Cu masca sau fara masca, Omul-Paianjen vine in Decembrie!

Cu masca sau fara masca, Omul-Paianjen vine in Decembrie!

Decembrie 2018. Luna cu mari emotii in univers. Dupa 50 de ani de existenta, Spider-Man isi scoate masca. Mai exact, din 28 decembrie 2018, prima animatie din seria Spider-Man “Omul-Paianjen: In lumea paianjenului“, va fi lansata in cinematografele din Romania.

Pe Spider-Man l-am intalnit, prima oara, cu mult inainte de a ma naste. Pe vremea aceea, imi petreceam timpul liber prin diverse multiversuri. Ma fataiam de colo-colo cu Miles, prietenul meu, in cautare de distractii intergalactice.

Pana intr-o zi in care, am parcat pe o planeta a unui univers diferit.

Chiar foarte diferit… fata de bi, tri si tot asa pana la nanoversurile pe unde ne umblasera pasii. Pasisem pe faimoasa matase arahnoida octolactica. Auzisem ca ar exista pe undeva intr-un univers asa ceva, dar… nimeni nu stia unde exact.

Nu stiam cum ajunsesem acolo. Am pus totul pe seama hazardului provocat de o furtuna de meteoriti, starnita brusc. Si, la fel de brusc oprita. Am stiut din prima clipa ce este. Pe nesimtite, o frica extrema a pus stapanire pe noi. O vibratie muta, nedefinita, aproape ne paraliza.

Intr-o incercare de a prelua controlul asupra vibratiei, ne-am focalizat si… aproape instantaneu a aparut in fata noastra o cafenea de matase arahnoida. Pana sa ne dumirim ce vedem, panza de paianjen ce tinea loc de usa s-a izbit de toti peretii, si o silueta amenintatoare a ruinat toata focalizarea de care eu si Miles Morales fuseseram capabili.

Cred ca deja ti-ai dat seama. Miles facea parte din clanul Morales si cu clanul acesta… nu te pui. Asa ca, ma simteam in siguranta, chiar daca toate cele opt picioare ale fiintei ce izbea de pereti usile galactice.. se indreptau cu viteza matasii spre noi.

Cu coada ochilor am vazut cum picioarele lui Miles s-au incordat si infipt bine in matasea amorfa de sub noi. Dupa atatia eoni petrecuti in clanul Morales, stiu foarte bine ce inseamna asta. Aproape ca-mi venea sa rad gandindu-ma la surpriza pe care o va avea fiinta din fata noastra, atunci cand Miles va initia procedura.

Nu am avut insa timp sa rad. Surpriza a fost a noastra cand… aceeasi matase s-a izbit de aceeasi pereti si in fata noastra a aparut… Ea.

Peni Parker, faimoasa fauritoare de panze de paianjen in spider-versul pentic. Inca se mai povestea prin cafenelele galactice despre ultima victorie cu al ei SP//dr mostenit. Peni, de care… cu numai jumatate de eon in urma, ne-am despartit.

– Salut, baieti. In sfarsit ati ajuns!, rosti ea cu voce apasata, fara sa ne lase timp sa ne revenim din surpriza.

– Ei sunt?, se auzi o a doua voce. Parea ca vine din zona celor opt picioare amenintatoare. Care, intre timp disparusera, inlocuite fiind de o fiinta normala. In fine, cat de normal poate arata Peter Parker, pe care toti il stiam purtand o masca. Spider-Man.

Misterul parea ca incepe sa se destrame. Peni si Peter stateau in fata noastra zambind. Vibratia muta, amenintatoare, disparuse ca prin farmec.

Matasea galactica octolactica s-a deschis lin, de aceasta data, amprentand aerul cu o tonalitate aromata.

Am intrat toti patru. Doi oameni-paianjen si doi oameni-vers… absolut normali.

Cand intalnirea a luat sfarsit, am iesit pe aceeasi usa de matase… tot patru. Cu o singura diferenta. Eram patru paianjeni inzestrati cu puteri supranaturale.

Eu si Miles am fost brusc catapultati in micuta noastra nava.

Stiam deja care este planul. Stiam ca va trebui sa intram… pe rand… in trupuri umane pe o planeta albastra.

Stiam ca, dupa muscatura arahnoida primita de bun venit la intalnire, amandoi am devenit membrii oficiali ai clanului Spider-Verse.

Stiam care sunt pasii pe care trebuia sa-i parcurgem, pasi pe care orice salvator paianjen ii face.

Cu masca si fara masca.

Decembrie 2018. Planeta Albastra.

Ma trezesc bombanind in timp ce degetul lanseaza un stralucitor fir lipicios spre alarma setata. Ma indrept spre periuta de dinti si chiar in clipa in care tubul se pregatea sa o atinga… brusc, ceva ma izbeste. Lovitura ca de ciocan atinge concomitent toate cele patru perechi de ochi pe care-i tin mereu ascunsi sub masca.

Ametita, privesc oglinda bine fixata deasupra chiuvetei.

Spider-Man, ma priveste din centrul ei. A stat asa, pret de cateva secunde si s-a holbat la mine. M-am holbat la el. Si, intreg tabelul lui Mendeleev a explodat datorita chimiei evidente dintre noi.

Masca mi s-a lipit iar de fata. Simturile supranaturale mi-au indicat sursa loviturii: radiatia emisa de toate antenele de telefonie mobila ce impanzesc cartierul bucurestean in care-mi duc zilele in viata asta.

Dar masca nu ma lasa sa stau impasibila. Tasnesc din apartament pe primul bloc cu zece nivele. In doar cateva secunde, toate cele sase glande producatoare de fire, emit inspre antena a carei radiatie ma lovise. Invalui sursa intr-o panza de paianjen impenetrabila si anihilez radiatia ce ameninta toata comunitatea in care traiesc.

Si astfel, am finalizat ultima misiune inainte de ziua Z.

28 Decembrie 2018, ziua in care imi voi reintalni prietenul de multiversuri. Ziua in care Miles Morales preia stafeta.

Te invit sa vezi cu ochii tai.

Se intampla doar o data la cincizeci de ani.

Vino in sala de cinema. Acolo, sub aparenta unui film pentru intreaga familie, vei vedea nu doar cum Miles este antrenat de Peter Parker, pentru a deveni un Spider-Man expert in aventura terestra.

Ci, vei vedea si cum voi face transferul.

Si acum ,a sosit momentul ca eu, Spider-Mi, sa-mi scot masca si sa ma retrag.

Pentru ca… aceasta este ultima proba la care am participat, in alt univers galactic populat cu Super-Eroi. Toti investiti cu puterea supranaturala a cuvintelor.

Eu, Spider-Mi, il las pe Miles Morales sa preia sarcinile pe care le are “Omul-Paianjen: In lumea Paianjenului“.

Si, in timp ce tu vizionezi trailerul acestui SF… cu multumiri pentru ca m-ai acompaniat tot drumul, trec linia pe care doar Super Eroii finalisti o pot trece, in universul SuperBlog.

***

Nota:

Sursa foto: InterComFilm Distribution

Articolul a fost scris pentru competitia SuperBlog 2018, proba 26