum te-ai ales cu un conflict petrecându-se între cele două. Asta e foarte înțelept. Mulțumesc. Am nevoie pur și simplu să o spună cineva. Gary, vei fi tu acela?

GARY: Conștiența-de-sine.

ADAMUS: Conștiența-de-sine. Da. Da. E bună sau rea, conştiența-de-sine?

GARY: Nici una nici alta.

ADAMUS: Nici una nici alta?

GARY: Este doar conştiență.

ADAMUS: În regulă.

GARY: E o cunoaștere a…

ADAMUS: Te bazezi pe ego pentru mai multă conştiență-de-sine?

GARY: Nu.

ADAMUS: Nu. Pe ce te bazezi pentru mai multă conştiență-de-sine?

GARY: (face pauză) Pe ce mă bazez pentru mai multă conştiență-de-sine…

ADAMUS: Dacă nu o capeți de la ego, de unde capeți acea conştiență-de-sine?

GARY: Din ceea ce percep, din ceea ce simt.

ADAMUS: În regulă, corect. Bine, deoarece ocolesc cumva ego-ul.

GARY: Daa.

ADAMUS: Daa. În regulă.

GARY: Să sperăm.

ADAMUS: Bun. Bun răspuns. Toate răspunsurile de până acum sunt bune. Îmi e dor de zilele când chiar puteam să mă iau de voi pentru răspunsuri proaste (câteva chicoteli). Pur și simplu îmi e dor de asta. Ieșeau povești grozave când mă duceam la Clubul Maeștrilor Ascensionați.

LINDA: Moishe.

ADAMUS: Nu puteai să vii și tu cu un răspuns makyo stupid? Nu, nu!

LINDA: Nu o face!

ADAMUS: Ai putea! (Adamus chicotește)

MOISHE: Aș putea încerca.

ADAMUS: Ai putea! Dă-i drumul, domnule.

MOISHE: Este o încredere omenească.

ADAMUS: Încredere.

MOISHE: Și cred că oamenii o disprețuiesc pentru că oamenii se disprețuiesc pe ei înșiși. Dar e o încredere omenească.

ADAMUS: În regulă. Bun. Grozav. Încă nu sunt acolo. Am nevoie de încă vreo două.

LINDA: Henrietta crede că știe cuvântul. Sau crede că vrei să te iei de ea.

ADAMUS: Ambele (Linda chicotește).

HENRIETTA: Auto-conservare.

ADAMUS: Auto-conservare. În regulă.

HENRIETTA: Este. Deoarece cu cât este mai mare ego-ul, cu atât e mai mare expunerea. Persoana încearcă realmente să se asigure că e solidă și fermă în prezentarea sa omenească în fața lumii. Încearcă să se conserve pe sine.

ADAMUS: Dar care e eroarea în asta? Te apropii. Deci, este auto-conservare. Este, presupun, protecția ta, într-un fel.

HENRIETTA: Da.

ADAMUS: Este protecția ta.

HENRIETTA: Pentru că omului îi este frică să meargă în nimic.

ADAMUS: Așa. Îi e frică de toate, dar… (câteva chicoteli)

HENRIETTA: Da.

ADAMUS: Deci, aveți acest ego pe care îl fabricați cumva și apoi îl umflați. Pompați în el și parte din el este auto-conservare, dar apoi ego-ul cumva pornește pe propriul lui drum și începe să creadă în propriile chestii. Dar ce e înnăscut, care este problema? Haideți să oprim filmul pentru un moment. Aveți acest ego mare, care e problema cu el?

HENRIETTA: Pentru că ei cred că este real. Vreau să spun, cu cât e mai mare ego-ul, este mai real pentru acea persoană. Îl face ferm și solid și cum se prezintă ei ca oameni.

ADAMUS: Care este problema reală? Te aproprii foarte mult și inspiri pe cineva care urmează să dea răspunsul aici, în foarte scurt timp.

CAROLE: Judecată de sine și proiectare.

ADAMUS: Ajungem acolo. Suntem aproape acolo. Judecată de sine și proiectare. Aveți acest ego care e cumva umflat, care e cumva pompos și arogant, dar este identitatea și sunteți voi, dar care este problema cu el?

TAD: Frică.

ADAMUS: Aproape am ajuns.

TAD: Oh! Înfricoșat! Fric-esc! Frică.

ADAMUS: În regulă. Ehhh! Ai dreptate. Juriul îți dă dreptate, dar eu căutam un alt cuvânt. Ești atât de aproape. Atât de aproape.

ALICE: Mă duc la toaletă (ea chicotește).

ADAMUS: Are de gând să se ducă la toaletă! (râsete) Da. Pur și simplu inventează ceva. Orice.

ALICE: Asta e una bună, recunoaștere.

ADAMUS: Recunoaștere. Da, în regulă. Aș fi inventat ceva diferit (ei chicotesc).

ALICE: Urma de fapt să spun ceva similar cu ce a spus Gary, conştiență-de-sine omenească. Când mă gândesc la propriul meu ego, este cine sunt eu ca…

ADAMUS: Ai un ego? Ai un ego mare?

ALICE: Am un ego. Nu are mărime, dar sunt conștientă de acest omenesc…

ADAMUS: Ai un ego dinamic?

ALICE: Oh, daa!

ADAMUS: Oh, daa! (râsete) Oh, daa, daa, daa, daa. Daa. Care e problema cu ego-ul tău?

ALICE: Nu este nimic în neregulă cu al meu! (râsete și câteva aplauze)

LINDA: Asta a spus tot!! (Linda chicotește)

ADAMUS: Daa. Și ar trebui să adaugi la asta: “Și ce e în neregulă cu al tău?”

ALICE: Daa! Daa! Ce e în neregulă cu al tău?!

