City Break in Casablanca

“Adevaratele povesti de iubire nu au sfarsit.” ~ Richard Bach

Era tanar, frumos si visa, tinand-o de mana, la o lume corecta. Albastrul cerului din ochii lui se cufunda in verdele adus de Ea pe pamant.
Era tanar, frumos si visa la ziua in care, cu tamplele albite, vor colinda. Tinandu-se de mana.

Ca-n “Ultimul Tango in Paris” ar incepe o clandestina relatie… tot cu Ea.
Cu “Viva Las Vegas” ar concura in cursa vietii lor.
Ar proteja-o etern, in locurile unde “Piratii din Caraibe” vietuiau.
Si printre diamante in New York, un frugal “Mic dejun la Tiffany” i-ar servi.
In alta zi, intocmai ca pe o printesa ce evadeaza din indatoririle rangului sau, ar duce-o intr-o “Vacanta la Roma”.
Si… ca un ultim drum… cu albe tample… vesnicia unui City Break in Casablanca ar cuceri.

Tinand-o de mana. Prin Casablanca contrastelor, in care, in anul nasterii Ei, un pian in “Rick’s Café”, “As time goes by” canta.

Visa al nostru tanar, in ascuns, sa-i dezvaluie fascinantul amestec de arhitectura a orasului aflat pe coasta oceanului, istoricele vile construite in stil Art Deco, ce ulterior au fost majoritatea transformate in muzee si galerii.

Stia ca i-ar atinge sufletul cu o plimbare pe Bulevardul Mohamed V, aflat in centrul vechiului oras,

I-ar mangaia catifeaua mainii, in intunericul salii cinematografului cu design Art Deco, Rialto.

Si, i-ar conduce pasii acolo unde, putea simti cu sufletul stravechea Église du Sacré-Couer, catedrala construita in stil NeoGothic, in care, in zilele noastre se organizeaza expozitii si concerte.

De mana ar ghida-o prin Biserica Notre Dame de Lourdes, construita in anii ’50, avand o frumusete brutala.

Si poate ca pranzul l-ar servi intr-un restaurant francez din La Corniche. Poate la “Four Seasons” unde la nivelul cinci asteapta restaurantul Mediterranean, sau “Le Cabestan”, care din ’27 a multumit gusturile culinare a multor cupluri ce, poate, au apelat chiar la un city break Christian Tour.

In piata Marche Central, visa s-o lase sa se targuiasca pentru un peste proaspat, pe care insusi vanzatorul sa-l friga in fata lor, pe grilul din dotare. Ca desert, o plimbare, mana-n mana, de-a lungul Venice Beach, privind surferii amator ce luau lectii specializate la “Ain Diab Surf School”, ar fi fost perfecta.

Si-n clipa in care somnul le-ar da tarcoale, “Prince de Paris” isi va deschide poarta catre patul cu miros de romanta tarzie. Iar daca ea ar prefera alte hoteluri Christian Tour, “Atlas Les Almohades”, “Transatlantique” sau “Azur”… ziua tot desavarsita ar fi.

In dimineata urmatoare, inainte de a se intoarce in obisnuita lume europeana, ar face un tur al orasului cu tramvaiul dotat cu aer conditionat si avand nu mai putin de 48 de opriri de-a lungul celor 31 mile terestre.

Visa, sa fie el acela care, sa-i arate a doua moschee sfanta din lume, mistica Moschee Hassan II, la definitivarea careia, timp de sapte ani au lucrat peste douazeci si cinci de mii de artizani si a carei minaret de 210 m, este cel mai inalt din lume.

Ar urca pentru o ultima masa la etajul 27 al “La Grande Casa” cum mai numesc localnicii cele doua turnuri gemene unite printr-un tunel de trecere la etajul inferior, “Casablanca Twin Center“.

El era tanar, frumos si visa ca in urmatoarea viata sa continue drumul… tinand-o de mana prin Casablanca.

“Si tot ceea ce credem ca vedem, altceva nu este, decat un vis intr-un alt vis” ~ Edgar Allan Poe

***

Exista momente in viata, in care vrei sa spargi toate barierele traiului cotidian. Exista momente in viata, in care vrei sa evadezi de sub jugul obligatiilor sociale. Exista momente in viata, in care vrei sa o iei de la capat, in alt spatiu, in alt timp.

Si exista momente in viata in care iti reamintesti un vis. Un vis ce nu este al tau. Un vis din care te-ai nascut. Un vis ce te-a creat. Un vis pe care un tanar, cu ochii-nstelati, il crea. Tinand-o de mana.

Un vis spulberat.
Un vis din care a ramas doar un sarut si o ultima imbratisare… in timp ce glasu-i stins soptea… “la revedere, iubita mea”…

Si de ar fi ca intr-o zi
Sa-ti desprinzi mana dintr-a mea
Atuncea Ciresar va fi
Si-n zari inalte voi pleca.

Si de ar fi ca intr-o noapte
Al nostru vis sa fie spulberat
Tu tine minte printre soapte
De nu ma-ntorc, c-am incercat.

Si de ar fi ca dintre stele
Sa-ti para c-ai mei ochi privesc
Tu lasa-ti inima sa spere
Ca o s-auzi cand iti soptesc.

Octombrie. Nouasprezece ani dupa. Marti. Aproape noapte.

La mama gandu-mi zboara. La visul ei spulberat intr-o noapte de iunie. Ma gandesc la ochii albastri ai tatalui meu. Ochi ce s-au inchis. Ochi ce nu au mai vazut mana mamei. O mana ce astepta sa fie mangaiata. Tinuta strans. Sa fie ghidata spre taramuri de vis. Taramuri pe care… doi fosti tineri visau ca le vor strabate… undeva… candva…

Marti. Noapte. Albastrii mei ochi se inchid. Incet. Iar sufletul intra in visul pe care… tatal meu il mentine. De acolo, din zarile inalte unde se afla. De acolo, dintre stelele ce o privesc. Pe mama. Prin mine.

El, astazi, nu mai poate fi
Acel ce-acolo te va insoti
Si, mama mea, eu adormind
In locul lui, bratu-ti intind.

E marti iar timpu-i langa el
Si dintre oferte city break
Vrei amandoua, catinel
Spre Casablanca sa tintim?

***

Note:
• Sursa imagini: ChristianTour.ro , Pixabay
• Documentare: ChristianTour.ro, VacationIdea, Wikipedia, Youtube, BrainyQuotes
• Articol scris pentru SuperBlog 2018, proba 2

4 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.