Credințe la Anul Nou
>De Anul Nou să mărește ziua.
>Dumnezeu, la începutul anului, e tânăr și, la sfârșit, bătrân. De aceea se cheamă „Anul Nou”, pentru că atunci Dumnezeu întinerește: tot atsfel, și învățătoriul pe care l-a pus Dumnezeu oamenilor.
>Anul Nou de aceea se cheamă, pentru că atunci să schimbă crângurele ceriului, să schimbă pânele, pornește spre un alt an nou.
>De Anul Nou se îmblă cu uratul, că atunci se împlinește anul și e pacat să dormi. Spre Crăciun, spre Anul Nou, spre Paști, nu se cade să doarmă oamenii și se cuvine să ardă toată noaptea lumânarea în casă.
>Spre Anul Nou, de bucurie mare că vine alt an nou, se urează, se îmblă cu plugul, ca să fie anul roditori, adecă să se împlinească.
>Atunci se înnoiesc toate și de aceea se dorește ca să fie toate de bine.
>Oamenii se firitisesc, ca să fie cum mai bine peste an, să le dea Dumnezeu sănătate, bucurie, noroc și spori. În ziua aceea, să pui gând bun la toate și a bine să le minești, că rămân așa. Atunci să te păzești să nu te superi, să nu te sfădești, să fii vesel și tot anul așa vei fi. Dacă te apuci atunci că nu-i mai greși, și Dumnezeu îți iartă toate pacatele.
>În ziua de Anul Nou, dimineață, dacă îți întră întăi în casă băiet, tot băiet va naște și femeia grea ce se află în casă. Sau vitele ce sunt însărcinate la gospodărie vor naște de parte bărbătească și viceversa.
>În Bucovina, peste Prut, la ruși, e obiceiul ca în ziua de Anul Nou să între cu o vită frumos împodobită în casă: cu un miel, vițel sau cal, și astfel felicitează.
>În Moldova, se împărțesc de Anul Nou daruri la copii, la cunoscuți și se dau bacșișuri sau daruri la slugi.
>Spre Anul Nou vorbesc vitele. Atunci să li se aștearnă bine și să li se dea bine de mâncat, că ele să întreabă unele pe altele de sunt sătule, de li bine sau nu, și-l blastămă sau îl fericesc pe gospodariul de casă, să trăiască sau să nu mai ajungă a ținea vite. E tare pacat a asculta ce vorbesc. Omul vorbește tot anul, dar lor numai o dată pe an le dezleagă Dumnezeu gura și atuncea să nu aibă cum vorbi? – Un om s -a pus să asculte și a auzit cum îl blastamau că li-i rea țierea. Apoi a zis un bou cătră altul: „Hai, hai, frate, caută și mănâncă, căci poimâne avem să ducem pe stăpânul nostru la groapă”. Stăpânul lor a doua zi a murit, iar a treia zi boii l-au dus cu săniuța la mormânt. Aceasta se povestește în toate părțile. Spre Anul Nou, toate cele se vorbesc, nu numai vitele.
>Spre Anul Nou să lași porțile deschise, ca să între norocul.
Cum va fi anul
>De Anul Nou dacă va fi chidie pe copaci, dacă-s copacii îmbracați,e anul mănos.
>Spre Anul Nou, pentru ca să știi care pâne va rodi, să pui câte un cărbune viu pentru fiecare pâne pe vatră: unul pentru grâu, altul pentru popușoi, pentru poame, în fine, pentru ce vrai. A doua zi, care cărbune va fi ars și va rămâne numai cenușa, va fi pânea ceea bună, care numai pe jumătate, va fi mijlocie, iară care va fi stâns fără să ardă, din aceea pâne nu va fi. Și zice că e tare drept.
>Tot de Anul Nou, ca să cunoști lunile cari vor fi ploioase și cari nu, să face călindariul cepei. Pui 12 coji de ceapă, însemnând fiecare ceapă pentru o lună, începând de la ianuarie până la decemvre. Pui în fiecare coaje sare deopotrivă și în care va fi sarea topită, acea lună va fi ploioasă, în care uscată, secetoasă.
culese de Elena Niculiță-Voronca
Dacă dorești să primești toate articolele și traducerile noastre, direct în inbox-ul tău, fără să te mai străduiești să le cauți… te invităm să te ABONEZI la noutăți.
Nu doar că le vei avea imediat cum sunt publicate, dar… vei primi și un CADOU – cartea Alchimia Spirituală în format electronic.