Definiția lui Adamus pentru Ego

ADAMUS: Ego. Îl voi dezvălui aici. Ai fost atât de aproape de asta, Tad, dar ego-ul este fragil. (publicul spune “Oh”) Este fragil! Este această dinamică mare, grozavă, un fel de autoconservare makyo, identitate, tot restul, oricum i-ați spune; e al naibii de fragil. Este atât de fragil, e ca și cum, e mai fragil decât un ou. Dacă cineva îl atinge, se prăbușește (voce plângăcioasă). Nu știe ce să facă! După toată bravada lui, cineva doar se uită urât la el și se prăbușește!! Nu este real. Este o iluzie. Este real, dar este o iluzie și (ego-ul) chiar nu sunteți voi.

Cu toate astea, oamenii identifică – și încă am ceva de împărțit cu Freud. Dacă încearcă vreodată să ajungă în Clubul Maeștrilor Ascensionați, o să votez împotriva lui (râsete). Nu, el trebuie să plătească cât de cât pentru asta. A catalogat ego-ul ca fiind un lucru rău și fragil și dezgustător și tot restul. Chiar a denigrat ego-ul.

Dar, revenind la subiectul meu aici și – care era subiectul meu în ceea ce facem aici? Am un subiect. Ego-ul. Definesc – ai vrea să scrii asta pe tableta ta magică minunată sau orice ar fi acest lucru pe care îl folosești?

LINDA: În regulă.

ADAMUS: Asta e?

În regulă, ego-ul, definiția mea pentru ego. Este experienţa voastră… (pauză și cineva chicotește; sunt dificultăți tehnice) Credeam că trebuia să apară pe ecran ca prin magie și, nu e acolo. Deci, Linda scrie doar pentru ea (Adamus chicotește). Nu vă place tehnologia? Oh, este atât de utilă. Unde este panoul meu alb? Am putea să avem asta gata, dacă am putea pur și simplu să o scriem.

LINDA: Șșș! Continuă.

ADAMUS: Să continui? Tu trebuie să scrii. Tu trebuie să scrii.

LINDA: Nu e vina mea.

ADAMUS: Mda. Haideți să punem camera pe această mică agitație de aici (Peter o ajută pe Linda cu iPad-ul). Și aprindeți niște lumini. Vreau să vadă toată lumea ce se – oh, trebuie să rezolvăm asta. Daa.

LINDA: Mulțumesc, Adamus. Chiar ne place genul ăsta de atenție.

ADAMUS: Știu. Nu-i așa – sub presiune tehnică. Ooh! Există un motiv pentru care mă joc cu tine așa.

LINDA: Serios?

ADAMUS: Daa, daa. Vei afla în câteva minute.

LINDA: În regulă: “Experiența voastră…” (cineva spune „Iee!” când imaginea apare pe ecran)

ADAMUS: “Experiența voastră bazată pe poveștile voastre emoționale” – asta este definiția, definiția mea pentru ego, care este singura definiție (câteva chicoteli) – „Bazată pe poveștile voastre emoționale așa cum sunt văzute prin intermediul altora.”

LINDA: Ooh.

ADAMUS: Apropo, îmi place să vin ca Adamus. Am ocazia să fiu puțin mai lipsit de griji decât St. Germain. Și, știți, fac glume. Mă port puțin arogant și pompos uneori, în mod intenționat. Și vorbesc foarte bine despre mine, pentru că pot. Dar vreau să vă introduc în acel obicei de a fi capabili să faceți asta. Să vorbiți foarte bine despre voi înșivă, dar nu bine la modul serios. Știți, nu precum: “Sunt cea mai specială persoană din lume.” (câteva chicoteli). Știți, e ca și cum, nu, vorbiți bine despre voi înșivă cu un zâmbet pe față, da? Și glumiți despre asta și faceți-i pe ceilalți oameni să râdă cumva, știți. Și o să fie acel lucru micuț care spune: “Oh, acesta este ego-ul meu și, sunt atât de arogant.” Oh, da. Oh, da. Și este distractiv.

Deci, unde eram? “Experiența voastră bazată pe povești emoționale.” Fiecare poveste este emoțională. Tot ceea ce vă trece prin minte este emoțional. Totul. Și am avut o discuție în contradictoriu recent – am câștigat eu – am avut o discuție, de curând, cu un prieten care este aici astăzi, îl voi introduce doar într-un moment, și prietenul acesta a spus: “Ce vrei să spui cu asta, Adamus, că totul e emoțional? Ce zici de un număr? Este emoțional? Are un număr o emoție atașată lui? Și am spus: “6-6-6” (cineva strigă “Ohh!” și altcineva spune “Bravo”) și apoi am spus: “Treisprezece” și “Patruzeci și patru” și “Un milion cinci sute șaptezeci și doi,” doar așa.

Totul este emoțional. Fiecare poveste pe care ați avut-o vreodată este toată emoție. De fapt, nu există cu adevărat nicio logică. Este cumva un lucru fals să spuneți că realmente există logică pe această planetă. Fiecare decizie pe care o faceți este bazată pe emoție. Credeți că vă documentați care e cea mai bună mașină de cumpărat? Este emoție! Vă justificați emoțiile voastre prin documentare și prin faptul că spuneți: “Chiar sunt o persoană deșteaptă, pentru că am cumpărat un Prius.” Nu, a fost bazat pe emoție, deoarece emoția voastră scoate la iveală: “Sunt o persoană care îmbrățișează copacii. Nu folosesc carbon în automobilul meu.” Totul este emoție. Voi o justificați și o numiți logică și ați cumpărat un Prius, care, apropo, e o mașină excelentă. Unde eram? Ah, în regulă.

Lucrul interesant despre ego – este atât de fragil, deoarece este cu totul bazat pe ceea ce cred despre voi, ceilalți oameni. Ego-ul nu este bazat, în cea mai mare parte, pe propriile voastre observații despre propriul sine. Sunt observațiile despre cum vă observă oamenii. Prin urmare, ego-ul este foarte, foarte fragil, supus părerii oricui, impresiei oricui.

Ego-ul este – vă voi da un exemplu. Deci, începeți să spuneți un banc și cei mai mulți dintre voi nu sunteți realmente pricepuți la a spune bancuri. Nu, nu sunteți, pentru că nu sunteți, nu sunteți – ăă, nu sunteți amuzanți (râsete). Nu, încă sunteți prea serioși, știți? Relaxați-vă, dați-vă jos chiloții ăia strâmți și apoi veți putea spune bancuri. Deci, începeți să spuneți o glumă care credeți că este foarte, foarte bună și, ați auzit pe altcineva spunând gluma și toată lumea a râs și, spuneți și voi gluma și nimeni nu râde. De fapt, deodată realizați ca ei cred că a fost politic incorect, deoarece nu se fac glume pe seama bătrânilor sau ce-o fi. De fapt, e cel mai distractiv. Dar, deodată realizați că nimeni nu a râs. Acum ego-ul vostru va forma o chestie: “Nu sunt o persoană amuzantă. Nu ar trebui să mai spun vreo glumă, niciodată. Asta a fost realmente nasol.” Asta intră în ego-ul vostru, la fel de bine ca tot restul.

Ego-ul a fost bazat până acum pe experiențele voastre, care sunt toate grozave – experiențele sunt minunate – acum o poveste emoțională, ceea ce este în regulă, atâta vreme cât o recunoașteți drept asta. Este o poveste emoțională. Asta e tot ceea ce este și, povestea se poate schimba. Dar partea care nu funcționează atât de bine aici este “așa cum este văzută prin intermediul altora.” Cum vă percep ei.

Așadar, haideți să respirăm foarte profund cu aceasta, în timp ce eu îmi expun punctul de vedere că ego-ul, din cauza lui Freud și din cauza voastră, nu a fost un prieten. Nu a fost deloc un prieten. A fost ceva de care ați încercat să fugiți, să vă ascundeți, lustruind, lucrând la el, distrugând, aruncând în aer, consolidând și toate celelalte, acest lucru numit ego.

Și originile ego-ului, Latină: “Eu merg. Eu înaintez. Eu experimentez. Eu mă extind. Eu înaintez.” Așadar, primul vostru nou prieten din acest an este ego-ul vostru. Ego-ul este un lucru grozav. Este conștinență-de-sine, cum s-a spus mai devreme. Este conștinență-de-sine, dar nu mai este prin ochii celorlalți, cum reacționează ei la voi.

Știți cum este când vă îmbrăcați la început de zi, puneți ceva pe voi și mergeți afară și cineva, pur și simplu, se uită ca și cum, se uită așa cu această privire scurtă, de sus (aruncă o privire disprețuitoare), și voi sunteți precum: “Oh! Oh! Asta e îngrozitor. Nu trebuia să fi purtat asta. Port o cămașă portocalie… “ ce fel de… arată a cămașă de pădurar cu un blazon regal pe ea (descriind ce poartă Tad). Vreau să spun, cine ar purta ceva de genul ăsta? (câteva chicoteli) Și arată minunat. Dar ego-ul e ca și cum: “Oh! Nu trebuia să fi purtat asta. O să ies în evidență și asta arată stupid.”

Așadar, primul lucru pe care haideți să-l facem, e să renunțăm la partea a treia, aici: “Așa cum e văzut prin intermediul altora.” Nu mai contează. Nu mai contează.

Partea cu povestea emoțională? Daa. Poveștile, până acum, au fost emoționale și emoțiile pot fi bune și distractive. Sunt foarte orientate către om. Dar haideți să schimbăm asta în, nu doar “povești emoționale” ci, haideți să o schimbăm în, haideți să-i spunem, în schimb, bazată pe – cu ce cuvânt să înlocuim emoțiile? Cum ați vrea voi să fie poveștile voastre? “Bazate pe” – ce am spune? (cineva spune “Cele mai bune povești ale voastre”) Cele mai bune povești ale voastre, povești grozave? Haideți să schimbăm asta din “Bazate pe” – ce spuneți de… (cineva spune “Creative”) Creative? (cineva spune “Amuzament”) Amuzament? Ce spuneți de “Înţelepciune?” Ce spuneți de înțelepciune? Știți, înțelepciunea încă poate fi emoțională. Înțelepciunea poate să fie grozavă și ieșită din comun, dar introducând înțelepciunea. Introducând înțelepciunea acum. Fără să mai continuați să vă percepeți pe voi înșivă prin intermediul reacțiilor altor oameni relativ la voi, ci, acum, este înțelepciunea voastră în poveștile voastre. Și ele pot fi amuzante. Ele pot fi tragice. Ele pot fi din inimă. Ele pot fi brutale. Nu contează, căci acum aveți înțelepciunea.

Așadar, din moment ce suntem la subiectul ăsta, Linda…

LINDA: Așteaptă că termin (scriind noua lui definiție).

ADAMUS: (chicotind) “Introducând poveștile voastre înțelepte.”

LINDA: “Înțelepciune” sau “povești înțelepte?”

ADAMUS: “Experiențele voastre bazate pe poveștile voastre înțelepte.” Da.

Haideți să simțim realmente în asta pentru anul acesta. Vreau să spun, către asta vă îndreptați. De fapt, chiar nu trebuie să lucrați la asta. Dar haideți… daa (râsete în timp ce imaginea dispare din nou). Nu am… nu am făcut nimic. Nu sunt eu. Nu de data asta (cineva spune “Linda a câștigat”).

Așadar, cei mai buni prieteni ai voștri pentru anul acesta, noii voștri prieteni ce vin, anul noilor prieteni. În primul rând, voi. Ego-ul. Haideți să respirăm ego-ul. Nu e un lucru rău. Este omul în experiență și pentru asta este omul aici, ca să experimenteze. Dar, pe măsură ce respirați înăuntru noul vostru prieten, ego-ul, care nu este un lucru rău, deloc – puteți avea mult, vreau să spun, puteți fi realmente plini de ego – înseamnă doar: “Eu merg, eu experimentez. Eu Sunt Cel Ce Sunt,” dar acum, împreună cu înțelepciunea.

Un al doilea Prieten

Cel de-al doilea prieten care intră, a intrat de un timp, dar într-adevăr o să-l remarcați anul acesta, este Maestrul. Eu îl numesc Maestrul și ceea ce este cu adevărat, este înțelepciunea. Unii ar numi-o divinitate. Asta sună puțin ireal. Mie, pur și simplu îmi place „înțelepciunea” și „Maestrul”, pentru că ea este esența tuturor poveștilor, fie că sunt emoționale sau tragice sau orice altceva. Este esența.

Așadar, în acest an, acel Maestru – pe care într-un fel am început să-l aducem cu adevărat în urmă cu un an sau doi, adică să-l integrăm – va juca un rol atât de important în viața voastră în acest an, deoarece Permiteți. Asta este. Permiteți o parte din voi, pe care nu o cunoașteți cu adevărat, care nu a fost distorsionată în întregime de către vechiul ego, ego-ul uman. Maestrul este pur și niciodată – nu puteți să-l pângăriți pe Maestru. Omul se îngrijorează întotdeauna: “Voi corupe ceva sau chiar voi ruina totul? Pentru că am dat tot restul lucrurilor peste cap.” Nu puteți. Înțelepciunea este înțelepciune. Este tot ceea ce este și, nu este de judecat sau altceva.

Așadar, haideți să respirăm profund pentru Maestrul care intră. Acesta va fi celălalt nou prieten, într-un mod foarte intim.

Acum, acestea fiind spuse, unii dintre voi sunteți precum: “În regulă, Adamus, am vorbit despre asta înainte, am vorbit despre intrarea Maestrului. Am încercat să strig. Maestrul ridică telefonul și îmi închide.”(râsete) “Nu înțeleg cu adevărat chestia asta cu Maestrul. Este doar un fel de super ego? Asta este?” Nu, nu, nu, nu, nu. Nu, Maestrul nu este un super ego. Maestrul este pur și simplu înțelepciune și există implicit înțelepciune în orice faceți. Dar i-ați rezistat și ați evitat-o și ați spus că ego-ul vostru, știți, aveți prea mult ego și nu puteți face față la tot restul. Dar, acum, îl aveți pe Maestrul care intră, (aveți) înțelepciunea (care) intră.

Deci, vom inventa un cuvânt cu totul nou, aici. Linda, dacă ai vrea să mergi la o nouă pagină de… ecran?

LINDA: Oh.

ADAMUS: Una cu totul nouă. Minunat. Curată. Scrie – în dreapta, pe două treimi din pagină – scrie cuvântul “EGO” cu majuscule. Asta a fost rapid (unii chicotesc, și mai multe probleme tehnice). Există un motiv pentru toate astea. Îmi cer scuze. Vă voi spune într-o clipă. Există un motiv și, nu este ceva ce faceți voi. Voi explica.

Așadar, vom inventa un cuvânt nou.

(pauză)

Ea îl scrie, dar nu este pe tablă… (pauză, în timp ce Peter o ajută din nou).

Știe cineva o glumă bună? (câțiva chicotesc) Nu ați îndrăzni să spuneți una acum, nu-i așa? (Adamus chicotește) Toată lumea se uită la tine precum: “Ce?!” Mda. Câți dintre voi vă considerați cu adevărat amuzanți? Oh, am doi. În regulă. Da. Da. În regulă. Bine. Într-un fel. Într-un fel. Mda. În regulă.

Deci, haideți să aducem aici tabla aceea albă, lucrul acela cu hârtie pe el, care funcționează, de fapt.

Cineva îmi spune că sunt un mitocan. Da, sunt (publicul spune: ”Ohh!”).

LINDA: În regulă.

ADAMUS: În regulă. Haideți să încercăm asta din nou, Linda. Scrie acel cuvânt pe două treimi în partea dreaptă a ecranului tău magic.

LINDA: Două treimi din partea dreaptă?

ADAMUS: Majuscule, “EGO”.

LINDA: În partea dreaptă?

ADAMUS: Da. Începe – da. Oh, asta merge bine (ecranul începe să funcționeze defectuos, din nou, unii chicotesc).

LINDA: Ce?! Dă-i o secundă.

ADAMUS: Vino aici. Dă-i-o Unchiului Adamus, aici. Dă-mi o pagină nouă.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: Da, o pagină nouă. În regulă. Ups!

LINDA: Bună treabă (câțiva chicotesc).

ADAMUS: Nimic din asta nu este vina mea. Voi explica într-un moment.

LINDA: Bineînțeles că nu.

ADAMUS: Este prostul simț al umorului cuiva. În regulă. Cu adevărat un prost simț al umorului, vei plăti pentru asta mai târziu. Am nevoie de o pagină nouă. Acum, sunt cu totul epuizat (mai multe chicoteli).

LINDA: Tu ești epuizat?

ADAMUS: Sunt multe râsete de cealaltă parte. Voi explica (unii chicotesc). În regulă, vom inventa un nou cuvânt pentru 2019… (el încearcă să scrie)

LINDA: Aparent, nu (mai multe chicoteli, deoarece nu funcționează). Credeai că eu încurc lucrurile? Nu am fost eu!

ADAMUS: Asta nu este… vedeți, ceea ce scriu nu este ceea ce se vede. În regulă. Haideți să trecem mai departe. Imaginați-vă cuvântul “ego,” e-g-o. Gândiți-vă la el ca fiind scris pe ecran, aici, chiar dacă nu este. Acum vom pune… (cineva spune: “Vine hârtia” în timp ce Peter aduce blocul mare cu foi de scris) Vine hârtia. Oh, slavă Domnului! Slava Domnului! Înapoi la vechea hârtie demodată. Da. (cineva strigă “De încredere!”) Da, hârtia de încredere. Priviți, stiloul nu va funcționa. De ce îmi dați asta? (iPad-ul)

LINDA: Pentru că funcționează!

ADAMUS: Am nevoie de un ecran nou.

LINDA: Nu, nu ai nevoie. Poți să îl ștergi pe acela.

ADAMUS: Nu, am nevoie de un nou – oh, să șterg.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: (suspină și câteva râsete) Asta este… (Linda gâfâie în timp ce șterge ecranul) Arată într-adevăr ciudat pe cameră ceea ce faci acolo (mai multe râsete).

ADAMUS: Încetează asta!

LINDA: Nu-ți place?!

ADAMUS: Încetează asta!

LINDA: Vrei să spui că nu-ți place?! (râsete) Chiar nu-ți place?! Ești sigur? (mai multe râsete)

ADAMUS: Încetează asta! (Adamus râde) În regulă, da! Sunt copii care se uită la asta! În regulă. Suntem liberi să mergem (mai departe)?

LINDA: Nu, trebuie să atingi asta. Atinge markerul.

EDITH: Iată tableta ta.

LINDA: Atinge markerul.

ADAMUS: Tehnologia.

LINDA: Iată. Iată.

ADAMUS: Bine. În regulă.

LINDA: Cred că am reușit (unii chicotesc, și o pauză în timp ce el scrie).

ADAMUS: Oh, nu-mi place felul în care scriu.

LINDA: Oh, merge! Merge!

ADAMUS: Dar este foarte neîngrijit. Cauldre nu este un bun…

LINDA: Aici.

ADAMUS: Dă-mi… nu, nu. Am nevoie de o pagină nouă. Am nevoie de o pagină nouă.

LINDA: Nu pot să-ți dau o pagină nouă.

ADAMUS: Asta va intra în analele… (mai multe râsete)

LINDA: Încearcă asta.

ADAMUS: Bine, în regulă. Scrie tu. În primul rând, începe pe partea dreaptă…

LINDA: În regulă.

ADAMUS: … și scrie cuvântul “O”.

LINDA: “O”?

ADAMUS: Este o literă.

LINDA: Este o literă.

ADAMUS: În regulă. Acum scrie “G” (râsete). Acum scrie un “E”. (Adamus chicotește)

Acum, haideți să respirăm profund. Vom inventa un cuvânt cu totul nou, conștiința, tot restul, și scrie… dă-mi asta.

LINDA: Poți s-o faci.

ADAMUS: Dă-mi asta (scrie un “W” în fața lui “ego”). Wego* (cineva repetă “Wego!”) Sunt Maestrul și omul împreună. Toate acestea conducând la… (râsete) A durat atât de mult! (câteva aplauze)

*n.tr.: Joc de cuvinte legat de ego. În engleză Ego ≈ I go = eu merg; We go = noi mergem, omul și Maestrul, împreună

LINDA: Asta a fost dificil.

ADAMUS: A durat atât de mult! Oh, doamne! Și nu a fost așa distractiv! Dacă aș fi avut un ego, aș fi fost dezumflat până acum. Dar am un Wego (mai multe râsete). Și putem să îndepărtăm asta, acum (blocul de foi de hârtie). Dumnezeule!

Wego (Adamus chicotește). Nu este nici măcar distractiv acum. Sunt Maestrul și omul împreună, noul vostru prieten. Nu mai sunteți singuri.

Ego-ul era foarte, foarte singur. Foarte singur. Nu avea niciun prieten de joacă. Nu avea niciun amic. Cui să-i vorbească ego-ul? Vouă, și v-a bătut. Ego-ul nu a avut prieteni de niciun fel. Dar acum, combinăm omul și Maestrul și alcătuiesc un Wego. Este identitatea voastră. Este povestea voastră înțeleaptă. Este vorba întru totul despre experiențele voastre. Sunt povești formidabile ale vieții voastre. Este Wego-ul.

Băiete, și-a pierdut efectul, nu-i așa? (Adamus chicotește)

Un al treilea prieten

Următorul, în lista de prieteni care apar în acest an. Aveți omul și Maestrul. Ei sunt noii prieteni și încă unul cu care mergem în Wego. Este energia.

LINDA: Ooh.

ADAMUS: Energia. Și noi am vorbit despre ea în ultimele câteva luni, vorbim despre ea în Keahak de o vreme, dar există un fel de relație contradictorie cu energia. Este ceva la care vă gândiți, credeți că vreți, dar apoi vă este frică de ea, pentru că, ei bine, pur și simplu ar putea face ca lucrurile să se înrăutățească în viața voastră. Ego-ul nu a știut dacă urma să folosească în mod greșit toată acea energie și putere și tot restul.

În acest an, voi insista, dacă veți rămâne în Crimson Circle – reducerea numerică/subțierea rândurilor, eu sunt directorul de marketing: “Plecați de aici! Duceți-vă în altă parte!” (Adamus chicotește) Dacă veți rămâne în Crimson Circle, o parte din Shaumbra în acest an, trebuie să permiteți energiei să fie prietena voastră. Asta este. Punct. Ajunge cu relația contradictorie cu energia. Ajunge cu luptele și bătăliile cu energia. Trebuie să permiteți energiei să fie prietena voastră, altfel, la revedere.

Pur și simplu, nu există loc acolo unde mergem, pentru vechiul mod de a munci, a suferi, a fi un sclav al energiei. Categoric, nu există loc. Pentru restul dintre noi, dintre voi, cei care permiteți energiei să vă fie prietenă, va fi distractiv. Va fi ușor. Nu veți mai fi îngrijorați de abundență și de toate acele lucruri. O lume cu totul nouă se deschide.

Așadar, aveți trei lucruri. Aveți un nou ego și Maestrul, îl vom numi Wego. Asta îl va face pe Freud să intre în încurcătură. Nu va ști ce să facă cu asta. Oh, va încerca să o desființeze. Și aveți energia.

Haideți să respirăm profund cu asta pentru anul acesta.

Așadar, acum – trebuie să beau aici – acum ajungem la partea distractivă. Ajungem la merabh. Ăsta e momentul în care eu mă opresc cumva din vorbit și voi veți adormi. Dar înainte de a intra în merabh, permiteți-mi să vă explic câte ceva din ceea ce se întâmplă aici.

Invitatul de Astăzi

Vă amintiți de prietenul nostru drag, John Kuderka? Nu a plecat de atât de mult timp. John a fost ocupat în laborator cu lucrul – nu la toaletă, în laborator (câțiva chicotesc) – lucrând. A avut așa o pasiune pentru Shaumbra. Știți, a stat în spate acolo, la pupitru, ați simțit că a fost puțin aglomerat și haotic acolo, astăzi? (personalul dă din cap că “Da”) Îhm. Ați observat momentul în care am început să lucrăm cu tehnologia, John avea un zâmbet mare pe față. A spus: “O să-i zăpăcesc puțin, astăzi,” și a făcut-o. Toată această mică agitație de pe aici și alergatul înainte și înapoi și totul a fost doar John, distrându-se. El era foarte orientat către inginerie, foarte mental.

John nu era ceea ce ați considera a fi un mare comunicator (Leslie râde și Adamus chicotește) oricât am vrea să ne imaginăm asta, dar ceea ce avea, era această iubire absolută pentru Shaumbra și lucrarea (acestora). A fost implicat în asta pentru mult timp, multe vieți. Nu a fost prima lui dată aici.

Când a plecat, a făcut un angajament. A spus: “Voi lucra la asta” – a numit-o tehnologie – “o tehnologie a comunicării, un link/o legătură” când a ajuns de cealaltă parte, pentru că a realizat că unul din lucrurile cele mai grele pentru Shaumbra și pentru el este cum să comunice cu, cum să conecteze omul, ego-ul, cu Maestrul, cu atât mai mult cu Eu Sunt-ul, divinitatea? Cum faceți asta? Pentru că atunci când cineva este prins în minte și cineva este cu adevărat limitat/îngrădit, într-un fel, de propriul său ego sau de lipsa de încredere în ego-ul lui, cum va depăși asta și va face această legătură (între) om și Maestru?

Ei bine, a fost plecat în celelalte tărâmuri (și) a lucrat la asta. A venit la Shouduri și este aici cu noi astăzi, după cum puteți spune din – hm – haosul tehnologic. Știți, mesajul lui pentru voi toți, este că, vedeți, fără el, tehnologia este mult mai dificilă. Da. Da. Puțin ego acolo, John. El zâmbește și râde, pentru că a lucrat la asta, la acest link, această tehnologie, de fapt a lucrat puțin cu Tesla, dar o face foarte mult pe cont propriu datorită înțelegerii sale reale, profunde despre Shaumbra.

Deci, el a vrut să vină astăzi să introducă asta, și noi o vom face acum, cu un merabh, cu Wego-ul și cu noii prieteni.

Așadar, nu sunt chiar sigur ce are în minte și asta poate fi puțin confuz pentru Cauldre, deoarece eu voi fi aici, dar John ar putea să intre și să iasă. Dar haideți să vedem, pur și simplu, ce se întâmplă, în timp ce aducem asta înăuntru.

Haideți să respirăm profund și să-i urăm bun venit înapoi lui John Kuderka.

Uh, se aștepta la niște aplauze, aici (publicul aplaudă și aclamă).

Minunat. Haideți să punem niște muzică și haideți să dăm drumul la spectacol.

Merabh-ul Conectării

Respirație foarte profundă.

(începe muzica)

Astăzi am vorbit despre ego. Acesta a fost considerat a fi realmente un personaj negativ, ca un lucru rău. Nu este. El este constituit din poveștile voastre. Este alcătuit din experiențele voastre. Până acum, majoritatea lor privite prin ochii celorlalți, prin percepția voastră asupra ceea ce gândeau ceilalți despre voi. Așa a fost creat și dezvoltat ego-ul, fie că venea de la părinții voștri sau prietenii sau soțul/soția sau indiferent cine. Și acel ego (era) foarte, foarte fragil, extrem de fragil, pentru că nu era cu adevărat al vostru.

Acum haideți să revenim la ce este al vostru – voi – simțul vostru de conștientizare, percepția voastră despre voi înșivă, fără contribuția cuiva.

Aceasta a fost – vorbesc pentru John, acum – aceasta a fost una dintre cele mai mari provocări pe care le-a avut în acest ultim an, aproximativ, în care a lucrat la asta, la ceea ce el numește un program. Era un individ de tipul inginerului de software, așa că totul este program pentru el și, aceasta a fost una din cele mai mari provocări. Cum treceți dincolo de ego, simțul identității care nu este a voastră cu adevărat? A fost construită de alții. Cum ajungeți la Voi?

Și Voi – din nou, ceva ce l-a uluit pe John – a realizat, a descoperit că voi nu sunteți nici măcar gândurile voastre. Voi nu sunteți acestea. V-ați identificat cu ele. Le-ați pus în același coș în care vă puneți ego-ul. Dar cum treceți dincolo de gândurile voastre pentru a reintra în legătură cu Voi?

Apoi, a realizat că cei mai mulți dintre oameni, de fapt, nu-l cunosc pe adevăratul Voi. Cei mai mulți dintre oameni încă se identifică cu gândurile lor, ego-ul lor, vechiul ego, care era atașat de modul în care vă percepeau alții.

Și apoi, John s-a uitat la acest întreg lucru al conectării cu Maestrul, cu înțelepciunea. Cum faceți asta fără vechile gânduri și limitări? Cum aduceți aceste lucruri înăuntru, aceste lucruri despre care vorbim, noii voștri prieteni pentru acest an? Și cum vă conectați cu energia? Aceasta l-a fascinat cel mai mult, cum vă conectați cu energia?

Știți, Eu, Adamus, spun că energia este cântecul sufletului. Energia este comunicare, dar cum vă conectați cu ea? Dacă nu prin ego-ul și gândurile tale, cum te conectezi la cine ești cu adevărat, la percepția ta, la conștiența ta despre tine?

Așadar, John meșterea de zor în jur, prin laborator.

Trec să-l vizitez din când în când și să fac o conversație prietenoasă: “Hei, John Kuderka, cum merg lucrurile? Ai avut ușa încuiată, închisă. Ești acolo jos de mult, mult timp. Cum merg lucrurile?”

Iar John se întoarce, se uită la mine și face: “Urhh, lucrez la asta” (câteva chicoteli). Bun comunicator. Dar am știut, am știut că era foarte sârguincios în ceea ce făcea.

Am trecut să-l vizitez în urmă cu vreo șase săptămâni, am bătut la ușă, i-am auzit vocea: “Nu-i nimeni aici.” Am ciocănit din nou și am spus: “John, sunt Adamus. Nu mă poți păcăli.”

A spus: “Sunt ocupat. Mai am puțin. Revino mâine.”

Așa că m-am întors a doua zi și John avea un zâmbet mare pe față – adică, nu că ar avea o față, cu adevărat, dar un fel – avea un zâmbet mare și a spus: “Cred că am reușit.” A spus: “Am dezvoltat o aplicație, ceva ce conectează omul real cu Maestrul, omul real cu energia.”

Am spus: “Cum funcționează, John? A început să-mi spună, iar eu am zis: “Ehh, nu. Nu am nevoie de toată vorbăria inginerească. Funcționează, John? Funcționează?”

Și el a spus: “Da, o face.”

Am spus: “Cum îți dai seama? Cum știi?”

Și el a spus: “Știi, m-am întors la mine ca om, pe planetă, în această viață, nu cu prea mult timp în urmă. M-am întors la mine, hai să spunem cu un an sau doi înainte de a pleca și, am încercat-o pe mine, ca și cum m-aș fi întors în timp.” A spus: “Asta mi-a schimbat viața. Ceva s-a schimbat. A fost aproximativ în momentul în care am știut destul de bine că nu voi mai fi pe planetă prea mult, așa că nu m-a deranjat să încerc pe mine în cazul în care nu ar fi funcționat. Cel puțin m-ar fi ucis doar pe mine.” A spus: “Dar am încercat-o pe mine și s-a schimbat. Am început să comunic în mod diferit cu mine, cu iubita mea, Leslie…” (Adamus se îneacă) “…cu alții.” A spus: “Am început să fiu conștient de lucruri din alte tărâmuri, și da, la început, vechiul meu ego a spus că sunt doar nebun, dar am realizat apoi că nu eram.”

Așa că am spus: “John, hai să așteptăm până după prima (zi) a anului ca să vii. Să vii, deoarece voi vorbi despre noi prieteni. Voi vorbi despre prietena energie și despre noul ego numit Wego. Hai s-o facem.” Așadar, de aceea suntem aici.

Haideți să respirăm foarte profund și doar să permitem.

Ce este asta? John o numește o îmbunătățire sau o legătură. El a reparat întotdeauna software-ul (aparținând) Crimson Circle.

Era într-adevăr bun la asta, intra în ceva ce era cumva stricat și îl peticea/repara până când obținea o parte comunicând cu cealaltă. Bonnie l-ar fi sunat, poate Jean l-ar fi sunat și i-ar fi spus: “Oh, acest software nu funcționează,” iar el l-ar fi reparat. L-ar fi făcut să comunice.

Ceea ce a făcut acum este că a dezvoltat, ați putea spune, un fel de conexiune a conștiinței, o legătură, și vă invită, eu vă invit doar să respirați profund și să permiteți acest lucru – el nu vrea să petreacă mult timp descriind, dar permiteți acest lucru – care vă deschide către acea conectare, către Maestru, încât să nu mai fie greu de găsit, să nu mai fie în altă parte. Nu înseamnă că veți auzi cuvinte, dar va fi o așa cunoaștere că Maestrul și voi sunteți împreună.

Respirați profund și permiteți asta.

John spune de fapt: “Asumați-o/Dețineți-o.” Nu este a lui. El o numește produs gratuit. Sursă deschisă. Oricine este pregătit poate pur și simplu să respire asta înăuntru. Este – cum ai spune, John? – este o legătură energetică? Nu.

John spune: „Pur și simplu, încercați-o. Funcționează. Încetați să încercați s-o înțelegeți. Pur și simplu, funcționează.”

Ce este? Este acea legătură care conectează omul și Maestrul. Este un canal, o cale, o conexiune. Două puncte de lumină care se conectează acum, cu grație și ușurință, omul și Maestrul, fără luptă, fără mental. El a realizat un fel de circuit care permite cuiva să treacă dincolo de gând.

(pauză)

Și următoarea, acea legătură de la Maestrul uman, de la Wego-ul vostru, la energie.

Energia este un cântec. Este o comunicare, dar ajungea într-un fel la urechi surde. Era ca și cum nu era integrată în viața voastră. Era cu adevărat un concept extraordinar, dar cum îl aduceți înăuntru, cu adevărat?

Cum vă conectați cu adevărat?

Cum deveniți prieteni cu ceva care, deja sunteți voi?

Cum ocoliți gândurile vechiului ego, critica și judecățile și toate celelalte care aparțin vechiului ego, ca să intrați acum în comuniune cu energia, s-o lăsați să vă fie prietenă.

Așadar, John vă invită să respirați în asta, acest minunat – el îl numește, un circuit elegant. Hm. Așa un inginer.

(pauză)

Ca o cale, o conexiune între voi și energie, energia voastră.

(pauză)

Și John este foarte atent să sublinieze că nu deține acest lucru. Nu este al lui. El doar vă ajută să deveniți conștienți de el. Și-a dat seama de, presupun că ați putea-o numi, calea, circuitul, programul software, energetic vorbind, care era deja acolo în interiorul vostru, dar era atât de îngropat.

Nu este ca și cum primiți un implant sau orice altceva. Doar deveniți conștienți de o conexiune foarte naturală și foarte frumoasă – (de la) Maestru la om.

Nu este nevoie să vorbiți în multe cuvinte unul cu celălalt. Asta este eleganța acestui circuit. Nu este nevoie să vorbiți în multe cuvinte.

Știți cum este cu un prieten cu adevărat bun, cu care nu aveți nevoie să vorbiți tot timpul? Este chiar acolo.

Respirați profund și tot ce aveți de făcut este să permiteți aceasta.

(pauză)

Acea legătură dintre Maestru și om.

Știți, ați petrecut ultimii doi ani încercând să vă dați seama – “Ce fac? Cum ajung acolo? Ce trebuie să fac pentru a mă conecta cu Maestrul?” – și John a deschis cumva, ați putea spune, conștiența, calea, dând exemplul, astfel încât voi să puteți să o deschideți în interiorul vostru.

Și acum, același lucru, doar acel punct de conectare dintre om, Maestru și energie.

John spune în lucrarea lui că a trebuit să continue să se întoarcă la simplitatea absolută – el folosește termenul, aproape un “punct zero de simplitate” – pentru că, de fiecare dată când începea să devină complex, de fiecare dată când începea să încerce să – ceea ce spune el – să încerce să aplice logica la asta, se destrăma. Dar a ajuns aproape de un punct zero de simplitate, apoi, a devenit extrem de conștient de o conexiune naturală, o legătură naturală care exista deja acolo între acest om înțelept și energie.

Respirați profund. Simțiți modelul elegant al acestei conexiuni.

O respirație foarte profundă.

(pauză)

Așadar, aducem acum, în acest an, noii prieteni: Maestrul, energia, și ego-ul sau Wego. Aducem asta în acest an și deschidem acum legătura, conexiunea, astfel încât ceea ce avem sunt toate astea, interacționând, curgând și mișcându-se împreună.

Dacă simțiți vreodată că ați pierdut conexiunea cu Maestrul sau aceasta pălește, dacă simțiți vreodată că pierdeți acea prietenie cu energia, reveniți la asta.

Era să spun, haideți s-o numim Legătura Kuderka, dar nu-i place asta. El a spus că este a voastră. Este toată a voastră.

El, de asemenea, subliniază că nu este primul care a trecut prin asta, presupun că el o numește conexiune. Nu este primul care a dat peste ea. Ceilalți care au făcut-o, pur și simplu nu au împărtășit-o. Nu au rămas pe planetă, nu au fost capabili să o transmită prin channel printr-un alt om. Nu este primul care a dat peste ea, dar este primul care are bucuria de a o împărtăși.

Haideți să respirăm profund.

Această conexiune, această legătură dintre om, Maestru și energie.

Haideți să respirăm profund, în timp ce începem un nou an, cel mai bun an al vostru. Oh, lumea va fi un dezastru, dar (câțiva chicotesc) acesta va fi cel mai bun an al vostru.

(muzica se estompează)

Cu aceasta, profunde mulțumiri și recunoaștere pentru John Kuderka, care spune că va reveni data viitoare și nu va mai da peste cap tehnologia. Dar a trebuit să dovedească faptul că era cu adevărat aici. Așadar, recunoașteri deosebite pentru John și pentru voi toți.

Amintiți-vă doar că totul este în regulă în întreaga creație.

Vă mulțumesc și un An Nou Fericit. Un An Nou Fericit (publicul aplaudă).

***

Sursa: Crimson Circle

Traducere realizată de: Cristina Dobrescu, Manuela Sfirschi, Ana-Maria Labo, Florența Cuculeac

Revizuire: Carmen Rivalet, Manuela Sfirschi, Mirela Ghenea

About Mirela-Carmen

Scriitor, Content Marketing Strategist, Blogger, Reviewer de Carte, Inginer, Proiect Manager, Mama si Sotie.

Daca insisti sa crezi ca doar inotul este posibil, niciodata nu vei invata sa zbori, spune una din cele doua reguli favorite dupa care imi ghidez viata. 🙂

Visit My Website
View All Posts

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.